marți, 18 martie 2014

Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului - 18 martie

Sfîntul Chiril s-a născut la Ierusalim în anul 315 după Hristos, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, şi a murit în anul 386 după Hristos, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare. El a fost hirotonit preot în la vîrsta de treizeci şi unu de ani, la anul 346, fiind uns patriarh al Ierusalimului după adormirea fericitului întru pomenire Maxim patru ani mai tîrziu, în 350. El a fost de trei ori scos din scaunul său şi alungat în exil pînă cînd, la sfîrşit, sub domnia lui Teodosie, el a fost repus la cîrma Bisericii Ierusalimului şi a mai trăit opt ani cu pace înainte de a se înfăţişa înaintea împăratului Hristos. El a avut de dus două lupte grele în viaţa lui: una împotriva ereticilor arieni care deveniseră foarte puternici în timpul domniei lui Constanţius, fiul Marelui Constantin, iar cealaltă împotriva evreilor care, în timpul lui Iulian Apostatul, nepotul Marelui Constantin, aveau mari privilegii şi puter. În timpul dominaţiei ariene şi în Ziua Sfintei Cincizecimi, deasupra Ierusalimului şi Muntelui Măslinilor a apărut pe cer semnul Sfintei Cruci, mai stălucitor decît soarele, în ceasul al nouălea al dimineţii, şi a rămas aşa preţ de mai multe ceasuri, în legătură cu această minune, văzută cu ochii lor de toţi locuitorii Ierusalimului, s-a făcut o scrisoare către împăratul Constanţius, care a ajutat mult la restabilirea Ortodoxiei şi învingerea ereticilor. În timpul domniei Apostatului a mai apărut şi alt semn. Ca să-i umilească pe creştini Iulian i-a convins pe evrei să înceapă să-şi clădească Templul lui Solomon. Sfîntul Chirii s-a rugat lui Dumnezeu ca un aşa lucru să nu se întîmple. Astfel un cutremur înfricoşat a distrus cu desăvîrşire tot ceea ce tocmai se apucaseră să zidească evreii. Dar ei au început din nou construcţia. Şi iarăşi un cutremur şi mai înfricoşat a dărîmat nu doar ceea se ridicase de la suprafaţa pămîntului în sus, dar chiar şi străvechile ziduri de sub pămînt, care slujeau ca temelie noilor zidiri. Aşa s-au împlinit cuvintele Mîntuitorului Care a zis : „Nu va rămîne piatră pe piatră care să nu se risipească” (Marcu 13 : 2), şi „Vor veni zile cînd din cele ce vedeţi nu va rămîne piatră pe piatră care să nu se risipească” (Luca 21 : 6). Printre multele scrieri ale acestui Sfînt Părinte se numără „Cuvântări  catehetice”, o lucrare de prim ordin care pînă în ziua de astăzi confirmă credinţa şi practica Sfintei noastre Ortodoxii. Sfîntul Chiril a fost un arhiereu fără seamăn şi un mare ascet. El era blînd şi smerit, cu trupul uscat de postiri, cu chipul palid. După o viaţă de mari, înalte şi sfinte nevoinţe întru apărarea Credinţei Ortodoxe, Sfîntul Arhipăstor al Ierusalimului, Chiril, s-a strămutat la locaşurile cele cereşti, în curţile veşnice ale împăratului Slavei.

Cugetare
Există oameni răi şi pizmaşi care cred că Hristos este mare doar datorită trecerii timpului, că adică în timpul vieţii Lui El nu ar fi fost mare, ci măreţia Şi-a cîştigat-o de abia în veacurile mai tîrzii. Dar această idee falsă poate fi spulberată uşor. Iată ce scrie Sfîntul Chiril al Ierusalimului despre Mîntuitorul Hristos:
„A cesta este Cel Care este şi Cel Care a fost, El este deofiinţă cu Tatăl, El este Unul Născut, El este împreunăşezător pe Tronul Slavei, El este egal în putere cu Tatăl şi cu Duhul, El este Atotputernic, El este fără de început, El este necreat, neschimbat, negrăit, nevăzut, necuprins, nemăsurat, de neînţeles cu mintea. El este Strălucirea slavei Tatălui (Evrei 1:). El este Făcătorul fiinţei tuturor celor create. El este Lumină din Lumină, Care străluceşte din sînul Tatălui. El este Domnul domnilor şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care ne dă nouă cunoştinţă despre Sine, Că acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului (Ps. 47: 13). El este izvorul vieţii (Ps. 35: 9) ce izvorăşte de Tatăl, Izvorul vieţii. El este Rîul lui Dumnezeu (Ps. 45: 4), Carele de la Tatăl Cel nemărginit porneşte dar de El nicicînd nu Se desparte. El este Vistieria bunătăţilor veşnice şi nesfîrşite ale Tatălui. El este Apa cea Vie (loan 4: 14) care dă viaţă lumii. El este Lumina Necreată născută dar nedespărţită de întîiul Soare. El este Dumnezeu Cuvîntul (loan 1:1), Care cu cuvîntul a adus din nefiinţă la fiinţă toate cîte sînt. Acesta este Cel Care ne-a făcut pe noi după chipul şi asemănarea Sa, iar mai apoi S-a făcut însuşi Om asemenea nouă; om, dar în acelaşi timp şi Dumnezeu.”
Chiar şi astăzi, după şaisprezece veacuri de la alcătuirea acestei Mărturisiri de Credinţă, Biserica Sfîntă Ortodoxă crede la fel, cuvînt cu cuvînt, şi literă cu literă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu