Postul nu înseamnă abstinenţă şi atât. Înseamnă înlocuirea mâncării cu hrană sufletească. Dacă în general stomacul este o grijă care ne ocupă destulă energie şi resurse, Postul ne oferă o perioadă în care să uităm de grija asta şi să dăm de mâncare şi sufletului.
Dacă ne e greu să postim, înseamnă că nu postim corect. Pentru că dacă înlocuim grija şi gândul la mâncare cu hrană duhovnicească (participarea la slujbe în primul rând, apoi rugăciune şi lectură duhovnicească), nu mai simţim foamea. Astfel se întâmplă că într-o zi în care nu mănânci nimic pentru a participa la Liturghia Darurilor, care este după-amiaza spre seară, mai poţi să stai şi la Sf. Maslu şi să te trezeşti că se face 8-9 seara, te duci acasă şi tot nu îţi este foame.
Slujba Canonului celui Mare este indispensabilă pentru a intra în atmosfera Postului Mare. Dacă nu puteţi participa direct, ascultaţi-o la Trinitas, sau pe internet, sau cum ştiţi, dar nu lăsaţi să treacă săptămâna fără Canonul cel Mare.
Iată ce ne spune Sinaxarul despre această slujbă:
Sf. Andrei Criteanul, „culegând şi strângând la un loc toată istoria Vechiului şi Noului Testament, a alcătuit cântarea aceasta de la Adam până la înălţarea lui Hristos şi predica Apostolilor. Prin canonul acesta îndeamnă tot sufletul să râvnească şi să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului şi Noului Testament, să fugă de toate faptele rele şi să alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şi mărturisire şi prin alte fapte bine plăcute lui Dumnezeu. Atât este de curgător şi de armonios acest Mare Canon, încât poate să moaie şi cea mai învârtoşată inimă şi să o deştepte spre săvârşirea binelui, chiar numai dacă-l cântă cineva cu inimă zdrobită şi cu potrivită luare-aminte.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu