vineri, 23 mai 2014

Un tratament la îndemână Iertarea eliberează emoţiile negative şi vindecă sufletele

Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Ne facem analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferinţelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării.
În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.
Iertarea, un proces care ne aduce libertate
Ce este iertarea? Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că "iertând altuia, nouă ne iertăm". Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstram mânie ascunsă în "ţinerea de minte a răului", amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele. Iniţial, a simţi furie intensă sau mânie pentru o nedreptate trăită este o reacţie sănătoasă, firească şi uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăveşte este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorinţă de răzbunare, care ne parazitează şi se hrănesc din energia sufletului nostru. E nevoie de timp pentru a ierta. E nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenarile în care noi ne facem dreptate, despre care greşit şi inutil credem că va vindeca durerea pe care o trăim.
Iertarea, o faptă de iubire
A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi înşine. Nici o vină, fie şi una explicabilă, nu este, în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi elibera pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică în mod obligatoriu reluarea relaţiei.
Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.
Să privim iertarea ca pe un dar divin
Şi totuşi, de atâtea ori ne este greu, chiar imposibil să iertăm, deşi simţim că asta ne-ar uşura, că ne-ar elibera de sentimentele grele care ne ţin prizonieri în lanţurile de durere, deşi dorim să mergem mai departe, să ne bucurăm, să avem iar încredere. Chiar dacă alegem să privim din perspectiva celui care ne-a rănit şi, astfel, ne vine greu "să ridicăm piatra", uneori chiar nu putem ierta. Dar, rememorând cu sinceritate trecutul, putem găsi momente în care ne-a fost cel mai greu să ne iertăm pe noi înşine, decât pe altcineva. Acest fapt ne poate da un indiciu despre cine este judecătorul cel mai aspru al vieţii noastre, despre lipsa cronică de iubire şi neacceptare personală care formează ziduri în faţa bucuriei după care tânjim.
Un ajutor ar fi să privim iertarea ca pe un dar divin, unul care, deşi îl facem altuia sau nouă, este mereu ceva care ni s-a oferit înainte, ca de fapt fiecare lucru din viaţa noastră. Dacă am învăţa să privim ce trăim din perspectiva unui dar din iubire, suferinţele sufletului ar fi mai scurte şi noi am putea să trăim mai frumos şi mai liber.
"Câtă vreme pun numai adevărul personal în prim-plan, iertarea nu-i posibilă"
Catalina: "Pentru mine, iertarea ţine de curaj. Nu sunt o curajoasă şi de aceea nu ştiu să iert. Frica sapă în mine răni care se umplu de veninul mâniei. Mă calmez apoi şi cred că starea mea de remuşcare cauzată de disputa cu cel care mi-a greşit e tot una cu iertarea, atâta vreme cât am fost onestă cu el, cât am respectat adevărul, cât mi-am apărat demnitatea. Nu cred că am iertat ceva cu adevărat. Am izbucnit, am argumentat, am reacţionat, am plâns, am suferit dar… atât. Câtă vreme pun numai adevărul personal în prim-plan, iertarea nu-i posibilă. Un gând bun, atunci, un cuvânt blând, spus în primul rând cu grijă pentru cel din faţa mea, este, cu adevărat, un dar. Eu nu pot ierta, mă rog doar să ierte Dumnezeu în mine, cum ştie el, poate cu bunătate, cu blândeţe şi grijă pentru semenul meu."
"A ierta este un act voluntar şi conştient"
Roxana: "Am crezut mult timp că iertarea e sinonimă cu împăcarea. Că, dacă cineva îţi greşeşte şi îl ierţi, intervine inevitabil şi împăcarea. Gândind astfel, mi-a fost foarte greu să înţeleg cum să procedez atunci când relaţia cu o prietenă foarte apropiată s-a deteriorat, în urma unui conflict. Eu o acuzam că mi-a greşit, ea îmi reproşa că vina îmi aparţine. Simţeam că nu mai e cale de împăcare, dar îmi doream să găsesc liniştea şi să pot ierta.
În acea perioadă am citit într-un material că a ierta este un act voluntar şi conştient, ce poate fi urmat sau nu de o împăcare. Privind în urmă la relaţia noastră, am văzut-o ca pe un şir lung de tensiuni mocnite, nerezolvate, nediscutate de teama unui conflict. Iar când conflictul a izbucnit totuşi, relaţia neautentică de până atunci nu a rezistat. În acel moment am înţeles că ceea ce am putut oferi fiecare în cadrul relaţiei a fost insuficient, că am evoluat diferit şi că nu ne mai regăsim în imaginea pe care fiecare şi-a format-o, iniţial, despre cealaltă. Când am înţeles asta, mi-a fost uşor să accept şi să iert, m-am simţit liniştită, împăcată şi i-am dorit din tot sufletul fostei mele prietene să îşi găsească liniştea."
• Andreea Hefco este medic psihiatru, doctor în ştiinţe medicale, specialitatea neurologie
sursa "Ziarul Lumina"

Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei; Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa, Sf. Mc. Mihail; Cuv. Eufrosina, cheaghina din Polotsk (Proloagele de la Ohrida) 23 mai


 Sfântul Mihail, episcopul Sinadelor
sf mihail
Mihail, acest ierarh sfînt şi foarte învăţat, s-a închinat pe sine slujirii lui Hristos încă din fragedă copilărie, împreună cu Sfintul Teofilact al Nicomidiei, și a dus o viaţă de mari nevoinţe. Odată, în timpul unei secete, aceşti doi sfinţi au adus ploaie bogată peste pămînt cu rugăciunile lor. Datorită vieţii curate şi feciorelnice pe care a dus-o din fragedă copilărie, el a fost ales de obşte şi sfinţit episcop al Sinadelor de către Patriarhul Tarasie. Sfintul Mihail a participat la Sfintul Sobor al Şaptelea a toată lumea de la Niceea, din anul 783. La cererea împăratului, el a mers al Califul Harun-al-Raşid spre a purta cu el negocieri de pace. În timpul nenorocitei domnii a împăratului Leon Armeanul, Mihail a fost scos din scaunul său episcopal şi aruncat în exil deoarece nu a voit să se lepede de cinstirea sfintelor icoane. Acolo, în cumplită mizerie şi sărăcie, dar întru toată deplina dreaptă credinţă, el s-a odihnit de viaţa în această lume deşartă la anul 818, şi s-a strămutat la locaşurile împărăţiei celei veşnice a lui Hristos.

 Sfântul Mucenic Mihail
sf mihail monahul
După moartea părinţilor lui, acest Mihail şi-a împărţit toate bunurile săracilor şi a mers în pelerinaj la Ierusalim. După aceea el a intrat în Mînăstirea Sfîntului Sava cel Sfinţit, în care a fost tuns monah. Mihail era foarte tînăr şi foarte frumos, dar după multele postiri trupul lui s-a uscat iar chipul s-a făcut palid. În acel timp stăpîni la Ierusalim erau arabii. Într-o zi Mihail a fost trimis de către părintele lui duhovnicesc la oraş, ca să vîndă rucodelia [lucrul mîinilor]. Pe cale 1-a întîlnit eunucul reginei din Arabia, care 1-a dus pe Mihail la regina lui spre a-i arăta acesteia rucodelia lui Mihail. Cînd regina 1-a văzut pe acest monah frumos ea s-a umplut de toată necurata patimă faţă de el, şi grăindu-i lui ruşinoase graiuri, s-a făcut precum altădată soţia lui Putifar faţă de virtuosul losif cel Preafrumos. Cînd Mihail a respins-o pe regina cea mult necurată şi a căutat să fugă, regina mînioasă a poruncit să fie bătut cu trestii şi să fie adus în faţa regelui Arabiei sub acuza că a hulit credinţa mahomedană. Regele i-a propus lui Mihail să îmbrăţişeze islamul, dar Mihail a refuzat. Pentru aceasta a fost silit să bea o otravă puternică. Mihail a băut otrava, dar a rămas cu desăvîrşire nevătămat. Atunci regele a poruncit ca Mihail să fie omorît prin tăierea capului în centrul Ierusalimului. Monahii au aflat trupul lui şi 1-au adus în Mînăstirea Sfîntului Sava, unde 1-au îngropat cu cinste. Mihail a luat mucenicia pentru Hristos şi s-a preaslăvit în veacul al nouălea.
Sfânta Maria lui Cleopa
A fost verişoara Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind legate printr-o prietenie sfântă. Maria lui Cleopa L-a urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu credinţă şi nu L-a părăsit nici în ceasul pătimirilor şi răstignirii. Sfintele mironosiţe dintre care făcea parte şi Maria lui Cleopa au ajutat lui Iosif din Arimateea şi lui Nicodim să coboare trupul Domnului de 
pe Cruce şi să-l aşeze în mormânt. Dragostea Mariei lui Cleopa faţă de Mântuitorul Iisus Hristos o aflăm şi din faptul că în ziua îngropării era din nou la mormânt împreună cu Maria Magdalena (Matei 27, 61), iar în dimineaţa Sfintei Învieri s-a grăbit împreună cu celelalte femei mironosiţe să ungă cu miresme trupul Domnului.
Cuvioasa Eufrosina, cneaghina din Polotsk
cuv eufrosina
Eufrosina a fost fiica Cneazului Vseslav din Polotsk.Cînd părinţii ei au voit să o logodească, ea a fugit la o mînăstire şi s-a tuns în îngerescul chip. Un înger al Domnului i s-a înfăţişat de trei ori şi i-a descoperit locul în care trebuia să întemeieze o nouă mînăstire pentru fecioare. Ea a atras-o chiar şi pe sora ei Eudochia la viaţa călugărească, împreună cu multe alte fecioare de neam bun, din rîndurile aristocraţiei. Verişoara ei, Zvenislava, născută Prinţesă Borisov, şi-a adus toate bogăţiile ei, toate hainele ei scumpe şi toate bijuteriile şi a zis: „Toate cele lumeşti le lepăd, iar această zestre ce s-a pregătit pentru cununia mea o aduc şi o dăruiesc Bisericii Mântuitorului. Iar eu pe mine însămi Lui mă logodesc întru cununie duhovnicească şi capul mi-1 pun în jugul Său blînd, şi asupra mea iau sarcina Lui uşoară”. Eufrosina a tuns-o pe aceasta monahie 
şi i-a dat numele de Eupraxia. La vîrstă înaintată ajungînd, Eufrosina a dorit să moară la Ierusalim, şi L-a rugat pe Dumnezeu cu dinadinsul pentru aceasta. Dumnezeu a ascultat ruga ei şi cu adevărat, cînd Eufrosina a mers la Ierusalim, ea a murit acolo. Eufrosina a fost înmormîntată în Mînăstirea Sfintului Teodosie în douăzeci şi trei de zile ale lunii mai din anul 1173.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-23VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 17-28)


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: de aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s'o iau. Nimeni n'o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s'o pun şi putere am ca iarăşi s'o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. Dezbinare s'a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?...“. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?...“. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ Iisus le-a răspuns: „Eu v'am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele'n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

joi, 22 mai 2014

Sinaxar 22 Mai


În această lună în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea sfântului mucenic Vasilisc, nepotul sfântului Teodor Tiron.

Troparul Sfantului Mucenic Vasilisc
Mucenicul Tau, Doamne Vasilisc, intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori a invins; zdrobit-a si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lui mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Acest sfânt a trăit în zilele lui Maximian şi era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al sfântului marelui mucenic Teodor Tiron. Odată a fost la luptă mucenicească mai înainte cu sfântul Eutropie şi Cleonic, care erau în rândul ostaşilor, tovarăşi cu sfântul Teodor. Şi săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă.
După aceea, dorind ca să săvârşească calea strădaniei, şi rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, a fost învrednicit arătării sale, căci i s-a poruncit să se tocmească cu rudeniile lui şi să meargă la Comane să mărturisească. Deci mergând cu ostaşii la casa lui, şi sărutând pe maică-sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, a fost prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa. Aceştia legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier care aveau într-însele multe cuie ascuţite, I-au gonit tocmai spre drumul Comanelor. Şi sosind la satul Dacnon, au găzduit la o femeie, anume Traiani, şi au legat pe sfântul de un paltin uscat cu mâinile îndărăt; şi făcând sfântul rugăciune, a înverzit paltinul şi a înfrunzit, iar acolo unde sta sfântul a ieşit din pământ o fântână cu apă, ceea ce văzând slujitorii şi femeia aceea, se zice că au crezut în Hristos şi au dezlegat pe sfântul din legături. Şi dacă au sosit la oraşul Comanelor, a fost dus sfântul înaintea guvernatorului, şi neplecându-se el a jertfi, a făcut cu rugăciunea sa să se pogoare foc din cer şi a ars capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon. Atunci, mâniindu-se foarte guvernatorul şi pornindu-se cu urgie, a poruncit să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu; şi aşa şi-a luat cununa muceniciei, întru slava şi lauda Dumnezeului nostru, Amin.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Sinod al doilea cel a toată lumea, care a fost în Constantinopol, în vremea împăratului Teodosie cel Mare, la anul 381, împotriva lui Macedonie, eretic şi luptător împotriva Duhului Sfânt.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marcel, care, adăpat fiind cu plumb topit, s-a săvârşit.
Ioan VladimirTot în această zi, pomenirea sfântului Ioan Vladimir, cneazul Serbiei şi făcătorul de minuni, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Codru, care s-a săvârşit fiind târât de cal.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Sofia doctoriţa, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului sfinţit mucenic Zaharia de la Prusa, care s-a nevoit la anul 1802.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-22 JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IX, 39-41; X, 1-9)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“ Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n'aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem..., păcatul vostru rămâne. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n'au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

miercuri, 21 mai 2014

Fotografii Sfânta Liturghie - Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - 21 mai

PĂRINTELE PAROH CIPRIAN STANCA



Hristos a Inviat ! La multi ani binecuvantati tuturor care poarta aceste sfinte nume.Bunul Dumnezeu sa vegheze asupra lor !


EVANGHELIA ZILEI: 2014-05-21 MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI



Evanghelia de la Ioan
(VI, 5-14)
n vremea aceea, ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?“ Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin...“. Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?...“. Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze“. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s'au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia. Iar după ce s'au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într'adevăr Profetul care va să vină în lume!...“.
Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA

Evanghelia de la Ioan
(X, 1-9)
is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n'au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“

Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena - 21 mai

Troparul Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, glasul al 8-lea:
Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care pazeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Unule Împărate Ceresc, din păcatul cel ce împărăteşte acum întru mine, pentru rugăciunile robilor Tale, mântuieşte-mi smeritul meu suflet.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Râvnitor fiind de împărăţia cea de sus, fericite Constantine, Împăratului şi Stăpânului tuturor cu minte curată crezând ai slujit Lui.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu lumina cea dumnezeieşte stăpânitoare luminându-te, întunericul necunoştinţei ai lăsat cu adevărat, de Dumnezeu înţelepţită Elena, şi după adevăr Împăratului veacurilor ai slujit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui de moarte purtător, cu mijlocirea ta, mântuieşte-mă, Stăpână.

Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Răsplătirile cele cereşti a dobândi te-ai nevoit; pentru aceasta Celui ce te-a chemat, de Dumnezeu înţelepţite ai urmat şi întunericul şi înşelăciunea date ţie de la părinţi ai lăsat şi luminător întru dumnezeiescul Duh, te-ai făcut.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
De Hristos lipindu-te şi întru Dânsul toată nădejdea punându-ţi preacinstită, la sfinţitele Lui locuri ai ajuns, întru care preacinstitele patimi întrupându-se le-a răbdat Cel bun.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arma cea de mântuire, biruinţa cea nestricată, nădejdea creştinilor, cinstita Cruce cea ascunsă prin pizmă, tu o ai arătat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprinsă, de Dumnezeu fericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am alipit lângă animale şi osândit tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata scapă-mă şi mă mântuieşte.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, taina...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Din cer, ca şi pe Pavel de demult, te-a vânat Hristos Domnul, Constantine, învăţân du-te să-L cinsteşti pe acest Împărat unul.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu prealuminat semn din stele, fericite, Hristos, Soarele, te-a luminat şi luminător pe tine celor întunecaţi te-a arătat.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Şi după deprinderi şi după dumnezeieştile fapte, ai fost iubitoare de Dumnezeu şi vrednică de minune, fericită. Pentru acesta cu credinţă pe tine te mărim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătat-ai acum dumnezeiasca biruinţă a Crucii cea ascunsă de mulţi ani; prin care ne-am mântuit şi din înşelăciunea demonică ne-am izbăvit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând strigăm Ţie...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mânecând la Soarele cel neapus şi Stăpânul, împărate de Dumnezeu înţelepţite, de lumină plin te-ai făcut.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Împreunatu-te-ai, Elena, cu cetele celor fără de trupuri, lui Dumnezeu slujind cu faptele tale cele îmbunătăţite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dragostea şi milostivirea cea desăvârşită, ca o porfiră purtând, te-ai sălăşluit acum întru Împărăţia cea de sus.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sufletul meu cel prin îndemnarea şarpelui întinat cu desfătări trupeşti, curăţeşte-l, Fecioară, preacurată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Adunat-ai, fericite, sobor de părinţi, de Dumnezeu purtători cu preamărire şi printr-înşii, Constantine, inimile tuturor cele înviforate le-ai întărit să slăvească pe Cuvântul întocmai cinstit cu Cel ce L-a născut şi pe un scaun şezător.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Crezând întru Domnul cel viu, care a dat tuturor fiinţa, de slujbele cele de moarte făcătoare, ale idolilor celor urâţi şi deşerţi te-ai lepădat, şi ai luat cu bucurie, Elena, împărăţia cerului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu palma Ta fiind îndreptaţi, Cuvinte, întunericul necunoştinţei cel preaadânc şi viforul cumplitei nedumnezeiri au părăsit, cei ce au împărăţit prin Tine şi s-au adus la limanurile cele line ale dreptei credinţe, bucurându-se.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vindecă inima mea cea bolnavă fără vindecare şi rănită cumplit cu muşcarea celui viclean, Fecioară, şi mă învredniceşte de vindecarea cea de la tine, şi mă miluieşte pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, cu rugăciunile tale, Preacurată.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Constantin astăzi, cu maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este ruşinarea tuturor iudeilor şi armă credincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare, şi în războaie înfricoşător.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ale Tale porunci păzind, s-a supus legii Tale Constantin. Pentru aceasta a surpat taberele celor fără de lege, strigând către Tine: Doamne Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Lemnul care pe toţi i-a tras din groapa pierzării, cel îngropat prin pizmă, nouă l-ai descoperit, vrednicule de minuni, pe demonii cei preastricători îngropând în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu fapte dumnezeieşti ţi-ai zidit inima ta Biserică lui Dumnezeu, Elena, şi biserici sfinţite Lui ai zidit, unde a primit cu trupul pentru noi preacinstitele patimi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum: mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca şi cu o porfiră îmbrăcându-te, mărite, cu milostivirea şi ca şi cu o hlamidă cu bunele blândeţi, cu coroană pentru virtuţi te-ai împodobit, fiind cu minte desăvârşită. Şi mutându-te de pe pământ la împărăţiile cele de sus, strigi: Preoţi binecuvintaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Văzându-te pe tine veselindu-te cu fiul tău, cel de Dumnezeu înţelepţit, prealăudată Elena, întru împărăţia lui Dumnezeu, pe Hristos slăvim, Cel ce ne-a arătat nouă cinstita voastră prăznuire, care ne luminează mai mult decât razele soarelui, pe noi cei ce cântăm cu credinţă: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cât este de luminat dorul tău şi obiceiul dumnezeiesc, mărită Elena, lauda femeilor; că ajungând la locurile unde a primit cinstitele patimi Stăpânul tuturor, cu biserici preafrumoase le-ai împodobit, strigând: Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ochii sufletului meu cei orbiţi cu multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea, rogu-mă şi inima mea cea tulburată cu desfătări de multe feluri şi mă mântuieşte pe mine cel ce strig: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Mormântul unde se odihneşte sfinţitul şi cinstitul tău trup, Constantine, raze de dumnezeieşti vindecări curate celor ce se apropie le izvorăşte, gonind întunericul a tot felul de patimi, şi cu lumină neînserată luminând pe cei ce te laudă pe tine.
Stih: Sfinţilor Împăraţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sfinţenie a ta viaţă sfârşindu-ţi, cu sfinţii acum te-ai sălăşluit, plină fiind de sfinţenie şi de luminare. Pentru aceasta totdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri şi patimile îneci, fericită Elena, şi adăpi sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Împărate cel fără început şi fără de moarte, împărăţiei celei de sus ai învrednicit pe cei ce i-ai îndreptat de demult pe pământ, cu dreaptă credinţă să împărăţească, Doamne, pe sfânta Elena şi pe marele Constantin, care curat Te-au iubit. Pentru ale căror rugăciuni milostiveşte-Te spre noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară şi iată acum ca o Împărăteasă stai înaintea Lui de-a dreapta, curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti din partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii şi să mă împreuni cu oile cele de-a dreapta.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...
Simţirile întinzându-ţi spre cer şi semuind podoaba stelelor şi dintr-însele cunoscând pe Domnul tuturor, arma Crucii în mijloc a strălucit, scriind: întru aceasta vei birui şi puternic vei fi. De unde des chizându-ţi ochiul sufletului tău, Scriptura ai citit, şi acea închipuire ai cunoscut,Constantine preacinstite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Acatistul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena - 21 mai


Condacul 1
Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă, celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!
Icosul 1
Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus Hristos, că este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru aceasta cântăm ţie acestea:
  Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;
  Bucură-te, că singur Domnul Iisus în vis ţie S-a arătat;
  Bucură-te, căci cu semnul Sfintei Cruci te-a înarmat;
  Bucură-te, că pe Maxenţie, prin puterea cinstitei cruci, l-ai biruit;
  Bucură-te, că în Roma cu mare alai ai intrat;
  Bucură-te, că romanii cu bucurie împărat al lor te-au pus;
  Bucură-te, că în cinstea Domnului Iisus Hristos o cruce de piatră în mijlocul Romei ai pus;
  Bucură-te, că pe Sfânta Cruce ai scris: „Iisus Hristos NIKA”, adică, cu acest semn, vei birui;
  Bucură-te, că prin puterea Crucii lui Hristos pe toţi vrăjmaşii tăi i-ai biruit;
  Bucură-te, căci cu ştirea şi voia lui Dumnezeu, de boala leprei te-ai îmbolnăvit;
  Bucură-te, că ţie sfinţii mai-marii apostolilor ţi s-au arătat;
  Bucură-te, că prin învăţătura Sfântului Ierarh Silvestru cu toată inima ai crezut în Domnul nostru Iisus Hristos;
  Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 2-lea
Văzându-te singur că eşti lepros cu trupul şi cu sufletul, ai chemat în ajutor pe Dumnezeul creştinilor, iar Dumnezeu, nezăbovind, ţi-a trimis pe Sfinţii Apostoli să te mângâie şi ţi-a spus ce să faci ca să fii sănătos şi, bucurându-te de dumnezeiasca cercetare, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Pe Împărăteasa Elena cea preacinstită, pe maica Împăratului Constantin, cu bucurie să ne adunăm toţi dreptcredincioşii creştini, împreună cu monahii şi monahiile, şi să o lăudăm cu cântări ca acestea:
  Bucură-te, că eşti născută din neam împărătesc;
  Bucură-te, că eşti maica Sfântului Împărat Constantin;
  Bucură-te, că în Iisus Hristos ai crezut;
  Bucură-te, că în numele Sfintei Treimi te-ai botezat;
  Bucură-te, căci cu sârguinţă şi cu multă evlavie la Ierusalim ai plecat;
  Bucură-te, că tu Crucea Domnului mult ai dorit;
  Bucură-te, că acolo Crucea cea de viaţă făcătoare ai aflat;
  Bucură-te, că Sfintei Cruci tu întâi ai zis: „Bucură-te, lemn fericit”;
  Bucură-te, căci cu mare veselie te-ai bucurat când Sfânta Cruce pe cel mort l-a înviat;
  Bucură-te, că în Ierusalim biserică mare şi preafrumoasă ai poruncit să se zidească;
  Bucură-te, că „Biserica Învierii Domnului Iisus Hristos” ai poruncit să se numească;
  Bucură-te, că tu creştinilor ne eşti ca o maică;
  Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 3-lea
Preacinstită împărăteasă, noi credincioşii, împreună cu clerul şi cu toţi monahii, către tine năzuim în nevoile noastre; fii acum şi nouă, păcătoşilor, grabnică folositoare, ca să cântăm cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Râvnitor fiind la Împărăţia cea de sus, fericite Împărate Constantin, Împăratului şi Stăpânului tuturor cu minte curată crezând, te-ai botezat; pentru aceasta cântăm ţie aşa:
  Bucură-te, că în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh te-ai botezat;
  Bucură-te, că în timpul botezului mâna Domnului Hristos de tine s-a atins;
  Bucură-te, că boala leprei ca nişte solzi de pe tine a căzut;
  Bucură-te, că, în haine albe îmbrăcându-te, împărat creştin te-ai numit;
  Bucură-te, că tuturor păgânilor a se boteza le-ai poruncit şi creştini să se numească;
  Bucură-te, că tu capiştile idolilor ai poruncit să se risipească;
  Bucură-te, că sfinte biserici în numele lui Iisus Hristos ai poruncit să se zidească;
  Bucură-te, că pe Sfânta maică Elena cu multă cinste şi avere la Ierusalim ai trimis-o;
  Bucură-te, între împăraţi cel dintâi creştin;
  Bucură-te, că în toată lumea cu botezul tău mare bucurie ai făcut;
  Bucură-te, că păgânii, căutând la tine, creştini s-au făcut;
  Bucură-te, că şi noi, clerul mirean şi călugăresc, deşi păcătoşi fiind, îţi cântăm laude şi măriri totdeauna;
  Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 4-lea
Pomenirea binecredinciosului Împărat Constantin, ca nişte mir de mult preţ, astăzi a răsărit, căci pe Hristos dorind, pe idoli a defăimat; pentru aceasta, după vrednicie, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ţie, celei după vrednicie şi cu credinţă următoare Cuvântului lui Dumnezeu, Care pentru bună cucernicia ta te-a împodobit cu multă cinste, ca pe o împărăteasă a creştinilor, cu bucurie îţi aducem aceste laude:
  Bucură-te, că în Ierusalim optsprezece biserici ai zidit;
  Bucură-te, că pe aceste biserici cu toate podoabele le-ai înfrumuseţat;
  Bucură-te, că împreună cu fiul tău, Împăratul Constantin, Sfânta Cruce în mâini o ţii;
  Bucură-te, că o parte din lemnul Crucii celei de viaţă făcătoare la Constantinopol ai adus-o;
  Bucură-te, că şi sfintelor piroane de pe Cruce Domnul Iisus Hristos le-a dat putere vindecătoare, iar tu în mâini le-ai purtat;
  Bucură-te, că după botez cu dreaptă credinţă lui Hristos ai slujit;
  Bucură-te, că întotdeauna pe săraci ai miluit;
  Bucură-te, că tu cu toate faptele bune te-ai împodobit;
  Bucură-te, că pentru viaţa ta cea bună pe pământ de multă cinste te-ai învrednicit;
  Bucură-te, că toate neamurile creştine ca pe o împărăteasă binecredincioasă te cinstesc;
  Bucură-te, că slăbind de osteneli şi de blândeţe, aproape de sfârşitul vieţii ai ajuns;
  Bucură-te, că bineplăcând lui Dumnezeu, te-ai mutat din viaţa aceasta la viaţa cea veşnică;
  Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 5-lea
Cu mare râvnă te-ai străduit, Sfinte Împărate Constantin, să răspândeşti creştinismul în tot imperiul tău, precum şi în toată lumea; drept aceea multe şi drepte hotărâri ai luat pentru a aduce la bun sfârşit acest act creştinesc, precum şi de a curăţi diferitele eresuri ce odată cu creştinismul întemeiat au răsărit ca neghinele în holda dreptei credinţe; pentru aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ai adunat, preafericite Împărate Constantin, sobor de părinţi de Dumnezeu purtători şi, printr-înşii, inimile tuturor celor înviforaţi de blestematul eres al lui Arie le-ai întărit să slăvească pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; pentru care îţi aducem ţie laudele acestea:
  Bucură-te, că soborul cel dintâi al celor trei sute optsprezece sfinţi părinţi cu porunca ta în Niceea s-a adunat;
  Bucură-te, că prin lupte mari credinţa cea dreaptă s-a luminat;
  Bucură-te, că Arie de la sobor a rămas ruşinat;
  Bucură-te, că necredinciosul Arie în veci cu diavolii este băgat în iad;
  Bucură-te, că noi creştinii de la tine cu dreapta credinţă suntem luminaţi;
  Bucură-te, că pe Domnul nostru Iisus Hristos în toată lumea L-ai propovăduit a fi Fiul lui  Dumnezeu;
  Bucură-te, că prin creştinarea ta Crucea Domnului s-a aflat;
  Bucură-te, că prin aflarea Sfintei Cruci duşmanii ei se tânguiesc;
  Bucură-te, că prin însemnarea cinstitei Cruci diavolii se izgonesc;
  Bucură-te, că, împreună cu sfântă maica ta, Crucea Domnului Iisus Hristos în mâini o ţii;
  Bucură-te, că o parte din lemnul Crucii adus de sfântă maica ta, Împărăteasa Elena, în sfintele tale mâini ai primit-o;
  Bucură-te, că nouă, fraţilor în Hristos, eşti rugător mare către Dumnezeu;
  Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 6-lea
Ca şi cu o porfiră te-ai îmbrăcat, mărite, cu milostivirea, şi ca şi cu o hlamidă cu bunele blândeţi te-ai împodobit. Drept aceea, cinstind pomenirea ta, preaslăvim pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte mai potrivite vom lăuda frumuseţea bunătăţilor tale, cinstită Elena, cele câştigate în ceruri, de la Dumnezeu, Cel ce ştie a cinsti pe cei drepţi; pentru aceasta, noi îţi cântăm ţie:
  Bucură-te, ceea al cărei sfânt suflet cu mare cinste în ceruri de îngeri este suit;
  Bucură-te, că în lumina cea preastrălucită pe Dumnezeu ai văzut;
  Bucură-te, că lui Dumnezeu-Cuvântul şi preacuratei Maicii Lui, căzând, te-ai închinat;
  Bucură-te, că locaşurile cele preafrumoase ale sfinţilor le-ai cercetat;
  Bucură-te, că şi frumuseţile raiului toate ţi le-a arătat;
  Bucură-te, că de cele pe care ochiul omenesc nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit acum tu, luminată, te îndulceşti de ele;
  Bucură-te, că întru Împărăţia cerurilor te-ai sălăşluit;
  Bucură-te, împărăteasă, căci cu Împărăteasa cerurilor împreună eşti petrecătoare;
  Bucură-te, că împreună cu arhanghelii eşti vorbitoare;
  Bucură-te, că împreună cu îngerii cânţi lui Dumnezeu cântare;
  Bucură-te, că şi noi nevrednicii îţi cântăm cântare veselitoare;
  Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 7-lea
Şi după deprinderi şi după ale tale fapte bune ai fost iubitoare de Dumnezeu şi vrednică de minuni, fericită Împărăteasă Elena; pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie mare noi, cei ce suntem luminaţi prin harul lui Dumnezeu, cântare veselitoare cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Popor al lui Dumnezeu ai făcut, prin dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor şi al păgânilor, cu baia botezului luminându-i; pentru aceasta te lăudăm, zicând:
  Bucură-te, că, întocmai cu apostolii, de la Dumnezeu eşti cinstit;
  Bucură-te, căci cât ai trăit multe milostenii şi faceri de bine ai făcut;
  Bucură-te, că, după multe osteneli, nevoinţe şi griji, la fericit sfârşit ai ajuns;
  Bucură-te, că, după puţină boală, ai adormit şi sufletul de trup s-a despărţit, zburând la cer;
  Bucură-te, că arhanghelii cu frumoase cântări îngereşti la ceruri te-au suit;
  Bucură-te, că scaunului Sfintei Treimi te-ai închinat;
  Bucură-te, că Sfinţii Apostoli înaintea lui Dumnezeu te-au lăudat;
  Bucură-te, că sfinţii mucenici şi cuvioşii şi toţi drepţii cu cinste ţi-au ieşit înainte;
  Bucură-te, că bunătăţile raiului le moşteneşti acum şi în vecii nesfârşiţi;
  Bucură-te, că întru Împărăţia cerurilor acum şi totdeauna vieţuieşti;
  Bucură-te, că şi noi, împreună cu monahii şi cu pustnicii, toţi într-un glas îţi cântăm aşa:
  Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 8-lea
Mormântul tău, unde odihneşte sfinţitul şi cinstitul tău trup, Împărate Constantin, raze de dumnezeieşti vindecări izvorăşte celor ce cu credinţă se apropie, iar nouă, celor ce vieţuim în dreapta credinţă, te rugăm ca, împreună cu buna ta maică Elena, să ne dai mână de ajutor, celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cât este de luminat sufletul tău, mărită Împărăteasă Elena, lauda femeilor, că acum eşti în ceruri, primind plata ostenelilor; pentru aceasta îţi cântăm aşa:
  Bucură-te, aflarea cinstitei Cruci;
  Bucură-te, a ei vrednică închinătoare;
  Bucură-te, că prin al Crucii ajutor creştinilor ai fost izbăvitoare;
  Bucură-te, că prin Cruce te-ai făcut lui Hristos următoare;
  Bucură-te, a stăpânirii iadului şi a satanei învingătoare;
  Bucură-te, a cereştii măriri moştenitoare în veci;
  Bucură-te, a celor greşiţi şi păcătoşi către Dumnezeu mijlocitoare;
  Bucură-te, a judecătorilor celor răi bună îndreptătoare;
  Bucură-te, a celor din nevoi grabnică ajutătoare;
  Bucură-te, de patimile noastre trupeşti şi sufleteşti izbăvitoare;
  Bucură-te, a bolnavilor bună tămăduitoare;
  Bucură-te, a tuturor binecredincioşilor creştini bună ajutătoare;
  Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 9-lea
Cu sfinţenie a ta viaţă săvârşindu-ţi, cu sfinţii acum eşti sălăşluită, plină fiind de sfinţenie şi de lumină nespusă; pentru aceasta ne luminezi şi pe noi, cei întunecaţi cu păcatele, ca, luând prin tine iertare, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor cinstindu-L, Împărate Constantin, ca dar pentru osteneli te-a învrednicit pe tine în ceruri de mare slavă; pentru aceasta îţi cântăm ţie aceste laude:
  Bucură-te, că Preacuviosului Paisie singur i-ai spus că eşti cinstit împreună cu sfinţii;
  Bucură-te, că, sfânt fiind, te rogi pentru noi către Domnul Dumnezeu;
  Bucură-te, că noi păcătoşii avem mare nădejde în rugăciunile tale;
  Bucură-te, că noi în nevoi chemăm numele tău şi tu ne auzi;
  Bucură-te, că în necazuri ne eşti nouă mare bucurie;
  Bucură-te, mărgăritarul nostru cel de mult preţ;
  Bucură-te, cel ce eşti pentru noi soare luminos;
  Bucură-te, că pe idoli i-ai dat iadului celui întunecos;
  Bucură-te, că demonii fug, izgoniţi fiind cu puterea rugăciunii tale;
  Bucură-te, că tu eşti lauda cârmuitorilor creştini;
  Bucură-te, turnul cel nebiruit al creştinilor ortodocşi;
  Bucură-te, al mănăstirilor şi al bisericilor noastre mare apărător;
  Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 10-lea
Din cer ca şi Pavel te-a vânat Hristos Domnul, Sfinte Constantin, învăţându-te ca să-L cinsteşti pe Acesta ca pe Împăratul cel Unul; şi cu adevărat crezând întru El, L-ai cinstit, aducând lumea toată la credinţa Lui, ca să-I cânte neîncetat: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărăteasă Elena, sfântă de Domnul Hristos aleasă, milostiveşte-te spre noi şi luminează sufletele noastre cele întunecate cu păcatele, netrecând cu vederea sufletele şi rugăciunile noastre şi primind mulţumirile noastre acestea:
  Bucură-te, trandafir preafrumos mirositor al raiului;
  Bucură-te, crin alb răsărit în grădina cea de sus a raiului ceresc;
  Bucură-te, împărăteasă duhovnicească;
  Bucură-te, a dreptei credinţe propovăduitoare;
  Bucură-te, a închinării de idoli surpătoare;
  Bucură-te, a eresurilor pierzătoare;
  Bucură-te, a răutăţilor duşmanilor izgonitoare;
  Bucură-te, în nevoile noastre ajutătoare;
  Bucură-te, către Dumnezeu a noastră mijlocitoare;
  Bucură-te, de bucurii duhovniceşti aducătoare;
  Bucură-te, de fapte bune pilduitoare;
  Bucură-te, a obştii creştineşti povăţuitoare;
  Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 11-lea
Acestea zicând, mă liniştesc cu sufletul şi mă bucur; nu mă tem de tot ce vor urzi împotriva mea vrăjmaşii mei, pentru că te am pe tine, Împărăteasă Elena, puternică ajutătoare în toate nevoile; drept aceea împreună cu îngerii preaslăvesc pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Dat-ai, preadulce, Iisuse, binecredinciosului Împărat Constantin, înţelepciunea lui Solomon, blândeţile lui David, dreapta credinţă a apostolilor şi puterea lui Samson asupra vrăjmaşilor; pentru aceasta şi noi îl cinstim cu laude, zicând:
  Bucură-te, decât toţi împăraţii mai întâiule şi alesule al lui Dumnezeu;
  Bucură-te, că pe Domnul nostru Iisus Hristos ţie Tatăl ţi L-a descoperit;
  Bucură-te, că pe Acesta Dumnezeu adevărat L-ai propovăduit;
  Bucură-te, luminătorule al cereştii cunoştinţe;
  Bucură-te, că prin tine Domnul Iisus Hristos S-a slăvit;
  Bucură-te, că prin tine Crucea Domnului Hristos se cinsteşte;
  Bucură-te, al luminii celei nemărginite privitorule;
  Bucură-te, că prin tine lumea s-a luminat cu dreapta credinţă;
  Bucură-te, că prin tine s-a izgonit întunericul relei credinţe;
  Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat cu inima şi luminat cu sufletul;
  Bucură-te, că pe noi cei slabi ne întăreşti cu răbdare;
  Bucură-te, că de la milostivul Dumnezeu ne mijloceşti nouă mântuire;
  Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Condacul al 12-lea
Darurile cele preabogate şi mai bune le primeşti acum de la Dumnezeu, Sfinte Împărate Constantin, veselindu-te ca un împărat în ceruri; pentru aceasta şi binecredinciosul domn Brâncoveanu Constantin întru al tău nume a zidit sfinte mănăstiri Domnului, iar noi, bucurându-ne, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale; în glas mare vom cânta prăznuirea ta şi după cuviinţă îţi aducem mulţumire pentru toate facerile de bine ce ne faci nouă, Sfântă Împărăteasă Elena, cinstind pomenirea ta cu aceste laude:
  Bucură-te, împărăteasă smerită şi preaiubită;
  Bucură-te, comoară de bunătăţi nedeşertată;
  Bucură-te, a celor ce te roagă cu credinţă ocrotitoare neobosită;
  Bucură-te, a vrăjmaşilor sfintelor mănăstiri izbăvitoare;
  Bucură-te, că celor ce te cinstesc pe tine le eşti bună mângâietoare;
  Bucură-te, că de sus din ceruri priveşti şi le ajuţi celor ce se roagă ţie;
  Bucură-te, că, înaintea Preasfintei Treimi stând, te rogi pentru noi;
  Bucură-te, că şi la preacurata Născătoare de Dumnezeu mijloceşti pentru noi;
  Bucură-te, că a ta fericire în ceruri în veci nu se sfârşeşte;
  Bucură-te, că împreună cu fiul tău, Împăratul Constantin, întru împărăţia lui Dumnezeu te veseleşti;
  Bucură-te, a trupurilor noastre de patimi tămăduitoare;
  Bucură-te, că sfintele tale rugăciuni sunt pentru noi toţi folositoare;
  Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Condacul al 13-lea
Luminători care aţi luminat lumea cu dreapta credinţă voi cu adevărat v-aţi arătat, de Dumnezeu încununaţilor Împăraţi Constantin şi Elena; primiţi acum şi rugăciunile noastre şi le duceţi Împăratului Hristos, pe Care Îl slăvim ca pe Unul ce v-a încununat pe voi, cântându-I cu voi şi cu toate oştile cereşti: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul întâi: Ca un înger luminos..., Condacul întâi: Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer..., şi se citesc aceste rugăciuni:
Rugăciunea întâi către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, după Dumnezeu şi Maica Domnului, voi sunteţi nădejdea noastră şi folositorii noştri; voi ne sunteţi nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiţi în nevoi şi ne ajutaţi. Voi sfintelor mănăstiri şi biserici le sunteţi păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetaţi a ne ajuta nouă neputincioşilor, ci mijlociţi la Dumnezeu şi la preacurata Lui Maică şi pururea Fecioară Maria, ca şi pe noi să ne păzească fără prihană şi pe toţi să ne întărească în credinţă, până la sfârşitul vieţii, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin.

Rugăciunea a doua către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cei ce sunteţi mai cinstiţi decât toţi împăraţii, aleşii lui Dumnezeu, căzând înaintea voastră, cu lacrimi vă rugăm: Daţi-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri; voi sunteţi mijlocitori Sfintei Treimi şi puteţi să ne ajutaţi nouă. Auziţi-ne şi pe noi acum, alungaţi de la noi necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră în această vremelnică viaţă şi vindecaţi neputinţele noastre, tămăduiţi bolile noastre, potoliţi răutatea noastră, izgoniţi pe vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi. Daţi-ne nouă ca în pace şi în linişte să trăim; ajutaţi-ne nouă cu sfintele voastre rugăciuni. Pentru mântuirea sufletelor noastre faceţi milă cu noi acum, când cu frică şi cu umilinţă zicem către voi aşa: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor! Amin.
Şi se face otpustul.