Pomenirea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului
Sfîntul Sofronie s-a născut la Damasc din părinţi slăviţi. Dobîndind toată înţelepciunea ştiinţei omeneşti, el a rămas nemulţumit de ea şi a dorit mai mult, a dorit înţelepciunea cea dumnezeiască a mîntuirii sufletului. În lavra Sfîntului Teodosie el şi-a ales ca învăţător pe un monah foarte îmbunătăţit, Sfîntul Ioan Moschu. Împreună cu el a călătorit în pelerinaje pe la toate mînăstirile şi nevoitorii din Egipt care puneau în practica vieţii înţelepciunea cea duhovnicească. Dorinţa şi cuvîntul după care îşi călăuzea viaţa era: în fiecare zi învaţă tot mai mult despre înţelepciunea cea duhovnicească. Toate cele învăţate cei doi pelerini le-au scris pe hîrtie şi mai pe urmă le-au dat la iveală într-o carte numită Livada duhovnicească. Ei după aceea au călătorit la Roma, unde Sfîntul loan Moschu a şi murit, lăsînd în testament lui Sofronie ca să fie luat de acolo şi dus fie în Muntele Sinai, fie la Lavra Sfîntului Teodosie. Sfîntul Sofronie a împlinit dorinţa învăţătorului său şi i-a mutat sfintele moaşte la Mînăstirea Sfîntului Teodosie, iar el însuşi a rămas la Ierusalim care în acea vreme nu mai era sub stăpînirea persanilor. El a fost de faţă la aducerea din exilul persan a Cinstitei Cruci, pe care împăratul Heraclie a purtat-o pe umerii săi, desculţ şi în haine sărăcăcioase, în Cetatea Sfîntă a Ierusalimului. Vîrstnicul patriarh Zaharia, întors şi el din acelaşi exil, s-a mutat la scurt timp după aceea la locaşurile cele cereşti, în locul Patriarhului Zaharia a venit în scaunul patriarhal al Ierusalimului Arhiereul Modest, care a murit în anul 634, iar după el a fost ales patriarh acest Binecuvîntat Sofronie. El a păstorit Biserica lui Hristos timp de zece ani, cu multă rîvnă şi minunată înţelepciune. El s-a ridicat în apărarea Ortodoxiei pe atunci atacată de erezia monotelită, erezie pe care a dat-o anatemei la un Sinod convocat la Ierusalim, înaintea anatemizării ei mai răsunătoare de la Sinodul al Şaselea Ecumenic de la Constantinopol (din anul 680 d. Hr.). Acest Sfînt Patriarh a scris Viaţa Sfintei Măria Egipteanca, şi a alcătuit Rînduiala Sfinţirii Apei Celei Mari; el a pus de asemenea multe imne şi cîntări în diferitele slujbe ale Bisericii. Cînd califul arabilor a cucerit Ierusalimul, Sfîntul Sofronie 1-a rugat să cruţe vieţile creştinilor luaţi captivi, ceea ce Califul Omar a făgăduit în mod făţarnic. Căci el după aceea a început îndată un jaf sălbatic al Cetăţii Ierusalimului, împreună cu uciderea creştinilor ce trăiau în ea. Sfîntul Sofronie s-a rugat atunci cu lacrimi lui Dumnezeu ca să-1 ia dintre cei vii, ca să nu vadă profanarea Mormîntului Sfînt. Dumnezeu a ascultat ruga alesului Său şi 1-a luat la Sine în locaşurile cele cereşti la anul 644 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Pion şi a celor împreună cu dânsul
Sfîntul Pion a fost preot în biserica Siriei. El a luat mucenicia la Smirna, în timpul prigoanelor lui Decius. El a fost osîndit la răstignire pe cruce, lucru care pe mucenicul lui Hristos 1-a umplut de bucurie. De îndată ce soldaţii au făcut crucea şi au înfipt-o în pămînt, Sfîntul Pion s-a urcat singur pe ea, şi-a întins mîinile şi le-a poruncit ostaşilor să-i bată cuiele în palme şi în picioare. Dar crucea fiind înfiptă în pămînt cu capul în jos, călăii au aprins un foc la picioarele ei, sub capul mucenicului. Mulţi s-au adunat atunci în jurul lui, ca la privelişte. Sfîntul Sfinţit Pion şi-a închis ochii şi s-a rugat lui Dumnezeu în inimă. Flăcările focului nu s-au atins măcar de perii capului lui. Cînd la sfîrşit focul s-a stins şi toţi credeau că Pion a murit, el a deschis ochii şi a strigat cu bucurie: „O, Doamne, primeşte sufletul meu!” – şi şi-a dat sfîntul lui suflet. Acest Sfînt Sfinţit Mucenic Pion a scris viaţa Sfîntului Policarp al Smirnei, împreună cu care acum se veseleşte în locaşurile cereşti. El a luat mucenicia pentru Hristos şi s-a preaslăvit la anul 250 de la întrupare.
Pomenirea Sfântului Cuvios Grigorie Sinaitul
Acest Sfînt Grigorie a fost stareţul Muntelui Sinai, un mare nevoitor şi un bărbat drept. Odată, la Slujba Prăznuirii Învierii Domnului nostru lisus Hristos, un înger al Domnului 1-a dus la Ierusalim ca să slujească acolo, apoi 1-a întors înapoi în Muntele Sinai, în aceeaşi zi. Sfîntul Grigorie a adormit cu pace în veacul al şaselea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu