Pomenirea Sfântului Mucenic Conon din Isauria
Acest sfânt mucenic a fost crescut de mic în credinţa în Hristos şi botezat în Numele Preasfintei şi de Viaţă făcătoarei Treimi de însuşi Arhanghelul Mihail, voievodul netrupeştilor oştiri ale lui Dumnezeu. Pînă la moartea lui, arhanghelul lui Dumnezeu a vegheat, nevăzut, asupra Sfîntului Conon.Sfîntul Conon era luminat şi împuternicit de Harul lui Dumnezeu, astfel încît inima lui nu mai putea fi plecată de nimic lumesc, ci pururea era ridicată la cele de sus. Cînd părinţii lui l-au silit să se însoare şi s-a aflat cu mireasa lui în cămară după nuntă, atunci el a luat o luminare pe care a pus-o sub un vas şi a întrebat-o pe mireasă: „Ce e mai bun, lumina, sau întunericul?” Iar ea a răspuns: „Lumina.” Atunci el a început să o înveţe despre Credinţa în Hristos şi despre viaţa veşnică, care sînt mult mai înalte şi mai atrăgătoare decît viaţa trupească, în această faptă a lui, sfîntul Conon a reuşit pe deplin, căci şi mireasa lui cu părinţii ei au venit mai după aceea la credinţa în Hristos.Conon a trăit o vreme cu soţia lui ca frate şi soră. Căci nu după mult timp soţia lui a murit, precum şi părinţii lui. Astfel sfîntul Conon s-a retras complet din viaţa lumii, dăruindu-se deplin vieţii de rugăciune, postiri şi cugetări dumnezeieşti. El a făcut multe minuni, întorcînd mult popor la Hristos. Printre minunile lui este şi aceea că avea putere mare asupra duhurilor necurate, pe care le forţa să-i slujească lui. In timpul unei prigoane el a fost prins, torturat, şi înjunghiat peste tot cu cuţite. Cei bolnavi se ungeau cu sîngele lui şi se făceau sănătoşi. După această mucenicie Sfîntul Conon a mai trăit doi ani în cetatea lui Isauria şi trecînd la cele veşnice, s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu. Acest slăvit sfînt a trăit şi a luat mucenicia în veacul al doilea.
Pomenirea Sfântului Mucenic Conon Grădinarul
Acest Sfînt Conon s-a născut în Nazaret. El era blînd şi curat cu inima şi era peste tot plăcut înaintea lui Dumnezeu. În timpul domniei lui Decius, sfîntul Conon a fost prigonit, chinuit şi mucenicit pentru Hristos. Întotdeauna el a rămas tare în credinţă. El i-a certat cu asprime pe judecătorii păgîni, vădind prostia lor. Călăii i-au bătut cuie în picioare, l-au legat de carul cezarului şi l-au silit să alerge în trapul cailor prin cetate pînă cînd acest om nevinovat şi sfînt, epuizat de chinuri, a căzut. Atunci el s-a rugat ultima oară pentru lume şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, la anul 251 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Cuvios Isihie Postitorul
Sfîntul Isihie s-a născut lîngă oraşul Brusa, în veacul al optulea. El apoi s-a retras în muntele Maion, temut şi vestit pentru mulţimea duhurilor necurate care se sălăşluiau acolo. Acolo Isihie şi-a clădit o colibă şi un paraclis închinat Sfîntului Apostol Andrei. El le-a împrejmuit cu o grădină pe care o cultiva ca să se hrănească din lucrul mîinilor lui. Cu rugăciunea, Sfîntul Isihie făcea multe minuni. El a prorocit că după moartea lui pe acel loc se va ridica o mînăstire. El a ştiut cu o lună mai înainte ziua şi ceasul morţii lui. La miezul nopţii acelei zile, unii oameni au văzut cum chilia lui s-a umplut de o lumină neobişnuită. Cînd au sosti la colibă, 1-au găsit pe sfînt deja mort. Sfîntul Isihie a adormit cu pace, fiind primit în împărăţia Cerească a Domnului Său la anul 790 după Hristos. Mai tîrziu, Teofilact, Episcopul Amasiei, a mutat sfintele sale moaşte în cetatea Amasia.
Pomenirea Sfântului Cuvios Marcu Ascetul
Sfîntul Marcu a fost mare ascet şi făcător de minuni, în cel de al patruzecilea an al vieţii lui el a fost tuns monah de povăţuitorul lui, Sfîntul loan Gură de Aur. După aceasta Sfîntul Marcu a petrecut şaizeci de ani în pustia sălbatică a Nitriei în postiri, rugăciuni, şi scrierea a multe cărţi duhovniceşti privitoare la mîntuirea sufletului. El cunoştea pe de rost Sfintele Scripturi. El era milostiv şi blînd. El plîngea mult pentru nenorocirea care a căzut peste întregul neam omenesc şi peste întreaga zidire a lui Dumnezeu. Odată, pe cînd plîngea, el s-a rugat pentru un pui de hienă care se născuse orb şi îndată puiul a văzut. Hiena mamă văzînd aceasta sa dus şi a adus sfîntului o piele de oaie. Sfîntul i-a poruncit atunci hienei să nu mai ucidă niciodată oile oamenilor, mai ales săraci. Sfîntul Marcu primea Sfînta împărtăşanie din mîinile îngerilor. Omiliile lui duhovniceşti, despre pocăinţă, priveghere, paza minţii, sînt socotite printre cele mai mari scrise vreodată în Biserică. Aceste lucrări au fost lăudate mult de marele Sfînt Patriarh Fotie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu