Powered By Blogger

joi, 13 martie 2014

Aducerea moaștelor Sf. Nichifor, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Cristina cea din Persia; Sf. Mc. Publiu (Proloagele de la Ohrida) - 13 martie

Aducerea moaștelor Sf. Nichifor, Patriarhul Constantinopolului
aducerea_moastelor_sf_nichifor_patriarhul_constantinopolului
Sfântul Nichifor a păstorit Biserica lui Hristos cu mare râvnă şi înţelepciune, fiind unul dintre cei mai mari Arhipăstori ce au stat vreodată pe scaunul patriarhal al Constantinopolului. Când Leon Armeanul s-a ridicat împotriva icoanelor, singur Sfântul Nichifor a stat pe faţă împotriva împăratului. El mai întâi l-a sfătuit în taină şi cu blândeţe pe împărat, dar mai pe urmă l-a dat fără teamă pe faţă. De aceea depravatul împărat l-a surghiunit în insula Prokenesis. Pe această insulă se afla o mănăstire pe care Sfântul Nichifor o ridicase în cinstea Sfântului Teodor. Mărturisitorul Ortodoxiei, Sfântul Nichifor, a rămas în această mănăstire timp de treisprezece ani, unde a şi murit. Trecerea lui la cele veşnice s-a întâmplat la anul 827 după Hristos. După aceea, pierind toţi împăraţii iconoclaşti iar la cârma imperiului aflându-se Mihail cu maica lui Teodora, pe scaunul patriarhal al slăvitului Constantinopole s-a reîntors Patriarhul Metodie. Acesta a mutat sfintele moaşte ale Sfântului Nichifor de la Prokenesis la Constantinopole la anul 846, aşezându-le mai întâi în Biserica Sfintei înţelepciuni a lui Dumnezeu (Sfânta Sofia) de unde Sfântul Nichifor şi fusese surghiunit – iar mai apoi în Biserica celor Doisprezece Apostoli. Praznicul cel mai important al Sfântului Nichifor este în ziua de 2 iunie, şi apoi iar în ziua de 13 martie, când se prăznuieşte descoperirea şi mutarea sfintelor lui moaşte nestricăcioase. Tot pe 13 martie Sfântul Nichifor fusese izgonit din scaunul său, dar după 19 ani în aceeaşi zi sfintele lui rămăşiţe au fost readuse în Capitoliu.
Cântare de laudă la Cetatea Constantinopolului
Constantinopol, slăvită cetate,
Lângă malul Bosforului albastru
Se înalţă.
Cu slava ta, care alta se va putea asemăna vreodată?
Tu ai fost înfricoşat câmp de bătălie
Pe care au luptat oştirile Duhului,
Mulţimea sfinţilor lui Dumnezeu,
Contra ereticilor hulitori.
Tu ca un ciur i-ai cernut
Veacuri la rând,
Vădindu-i pe apostaţi,
Dar şi pe Sfinţii lui Dumnezeu.
Dar şi tu însăţi, slăvită cetate,
Cu multe păcate te-ai întinat.
Da, te-ai întinat,
Tu, cea sfinţită de valuri de sânge martiric,
Căci cine ţi-ar putea număra vreodată
Numărul nesfârşit de eroi ai duhului,
Cine ar putea număra vreodată
Mulţimea tainelor şi vederilor dumnezeieşti
Care s-au descoperit întru tine?
În tine se pogorau îngerii lui Dumnezeu,
Iar oameni sfinţi precum îngerii,
Din tine la cer se înălţau.
Maica Domnului nostru însăşi,
De multe ori în tine pogora,
Pe bolnavi să-i vindece,
Pe cei în primejdii să-i ferească.
Da, mulţimea sfinţilor încă
Deasupra cerului tău se adună
Ducând la Cel Preaînalt
Rugăciunile copiilor tăi.
O, mulţimea sfinţilor care s-au ales dintre Fiii tăi!
Atât de mulţi sunt ei,
Precum sunt crinii
Lângă crini şi sfinţii
Lângă sfinţi!
Tu ai scris istorie cu roşu în calendar,
În tine Simbolul Credinţei noastre s-a alcătuit.
Despre tine aşa se poate spune:
Că între multele cetăţi tu eşti
Ca o literă de foc.
Tu lumea o ai luminat
Cu Credinţa cea Sfântă.
Tu lumea o ai vindecat
De păgânătate şi erezie.
Mult chinuită, dar nu ucisă,
Tu încă nu ai murit.
Da, pentru aceasta te voi prăznui,
Cetate Sfântă!
Mărturisitoare eşti tu,
Cu adevărat!
Slava ta o întrece pe a tuturor cetăţilor lumii,
Care au fost, sunt, şi vor fi;
Slava ta umple pământul şi cerul;
Căci fiecare suflet botezat
Ţie recunoştinţă mare veşnic îţi datorează.
Pomenirea Sfintei Muceniţe Cristina cea din Persia
Pentru mărturisirea neclintită a credinţei ei în Hristos ea a fost torturată cu cruzime în Persia, în veacul al patrulea. De la aceste schinghiuri şi biciuiri neîncetate ea a slăbit atât de mult, încât a murit. Sufletul ei, lăsând în urmă trupul ei torturat, a intrat în bucuria lui Hristos, împăratul şi Stăpânul.
Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Publiu
Acest sfânt sfinţit mucenic a fost succesorul Sfântului Dionisie Areopagitul la scaunul episcopal al Atenei. Episcop fiind, el a fost prins, torturat şi decapitat de păgâni, în veacul al doilea. Dar după aceste chinuri de puţină vreme, el a moştenit viaţa veşnică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu