Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia, zugrăvită în
preajma anului 1350
Sfântul Mucenic Eutropie
Sfântul Mucenic Cleonic
Sfântul Mucenic Vasilisc
După săvârşirea pătimirii şi mucenicescului sfârşit al
sfântului mucenic Teodor Tiron (pomenit la 17 feburarie) în cetatea
Amasia, rămaseră ţinuţi în temniţă tovarăşii săi, tineri ostaşi şi prieteni
apropiaţi ai acestuia, Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc. Eutropiu şi Cleonic erau
fraţi, de neam din Capadocia, iar Vasilisc era nepot al sfântului Tedor Tiron,
născut în cetatea Amasiei.
Multă vreme nu primiră osândă, căci ighemonul cetăţii tDocmai
fusese schimbat. Când sosi noul ighemon, cu mult mai crud decât cel de
dinaintea sa, porunci să fie aduşi cei trei dinaintea sa. Pe când ieşeau din
temniţă cu feţe luminoase, sfântul Eutropiu, care era foarte frumos la chip şi
înţelept în cuvinte, începu a cânta:
- Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a
locui fraţii împreună.
Şi se făcu glas din cer către dânsul, zicând:
- Nu te voi despărţi de fraţii tăi, până ce toţi veţi veni
la Teodor şi vă veţi odihni în sânul patriarhului Avraam şi în lumina celor
vii.
Ighemonul începu a-l ademeni mai întâi pe Eutropiu cu
întâietăţi şi bogăţii pământeşti. Văzându-i neclintirea, ighemonul începu a-l
înfricoşa cu felurite chinuri, însă sfântul Eutropiu răspunse:
- Nu nădăjdui, o, nebunule, că mă vei înfricoşa cu îngroziri
şi mă vei sili cu răni spre nedumnezeire. Pentru că a pătimi pentru Hristos,
Dumnezeul meu, îmi este cel mai dorit lucru, mai mult decât toate doririle, de
vreme ce Acela ne este nouă bogăţie, cinste, putere şi slavă; şi nu ne depărtăm
de El, nici eu şi nici aceşti fraţi ai mei. Ci vom răbda pentru Mântuitorul
nostru, Care este Începătorul vieţii, adevăratul Voievod nebiruit, Care
izbăveşte pe cel ce-L cheamă din multe ispite şi Care şi pe noi are putere a ne
izbăvi din mâinile tale.
Auzind acestea ighemonul, se umplu de mânie şi porunci să
fie bătut peste gură, însă pe când se porniră a-l bate, îndată se uscară
mâinile celor ce-l băteau.
Apoi cercetă şi pe sfinţii Cleonic şi Vasilisc care
răspunseră:
- Precum crede fratele nostru, Eutropiu, astfel şi noi
credem.
Atunci inghemonul porunci ca pe fiecare să-l întindă câte
patru ostaşi şi să-l bată cu vine crude, fără cruţare. Atât de mult fură bătuţi
cei trei, încât carnea şi sângele lor cădeau la pământ. Iar ei răbdau cu
vitejie, rugându-se lui Dumnezeu. Iar sfântul Eutropiu se rugă:
- Dumnezeule, Atotţiitorule, Preabune şi Milostive, nu ne
trece cu vederea. Stăpâne, Cel ce mântuieşti pe cei drepţi şi sprijineşti pe
cei păcătoşi; Cel ce întorci pe cei necredincioşi şi îndreptezi pe cei
îndărătnici; Cel ce mântuieşti pe cei înţelepţi şi înveţi pe cei fără de minte;
Tu, Cel ce ai legat pe diavolul şi ai dezlegat pe om; Ajutătorule al celor ce
sunt în legături şi în munci; Izvorule al bunătăţii şi Mântuitorul sufletelor
noastre; Începătorule al pătimirilor şi Dătătorule de răbdare bărbătească în
chinuri; dă-ne răbdare în rănile acestea, pentru cununa mucenicească cea
desăvârşită şi vino spre ajutorul nostru, precum ai venit şi la robul Tău
Teodor şi i-ai ajutat. Arată oamenilor răutatea diavolului şi a Ta bunătate;
iar prin ajutorul Tău cel întru tot puternic, arată aceasta tuturor, cum că noi
cu adevărat pe Tine Unul Te avem Împăratul nostru, Iisuse Hristoase şi Ţie
Unuia ne închinăm, slăvindu-Te pe Tine cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci.
Atunci îndată se făcut cutremur mare, încât se cutremură tot
divanul, iar sfinţii fură dezlegaţi de mână nevăzută şi stăteau întregi. Şi li
se arătară Domnul împreună cu îngerii şi cu sfântul Teodor, iar sfântul Teodor
grăi:
- Frate Eutropiu, s-a auzit rugăciunea ta şi iată
Mântuitorul a venit întru ajutorul vostru, ca încredinţaţi să fiţi pentru viaţa
veşnică.
Iar apoi grăi către ei Însuşi Domnul:
- Când vă muncea pe voi, acolo am stat şi Eu înaintea feţii
voastre, căutând la pătimirea voastră. Şi, de vreme ce începătura muceniciei cu
bărbăţie aţi răbdat-o, de aceea vă voi fi vouă ajutor, până ce veţi săvârşi
nevoinţa voastră şi se vor scrie numele voastre în cartea vieţii.
Acestea zicând, Domnul Se făcu nevăzut, dimpreună cu sfântul
Teodor.
Iar ighemonul, văzând tulburarea poporului, se temu şi
porunci să fie duşi în temniţă. Iar apoi, îl chemă la sine pe sfântul Eutropiu
încercând iară a-l îndupleca cu linguşiri, slavă şi bogăţii pământeşti. Iar
sfântul Eutropiu, văzându-i stăruinţa, îi spuse:
- Răsad al vicleşugului, care nu faci rod al dreptăţii, vei
fi degrabă tăiat şi în foc aruncat! În tine, pământule, grâu nu va creşte, ci
numai neghine şi spini, deoarece sufletul tău l-a dobândit satana şi a semănat
într-însul seminţele sale cele rele!
Acestea zicând, se duse. Iar a doua zi fură iară scoşi din
temniţă pentru a aduce jertfă necuraţilor idoli, iar ei rugându-se, se făcu
tunet şi cutremur mare, încât temelia capiştei idoleşti se clătină, toţi cei
din capişte ieşiră cuprinşi de spaimă, iar idolul Artemidei căzu şi se sfărâmă
în bucăţi mici. Iar în acel cutremur se auzi glas ceresc, grăind către sfinţi:
- S-au auzit rugăciunile voastre, de acum locul acesta va fi
biserică de rugăciune a creştinilor.
Deci întorcându-se la judecată, toţi scrâşneau din dinţi
asupra sfinţilor. Iar ighemonul porunci să se aducă pucioasă şi smoală, pe care
să le fiarbă în 3 căldări şi să le toarne pe trupurile mucenicilor. Apoi
porunci să înfigă pe pământ nişte pari tari şi să pună pe ei pe sfinţi,
răstingnindu-le mâinile.
- Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate, că mare nevoie ne stă
astăzi înainte!
Şi se rugară:
- Doamne, Iisuse Hristoase, acum vino în ajutorul nostru şi
arată puterea Ta, căci puterea noastră este slabă! Tu ne întăreşte în răbdarea
muncii acesteia!
Şi aduseră slugile căldările ce fierbeau cu smoală şi cu
pucioasă, ţinându-le cu mâinile de torţile de fier. Iar sfântul Eutropiu zise
către slugi:
- Domnul să întoarcă lucrul vostru asupra voastră.
Atunci îndată, cu puterea lui Dumnezeu, se dezlegară mâinile
sfinţilor, iar ei singuri luară cu mâinile lor căldările ce fierbeau, le
turnară peste piepturile lor, iar smoala vărsându-se de pe trupurile lor pe
pământ, curgea ca apa pe marmură şi, întorcându-se asupra slugilor, îi arseră
pe dânşii până la oase, iar sfinţii nu suferiră nicio vătămare.
Văzând aceasta, ighemonul mult se mira şi se spăimânta, şi
porunci ca alte slugi să îi strujească cu unghii de fier, iar apoi cu muştar
amestecat cu sare şi cu oţet să le ude rănile lor, iar sfinţii răbdau toate
acestea cu vitejie. Pentru aceasta, ighemonul porunci să-i muncească şi mai
aspru. Şi astfel muncindu-i se sfârşi ziua, iar ei fură iară aruncaţi în
temniţă şi puşi în obezi.
Iar sfinţii se rugau în temniţă, zicând:
- Doamne Iisuse Hristoase, nu ne lăsa pe noi, până ce vom
trece viforul chinuirii, până vom scăpa de pierzătorul acesta ighemon şi vom
ajunge la limanul cel lin, unde nu este durere, nici întristare, nici
suspinare.
Iar la miezul nopţi le Se arătă lor Domnul zicându-le:
- Amin, grăiesc vouă! De vreme ce v-aţi dat pentru Mine la
moarte, veţi lua veşnică viaţă împreună cu sfinţii.
Cu o cercetare ca aceasta a Domnului fiind mângâiaţi
mucenicii, se întăriră şi mai mult cu credinţa.
Făcându-se dimineaţă şi ighemonul cercetându-i iară, îi
aflară neclintiţi în dreapta credinţă şi porunci ca sfinţii Eutropiu şi Cleonic
să fie răstigniţi, iar sfântul Vasilisc să mai fie ţinut în temniţă. Auzind
aceasta, sfântul Vasilisc ceru să fie şi el osândit, iar ighemonul voind a rupe
legătura frăţească dintre dânşii, nu voi să-i împlinească dorinţa, aruncându-l
în temniţă.
Deci fiind duşi sfinţii Eutropiu şi Cleonic şi răstigniţi,
mulţumind lui Dumnezeu, îşi dădură sufletele lor în mâinile Domnului, în ziua a
treia a lunii martie. Iar apoi doi bărbaţi destoinici şi cucernici din Amasia
cerură trupurile mucenicilor de la ighemon şi luându-le, luară fiecare câte un
trup ducându-l în satul lui unde, ungându-l cu mir, îl aşeză cu cinste şi
evlavie după rânduiala creştinească. Curând mormintele mucenicilor se arătară
izvorâtoare de minuni şi tămăduiri.
Iar sfântul Vasilisc, rămânând închis în temniţă, petrecu
destulă vreme în legături, până la moartea ighemonului, iar cânt veni altul,
porunci să i se taie capul sfântului Vasilisc, în ziua 22 a lunii mai,
sălăşluindu-se alături de prietenii săi unde dorise a se aşeza cu atâta
firbinte dorire.
Sosit-a acum prăznuirea voastră cea strălucită de peste an,
plină de veselie şi de bucurie, sfinţilor; întru care cu dragoste lăudându-vă
pe voi cu cântări, Dătătorului de cununi şi Dumnezeu îi strigăm: Binecuvântaţi,
toate lucrurile Domnului, pe Domnul! (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la
Utrenie)
Întărindu-te în Hristos, Eutropie, ai fost cu adevărat
purtător de biruinţă, precum şi numele te arată, împotriva vrăjmaşilor,
mucenice mărite. (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)
Pătimind, ai luat cu adevărat strălucirea cea nemuritoare a
biruinţei, înţelepte mucenice Cleonic, ca un viteaz fiind pironit pe cruce.
(Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)
Făcând inima ta biserică, ai răsturnat chipul înşelăciunii,
arzându-l, şi, tăindu-ţi-se capul cu sabia, ai primit cununa, Vasilisc, pururea
pomenite. (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)
Pentru credincioşii care săvârşesc pomenirea voastră
preasfântă şi care laudă sfinţitele voastre lupte dumnezeieşti, cereţi de la
Dumnezeu, măriţilor mucenici, ca să dăruiască iertare de păcate. (Din Canonul
Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)
Fericita pătimire a sfinţilor mucenici poate fi aflată din cartea Vieţile Sfinţilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu