luni, 17 martie 2014

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu - 17 martie

Troparul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Alexie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Troparul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, glasul 1:
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Alexie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.
Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, Domnul Cel Preaslăvit; că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Călătorit-ai pe calea cea preastrâmtă, din tinereţe pe­trecând, înţelepte, viaţă curată şi cuvioasă. Pentru aceasta, lăr­geşte-mi acum strâmtorarea minţii mele, ca să te laud pe tine, cel ce petreci în lărgimea raiului, Preacuvioase Părinte Alexie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dându-te cu totul lui Dum­nezeu, fericite, ai trăit în afară de trup şi de lume, alegând mai degrabă, în locul bogăţiei celei trecătoare, pe cea cerească şi veşnică şi în locul patriei de aici, Sionul cel de sus.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind născut ca şi Samuel, preafericite, ai dezlegat pântecele cel sterp al maicii tale; şi primind în pântecele inimii tale frica cea preacurată, ai născut prin credinţă duh de mântuire cu fapte bune şi Dumnezeieşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiul lui Dumnezeu, Cel îm­preună fără de început, te-a avut pe tine, Fecioară, ca pe o Pricină a asemănării cu noi, aflându-te pe tine Singură, Curată, mai Ne­vinovată decât toată făptura. Pentru aceasta, toate neamuri­le te lăudăm şi te fericim.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rănit fiind de dragostea curăţiei ai schimbat că­mara cea de pe pământ cu Că­mara Cerească şi dezmierdarea soţiei cu preaplăcuta asemă­nare cu îngerii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zgomotele cele din viaţă şi mulţimea bogăţiei le-ai părăsit şi te-ai înstrăinat de patria ta, Părinte Alexie, urmând sărăcia lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În lacrimi, în osteneli şi în înfrânare ai căutat binele, preaînţelepte, când avea să-ţi vină lumina cunoştinţei şi să dea nepătimire inimii tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel dintru înălţime, Nevăzut de îngeri, Preacurată, născându-Se jos din tine, Se vede Om Desăvârşit, ca să dobândească din nou lumea cea pierdută.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suferit-ai sărăcia, făcându-te cerşetor ca şi săracul Lazăr. Căci dorirea cea Dumnezeiască, fericite, atrăgea inima ta cea dor­nică de Bogăţia Cea Cerească.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa cea neîmbuibată şi lipsi­tă de averi ai dorit, Sfinte Alexie, hrănindu-te numai o dată pe săptămână, pentru dragostea bucu­riei celei nestricăcioase, prea­fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Căutând să faci din inima ta Biserică a Domnului, ai iubit a şedea în casa Născătoarei de Dumnezeu, mărite şi a privi de-a pururea Frumuseţile Cele Cereşti.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai hrănit cu lapte pe Dătătorul laptelui, Fecioară, te rog satură şi inima mea, care este acum înfometată şi strâmtorată, cu toată cunoştinţa şi cu Dumnezeiască umilinţă.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noaptea necunoştinţei, către Părintele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu curgerile sfinţitelor tale lacrimi adăpându-ţi sufletul ai rodit spic cu adevărat însutit, bine păzit Lucrătorului Celui Nemuritor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzutu-te-ai pe pământ ur­mător petrecerii celor fără de trup cu înfrânarea ta cea desă­vârşită, părinte, vrednicule de laudă şi cu stăruinţa în rugă­ciune, prin care te-ai luminat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu focul rugăciunilor ai ars materia păcatului, înţelepte şi cu privegheri de noapte toată dezmierdarea ai adormit-o; şi adormind, te-ai mutat la Lumi­na Cea Neînserată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce locuieşte în Lumină, în Sfânt pântecele tău a locuit, Preacurată, ca să mântuiască lumea cea pierdută în întune­ricul necunoştinţei. Pe Care roagă-L să lumineze pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te Biserică vie lui Dumnezeu, cea Neispitită de nuntă, Sălaşul lui Hristos, te scoate la iveală pe tine cel as­cuns şi te măreşte pe tine cel ce căutai să nu te arăţi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciunile tale au fost pri­mite ca o tămâie la Dumnezeu, fericite; drept aceea cu viaţa ta ai îmbălsămat cugetele credin­cioşilor cu harul Duhului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine, cel împodobit cu sfinţită vieţuire, cu toate că nu voiai, mărite, iarăşi te dă Hristos patriei tale, măcar că fugeai de slava cea trecătoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Legile firii înnoindu-le Zidi­torul făpturii, Preacurată Stă­până, din tine în chip de ne­grăit S-a Născut şi mă îndumnezeieşte pe mine, pentru ne­măsurata Lui milă.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dum­nezeule, scoatemă.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...
Casa părinţilor tăi ca pe o casă străină socotind-o, ai ră­mas lângă ea, în chipul sără­ciei; iar după mutarea din viaţă, cununa măririi primind, te-ai arătat minunat îngerilor din cer şi bucurie oamenilor pe pământ, Sfinte Părinte Alexie, omule al lui Dumnezeu.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Preacinstita prăznuire a Prea­fericitului Alexie săvârşind as­tăzi, cu dreapta credinţă să-l lăudăm, zicând: bucură-te, po­doaba cea desfătată a cuvioşilor!

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a pogorât cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rămas-ai, cuvioase, stând la porţile părinţilor tăi, cu totul necunoscut, primind luarea în râs a slugilor tale, crunt fiind batjocorit şi trudindu-te în ne­spus de multă sărăcie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce ai omorât cugetul trupului tău, văzând pe părinţii tăi şi de aceştia fiind necunos­cut, răbdai silnicia firii, cuvi­oase şi dispreţul mulţimii slu­gilor tale, care te amărau.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, minune! Cum ai rămas pururea ca un sărac în bogăţia nesfârşită a umilinţei, Sfinte Alexie! Cum ai răbdat să fii batjocorit şi defăimat de slugile tale, preaînţelepte, care nu cunoşteau vieţuirea ta?
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tainei Celei Mari te-ai făcut Slujitoare, Preacurată; căci L-ai Întrupat pe Dumnezeu, Cel Ce ne izbăveşte din relele cele mari, pe noi, cei ce te mă­rim, Curată, Binecuvântată, de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Necunoscut fiind mai înainte părinţilor tăi, în vremea mutării tale din viaţă le-ai descoperit Taina, arătându-te, mărite, spre Slava Dum­nezeului nostru, Celui Ce cu mărire şi după vrednicie te-a preamărit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Domnul, cu mare glas, te arată pe tine Romei întregi, ca pe o comoară ascunsă, preafe­ricite, care şedeai în chip de să­rac şi care dăruieşti cu dar de tămăduiri pe toţi cei ce cu cre­dinţă vin la tine.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Mai-marii popoarelor, împă­raţii şi preoţii, din arătare Dum­nezeiască, s-au adunat să te în­groape pe tine, fericite şi au vă­zut privelişte mare, uimindu-se de minunile pe care le săvârşeai, cuvioase, prin puterea Dumnezeiească a Duhului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca să ne înnoiască pe noi cei stricaţi prin alunecarea cea de demult, Iubitorul de oameni S-a Întrupat fără stricăciune, din pântecele tău cel Nestricăcios, Preacurată. Şi ai izbăvit pe toţi din stricăciunea păcatului, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din Dumnezeiască Poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe credin­cioşii care cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicitu-te-ai, cuvioase, să vezi Slava lui Dumnezeu, Celui Ce te-a preamărit pe tine în chip strălucit, până în sfâr­şit, fericite. Căci cei ce nu ve­deau au văzut lumină şi cei ce mai înainte erau muţi au grăit, Prealăudate Părinte Alexie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Când stăteai înainte şi când ai fost dus spre îngropare, arătatu-te-ai ca un soare, părinte, trimiţând în chip minunat raze de tămăduiri, izgonind patimile cele întunecate, arzând pe de­moni şi luminând pe cugetă­torii de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adunatu-s-au, din arătare Dumnezeiască, să te îngroape pe tine, cel mai ales dintre pa­triarhi, împăratul cel preaiubitor de Hristos, mai marii po­porului, bătrânii, tinerii şi ce­tele călugărilor, sfinţindu-se cu atingerea de tine, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Răpit ai fost, purtându-te pe carul faptelor bune şi te-ai odihnit acolo unde sunt cetele cuvioşilor, ale Apostolilor, ale mucenicilor, ale patriarhilor şi ale drepţilor. Cu care, adu-ţi aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine, Sfinte Părinte Alexie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Glasul lui Gavriil îl aducem ţie, bucurându-ne şi zicând: Bucură-te, Ţarina cea Nearată! Bucură-te, Dezlegarea bleste­mului! Bucură-te, Izvorul Apei Celei Vii, Lauda cuvioşilor, Năs­cătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară!
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Toţi credincioşii, privind cu cugetul sudorile şi ostenelile tale, înţelepte, ne umplem sufletul de toată umilinţa şi cu dragos­tea inimii, cinstindu-te pe tine în cântări, ne simţim mânaţi să aducem cântări Dumnezeieşti, Slavă şi Laudă Stăpânului tutu­ror, Preafericite Alexie, strigând ţie cu credinţă, ca unui sluji­tor al Domnului: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruias­că iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta cea sfântă.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Desfătarea lumii cu cuvioşie ai părăsit-o, Sfinte Alexie, schimbând bogăţia cea stricăcioasă cu cea cu adevărat nestricăcioasă şi veşnică. Pentru aceasta, te mă­rim împreună cu toţi Sfinţii şi prăznuim cu sfinţenie acum po­menirea ta, rugându-ne să do­bândim cu rugăciunile tale, pă­rinte, mare milă.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Neînţeleasă şi necuprinsă cu mintea este Taina Cea Mare şi Înfricoşătoare care s-a lucrat întru tine, Stăpână, de Dum­nezeu Dăruită. Că, zămislind pe Cel Necuprins, L-ai născut îm­brăcat în Trup din Preacuratele tale sângiuri. Pe Care totdeau­na roagă-L, Preacurată, ca pe Fiul tău, să mântuiască sufle­tele noastre.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, văzându-Te ridicat pe Cruce ca un osândit, unele ca acestea grăia, plângând cu jale: Vai mie! Cum nu s-a mi­lostivit nicicum spre Tine po­porul cel nemulţumitor pe care l-ai miluit, din mulţimea milei Tale? Nu mă lăsa singură în lume, Cel Ce Unul Singur eşti fără de păcat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu