Powered By Blogger

vineri, 30 noiembrie 2012

1 DECEMBRIE - ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - LA MULŢI ANI ROMÂNIA ! LA MULŢI ANI POPORULUI ROMÂN!

                               
Pe 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de persoane, adopta “Rezoluţiunea” care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România.De atunci, ziua de 1 Decembrie simbolizează lupta românilor pentru întregirea ţării.

In 1990, data de 1 Decembrie a fost proclamată drept Ziua Naţională a României.

                                    















LA MULTI ANI,SANATATE,FERICIRE SI IMPLINIRI DUHOVNICESTI TUTUROR CELOR CARE POARTA NUMELE SF. APOSTOL ANDREI, OCROTITORUL ROMANILOR!!!


joi, 29 noiembrie 2012

Acatistul Sfantului Ierarh Andrei Saguna 30 noiembrie

                                                

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacul 1:
Înţeleptului apărător al Ortodoxiei şi vrednicului păstor al Bisericii neamului românesc, celui ce a fost trimis de Dumnezeu, în vremuri de restrişte, să fie povăţuitor iscusit al credincioşilor drept-măritori, cei necăjiţi şi întristaţi, Sfântului Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, să-i aducem laude ca unui nou apostol al lui Hristos, zicând: Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Icosul 1:
Din fragedă copilărie ai dobândit învăţătura cea mântuitoare a lui Hristos, Piatra cea din capul unghiului, pe care s-a zidit, în Duhul Sfânt, biserica făpturii tale. Iar, când a binevoit Hristos, te-a aşezat, pe tine, Sfinte Ierarhe Andrei, ca pe o piatră sfinţită, la temelia Bisericii drept-măritoare a românilor ardeleni. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, nespusă bucurie a Anastasiei, fericita mamă, care te-a născut;
Bucură-te, dar de mult preţ, dăruit de Dumnezeu poporului român;
Bucură-te, că la Botez ai primit numele Învierii;
Bucură-te, că ai fost crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, mădular cinstit al trupului tainic al lui Hristos;
Bucură-te, cel întărit cu pecetea darului Sfântului Duh;
Bucură-te, că din tinereţe iubitor de ştiinţă şi sfinţenie ai fost;
Bucură-te, albină cuvântătoare, care nectarul cunoştinţelor ai adunat;
Bucură-te, floare, pe care roua Duhului s-a aşezat;
Bucură-te, cel ce Crucea ai luat şi lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina Preasfintei Treimi;
Bucură-te, pom, care darurile Duhului Sfânt ai rodit;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 2-lea:
Cu mintea luminată de Duhul Sfânt ai dobândit din cunoştinţele acestei lumi, dar mai ales pe cele mântuitoare ale Sfintelor Scripturi şi ale Părinţilor celor de demult. Toate ca pe o moştenire nepreţuită le-ai păstrat şi, cu sârguinţă, în viaţa ta le-ai împlinit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Nu de la oameni chemare primind, ci de la Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Andrei, preafericite, rânduit ai fost să fii întâi-stătător al credincioşilor neamului tău din ţinutul Transilvaniei, care cu dragoste te-au primit, ca pe un izbăvitor al lor şi ca pe un călăuzitor către lumina cea neînserată a Împărăţiei Cerurilor, cântând:
Bucură-te, cel întocmai la nume cu Apostolul neamului nostru;
Bucură-te, izbăvitorul poporului român din pătimirile lui;
Bucură-te, purtătorul luminii lui Hristos în pământ transilvan;
Bucură-te, apărătorul dreptei credinţe şi împlinitorul virtuţilor;
Bucură-te, păstorul cel bun, întâi-stătător pe scaunul arhieresc al Sibiului;
Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor curaţi cu inima;
Bucură-te, părintele credinţei, aducător de nădejde credincioşilor;
Bucură-te, sol al lui Hristos, care aduci pace pe pământ;
Bucură-te, ierarhe, care „unitatea Duhului întru legătura păcii” ai păzit;
Bucură-te, slujitor „ajuns la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos”;
Bucură-te, apostole, care „un Domn, o credinţă, un botez şi un Dumnezeu al tuturor” ai mărturisit;
Bucură-te, că ardelenii sunt „pecetea apostoliei tale în Hristos”;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 3-lea:
Munţii Carpaţi, care înconjoară ca o cetate Ardealul străbun, păstorit de tine, Sfinte Andrei, niciodată nu şi-au închis porţile pentru fraţii români, renăscuţi din apă şi din Duh, de aceeaşi mamă – Biserica drept-măritoare, una, sfântă, sobornicească şi apostolică. Pe toţi i-ai povăţuit, după porunca lui Hristos, să se iubească unul pe altul şi să cânte: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Ajungând, Sfinte Ierarhe, întâi-stătător pe scaunul vlădicesc al Sibiului, ai împletit, mai întâi, credinţa cu fapta, pildă vie de trăire în Hristos făcându-te păstoriţilor tăi, ca, apoi, toată lucrarea ta, săvârşită spre lauda Preasfintei Treimi, să devină îndreptar al Bisericii, spre folosul clerului şi al credincioşilor din vremea ta, dar şi al nostru, al celor care-ţi cinstim ostenelile, cântându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, mare mitropolit al Transilvaniei;
Bucură-te, cel ce temelia Ortodoxiei din Ardeal ai întărit;
Bucură-te, cel ce cu sârguinţă în via Domnului ai lucrat;
Bucură-te, că Bisericii îndreptar canonic de mare preţ ai lăsat;
Bucură-te, cel care prima călăuză pastorală pentru clerul ortodox ai scris;
Bucură-te, cel ce, asemenea părinţilor, canoane şi rânduieli bisericeşti ai aşezat;
Bucură-te, cel ce viaţa ta, în lumina Scripturilor, ţi-ai îndreptat;
Bucură-te, cel ce, „ştiind că zilele rele sunt, vremea ai răscumpărat”;
Bucură-te, învăţător care în laude şi cântări duhovniceşti lui Dumnezeu I-ai liturghisit;
Bucură-te, ostaş întrarmat cu armele adevărului şi platoşa dreptăţii;
Bucură-te, rugător fierbinte către Dumnezeu, pentru ca iubirea Lui în lume să prisosească;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 4-lea:
Înălţatu-te-ai, Sfinte Andreie, păstorul cel sfinţit al Transilvaniei, nou Moise, pe muntele faptelor bune, osebindu-te de lucrurile lumeşti şi trecătoare, în lumina Duhului Sfânt fiind; de aceea Dumnezeu te-a insuflat să alcătuieşti îndreptătoare rânduieli Bisericii noastre, după care şi noi viaţa ne călăuzim, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ca şi pe Pavel, Apostolul lui Hristos, aşa şi pe tine, Părinte Andrei, nici primejdiile, nici prigonirile, nici ameninţările cu moartea nu te-au despărţit de sfânta lucrare încredinţată ţie de Dumnezeu. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un mare apărător al Ortodoxiei şi ca pe un harnic lucrător în via Domnului, de unde ai smuls spinii şi pălămida semănate de vrăjmaşi, cântându-ţi, cu dragoste, unele ca acestea:
Bucură-te, luceafăr răsărit spre izbăvirea neamului românesc;
Bucură-te, că nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, orator luminat, care înţelepciunea acestei lumi ai nesocotit;
Bucură-te, cel ce cu gândul la moarte şi la viaţa veşnică te-ai întrarmat;
Bucură-te, cuvânt auzit în Transilvania şi în toate ţinuturile româneşti;
Bucură-te, solul păcii, care vesteşti dumnezeiasca pace a lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul celor ce pe Hristos Îl necinstesc;
Bucură-te, cel ce ai ştiut că „a vieţui este Hristos şi a muri câştig”;
Bucură-te, chip, în care Hristos frumuseţea slavei Lui a zugrăvit;
Bucură-te, sfeşnic cu lumina Ortodoxiei mărturisitoare împodobit;
Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt, de mireasmă duhovnicească umplut;
Bucură-te, arhiereu a cărui „viaţă este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 5-lea:
Pe înţeleptul păstor, luminat de Duhul Sfânt, pe Andrei, ierarhul cel minunat al Ardealului, să-l cinstim în cântări duhovniceşti, pentru că ostaş neînfricat al lui Hristos s-a arătat, aducând pace cerească şi bună rânduială în Biserica drept-măritoare; ctitor de cultură românească, inspirat tâlcuitor şi cunoscător al Sfintelor Scripturi, pe care le-a răspândit, aducând laudă lui Dumnezeu, cântarea: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Precum odinioară Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, un duh şi un cuget aveau prin sfinţenia vieţii lor, aşa şi tu, Părinte Andrei, nu ai pregetat nicicum să păstrezi unitatea de credinţă şi de lucrare cu Episcopia Râmnicului, păstorită de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, şi cu Episcopia Romanului, păstorită de episcopul Melchisedec, formând o troiţă de Biserici Româneşti, altoită pe viţa Hristos. Pentru aceasta poporul cel bine-credincios te-a cinstit, cântând, împreună cu noi, unele ca acestea:
Bucură-te, ctitor de biserici şi de viaţă şi limbă românească;
Bucură-te, întemeietorul multor şcoli pentru fiii neamului tău;
Bucură-te, glas răsunător, care peste Carpaţi s-a auzit;
Bucură-te, lumină, pe care întunericul nu o a cuprins;
Bucură-te, cel ce conştiinţa unităţii de neam ai trezit;
Bucură-te, cunoscător şi tâlcuitor al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, cel ce ai păstrat comuniunea cu ierarhii Ortodoxiei româneşti;
Bucură-te, că, „slujind oamenilor, ai slujit lui Dumnezeu”;
Bucură-te, cel ce de grijă neamului tău ai purtat;
Bucură-te, că, prin vieţuirea ta curată, păcatul ai osândit;
Bucură-te, că pururea în dragostea lui Hristos ai rămas;
Bucură-te, că şi „mintea, şi trupul au slujit legii lui Dumnezeu”;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 6-lea:
Chemarea ta ca arhipăstor în scaunul mitropolitan al Sibiului poporul cel bine-credincios a simţit-o ca pe o lumină trimisă de la Dumnezeu şi aşezată în sfeşnic – ale cărei raze au strălucit în tot ţinutul românesc, mângâind suflarea neamului –, pe care o înălţă către lumina cea neînserată a dumnezeirii, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Un trunchi cu trei ramuri ai socotit, Sfinte Andrei, ţările româneşti. Pentru aceasta, scrierile tale, de Duhul Sfânt luminate, s-au răspândit în toate laturile pământului străbun, hrănind duhovniceşte pe cei de aceeaşi credinţă şi simţire, statornicind rânduieli între fiii neamului, care-ţi cântă aşa:
Bucură-te, lumină aprinsă din raza luminii necreate a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, luminătorul poporului tău aflat în întuneric şi în umbra morţii;
Bucură-te, cel ce te asemeni prin fapte Apostolului Andrei, cel întâi chemat;
Bucură-te, întemeietor de mitropolie, asemenea Sfântului Iachint de Vicina;
Bucură-te, ctitor de limbă românească, asemeni Sfântului Varlaam al Moldovei;
Bucură-te, monah-teolog cu înaltă cugetare, ca şi Sfântul Grigorie Dascălul al Ţării Româneşti;
Bucură-te, propovăduitor al cuvântului mântuitor, asemenea Sfântului Antim Ivireanul din Ţara Românească;
Bucură-te, apărător al Ortodoxiei, ca şi Sfântul Mărturisitor Iosif al Maramureşului;
Bucură-te, rugător pentru neamul românesc, împreună cu Sfinţii Pahomie de la Gledin şi Calinic de la Cernica;
Bucură-te, iscusit liturghisitor, întocmai cu Sfântul Dosoftei al Moldovei;
Bucură-te, părinte al Ardealului, asemeni Sfinţilor Ierarhi Ghelasie de la Râmeţ, Iorest şi Sava;
Bucură-te, nestemată de mult preţ din cununa de sfinţi ierarhi ai neamului românesc;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 7-lea:
Dacă ai primit toiagul păstoresc al înaltei slujiri arhiereşti, Sfinte Andrei, ai păzit turma cea cuvântătoare de lupii cei răpitori. Acest „toiag ţi-a fost reazem şi întărire” în ostenelile tale, iar „celor neascultători şi nestatornici, toiag de deşteptare şi cercetare”, împărţind astfel mila şi dreptatea în tot pământul Ardealului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Sub mantia şi omoforul tău, Ierarhe prealuminate, s-au adăpostit toţi cei necăjiţi şi împovăraţi ai neamului românesc din Transilvania străbună. Copiilor le-ai fost învăţător, bătrânilor sprijinitor, orfanilor părinte, bolnavilor doctor, săracilor hrănitor, dregătorilor povăţuitor, călugărilor şi preoţilor luminător, tuturor făcându-te toate, ca pe toţi să-i dobândeşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu; pentru aceasta te lăudăm, cântându-ţi:
Bucură-te, cel ce eşti pecetea dreptei credinţe a românilor ardeleni;
Bucură-te, pom cu felurite roade din care se hrănesc cei credincioşi;
Bucură-te, mâna prin care Hristos binecuvântează pe cei curaţi cu inima;
Bucură-te, miel trimis de Dumnezeu în mijlocul lupilor;
Bucură-te, martor al lui Hristos, care ai înfruntat nedreptatea;
Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai adus la cunoştinţa adevărului;
Bucură-te, cel ce din „plinătatea lui Hristos ai dobândit har peste har”;
Bucură-te, glasul celor fără de glas şi sprijinul celor fără de ajutor;
Bucură-te, vistierie nesecată pentru cei săraci şi oropsiţi;
Bucură-te, pildă celor ce vor să urmeze lui Hristos spre dobândirea vieţii veşnice;
Bucură-te, părinte milostiv celor smeriţi şi îndelung-răbdător cu cei răuvoitori;
Bucură-te, slujitor cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 8-lea:
Dumnezeule, Cel ce eşti fără de început şi locuieşti în lumina cea neînserată, de unde priveşti spre cei smeriţi şi curaţi cu inima, atunci când ai binevoit, chemat-ai la Tine pe prietenul Tău, Andrei, cel încărcat de virtuţi, căruia i-ai zis: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău”, îngerii cântându-Ţi: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Mare întristare a pricinuit poporului bine-credincios plecarea ta din această lume, vrednicule slujitor al lui Hristos, Sfinte Andrei! Dar, simţind că sufletul tău încărcat de roadele Duhului a fost aşezat în Raiul desfătării, s-a mângâiat şi a dat slavă lui Dumnezeu. Apoi, aşezându-ţi trupul în mormânt nou, la Răşinari, a cântat laude ca acestea:
Bucură-te, Sfinte, cel ce ai sfinţit cu trupul tău pământul străbun;
Bucură-te, bob de grâu, în aşteptarea învierii, în pământ îngropat;
Bucură-te, cel ce în ceruri comoara agonisită în viaţa de pe pământ ai aflat;
Bucură-te, cel ce pururea Faţa lui Hristos, oglindindu-se în chipul tău, o vezi;
Bucură-te, că Hristos, în chipul tău şi în faptele tale, S-a recunoscut;
Bucură-te, cel ce în soborul arhiereilor mărturisitori ai fost rânduit;
Bucură-te, că din potirul binecuvântat de Arhiereul cel Veşnic te împărtăşeşti;
Bucură-te, cel ce te desfătezi în iubirea cea nemărginită a lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitor către Preasfânta Treime, întreit strălucitoare;
Bucură-te, cel căruia Dumnezeu i-a descoperit din tainele Sale;
Bucură-te, sălaş de harul Dumnezeiescului Duh sfinţit;
Bucură-te, vistieria Sfintei Treimi, pricinuitoarea veşnicelor bunătăţi;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 9-lea:
Tu, Doamne, Dumnezeule, Cel ce eşti necuprins de gând, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi Acelaşi fiind, ai chemat la ceruri pe Sfântul Andrei, cel ce întru răbdare s-a ostenit să urce treptele desăvârşirii către asemănarea cu Tine, Creatorul tuturor, ca să-l aşezi în soborul ierarhilor, pentru a-Ţi cânta: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Sfinte al lui Dumnezeu, Andrei, păstorul cel bun şi vrednic între mitropoliţii Ardealului, după trecerea ta la veşnicele locaşuri, poporul credincios te-a cinstit ca pe un mare apărător al Bisericii Ortodoxe şi cârmuitorul lui duhovnicesc, care l-ai condus către limanurile mântuirii cu învăţăturile şi rânduielile statornicite de tine. De aceea te cinstim, zicând aşa:
Bucură-te, cel ce pururea în conştiinţa neamului nostru ai rămas;
Bucură-te, cel ce la altarul ceresc pe cei ce te cinstesc îi pomeneşti;
Bucură-te, izvor sfinţit de Hristos, din care curge mierea învăţăturii duhovniceşti;
Bucură-te, vistierie de taină, în care Dumnezeu păstrează mană cerească;
Bucură-te, far strălucitor, prin care Hristos trimite lumină pe pământ;
Bucură-te, acoperământ ceresc, sub care se adăpostesc credincioşii;
Bucură-te, comoară de mult preţ a credincioşilor ortodocşi;
Bucură-te, că, în ceruri, prieten şi casnic al lui Dumnezeu te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce laudă Dumnezeului celui minunat întru Sfinţii Săi cânţi;
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru fiii Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, că lucrările tale au stat la temelia renaşterii culturii neamului românesc;
Bucură-te, floare rară, udată de roua Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 10-lea:
Unitatea în duh cu ierarhii de acelaşi neam şi de aceeaşi credinţă, în iubirea lui Hristos, pe care ai dobândit-o pe pământ, s-a desăvârşit în ceruri, pentru că iubirea nu cade niciodată. Bucurându-te, Sfinte Andrei, de desfătarea veşnicelor bunătăţi, trimite-ne şi nouă gândul unităţii de neam şi de credinţă, ca să putem cânta împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Scrierile tale, Sfinte Ierarhe, au statornicit dreapta credinţă a Bisericii lui Hristos, îndepărtând eresurile şi dezbinările între fraţi. Tâlcuite pe înţelesul tuturor credincioşilor, Sfintele Scripturi au adus lumină în toate ţările româneşti, iar Pravila bisericească alcătuită de tine a călăuzit vieţuirea creştină a neamului nostru. Pentru aceasta, după cuviinţă, îţi cântăm:
Bucură-te, dascăl inspirat, care dreapta învăţătură ai propovăduit;
Bucură-te, povăţuitor iscusit, care pe credincioşi la mântuire ai călăuzit;
Bucură-te, sfinţit arhipăstor, care binecuvântare de la Dumnezeu ai adus;
Bucură-te, cetăţean al cerului, aşezat în soborul ierarhilor;
Bucură-te, bucuria îngerilor şi nădejdea credincioşilor;
Bucură-te, cunoscător şi împlinitor al cuvintelor vieţii;
Bucură-te, suflet încărcat de roade, răsădit în grădina Raiului;
Bucură-te, om ceresc şi cu suflet dumnezeiesc, iubit de Hristos;
Bucură-te, cel ce bune aşezăminte Bisericii strămoşeşti ai lăsat;
Bucură-te, cel ce împreună cu îngerii laudă Preasfintei Treimi aduci;
Bucură-te, crin înflorit pe veşnicie, sădit în grădina Edenului;
Bucură-te, prieten al lui Dumnezeu şi frate al nostru;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 11-lea:
De multe ori, Sfinţite Părinte Andrei, ai îngenunchiat, asemenea lui Solomon, înaintea locaşurilor de închinare pe care le-ai zidit şi le-ai sfinţit, rugând pe Domnul slavei să locuiască şi să privească cu ochi milostiv pe cei ce se roagă cu credinţă întru ele. Acum, fiind în ceruri, îngenunchezi înaintea scaunului de Heruvimi şi de Serafimi al Preasfintei Treimi şi te rogi să trimită îndurările şi milele Sale peste cei ce păstrează dreapta credinţă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Nenumărate fapte luminate şi virtuţi alese ai împlinit pe pământ, Sfinte Andrei, dar minunea care-ţi încununează chipul este aceea că, prin harul lui Dumnezeu, ai refăcut unitatea de neam şi de credinţă a poporului român bine-credincios, nesocotit şi umilit de străini. Pentru aceasta îţi cântăm, ca unui mare ierarh al neamului românesc:
Bucură-te, străjer neclintit la altarul Patriei străbune;
Bucură-te, că mormântul tău din Răşinari ocroteşte glia strămoşească;
Bucură-te, oştean apărător al candelei credinţei curate a neamului românesc;
Bucură-te, ctitorul multor lăcaşuri de închinare în Transilvania;
Bucură-te, auroră luminoasă care se întinde peste toate provinciile româneşti;
Bucură-te, veghetor asupra comorilor spirituale ale poporului român;
Bucură-te, ocrotirea celor ce vieţuiesc în curăţie şi înfrânare;
Bucură-te, toiagul lui Dumnezeu pentru îndreptarea celor potrivnici;
Bucură-te, cel ce insufli dregătorilor gânduri bune pentru Biserică şi neam;
Bucură-te, cel ce umpli de bunătăţi cămările familiilor cu mulţi copii;
Bucură-te, călăuzitorul tinerilor şi reazemul bătrânilor;
Bucură-te, cel ce aduni pe cei risipiţi şi afli pe cei rătăciţi;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 12-lea:
Sfinte Ierarhe al lui Hristos, Andrei, roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească cererile de folos ale tuturor celor ce cinstim cu dragoste numele tău; că, deşi ca oameni am greşit, prin tine ne-am dobândit de la Mântuitorul sufletelor iertare şi multă milă, ca să ne învrednicim a cânta Preasfintei Treimi, cu îngerii, cântarea: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile vrednicului Tău slujitor Andrei, cel Mare şi Sfânt, păstorul Transilvaniei binecuvântate de Tine, caută din înălţimea Sfântului Tău lăcaş şi revarsă asupra inimilor fraţilor noştri români de pretutindeni o picătură din harul Tău, ca să laude pe sfinţitul Tău ierarh, zicând:
Bucură-te, Sfinte Andrei, cel ce te rogi pentru unitatea poporului român;
Bucură-te, cel ce eşti doctorul celor bolnavi şi oropsiţi;
Bucură-te, cel ce aduni în staul oile cele rătăcite;
Bucură-te, că slobozeşti pe cei bântuiţi de duhuri necurate;
Bucură-te, apărătorul orfanilor şi ocrotitorul văduvelor;
Bucură-te, aducătorul de libertate celor din închisori şi prigoniri;
Bucură-te, izvor, din care curge milostivirea lui Dumnezeu spre noi;
Bucură-te, că împlineşti rugăciunile folositoare celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, lauda şi ocrotitorul cetăţii Sibiului;
Bucură-te, ajutătorul celor ce doresc să fie fii ai luminii;
Bucură-te, cel ce aduci pacea lui Hristos în Biserica drept-măritoare;
Bucură-te, nădejdea noastră, când ne vom întâlni cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Ierarhe Andrei, arhiereul lui Hristos, vrednic slujitor al Mitropoliei Transilvaniei, învăţătorul cel duhovnicesc al bine-credincioşilor români, apărătorul neînfricat al Ortodoxiei, cel ce ai fost preamărit de Dumnezeu în ceruri, pentru mulţimea faptelor bune şi pentru povăţuirile tale lăsate moştenire nouă, fii rugătorul nostru înaintea scaunului Preasfintei Treimi, ca să ne scape de orice necaz, nevoie şi strâmtorare, pe noi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta, şi să ne mântuiască atunci când vom fi chemaţi din lumea aceasta în cea veşnică, unde îngerii cântă fără încetare: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori.
După aceea se zic iarăşi Icosul 1: Din fragedă copilărie... şi Condacul 1: Înţeleptului apărător al Ortodoxiei...
Apoi se zice această
Rugăciune
Sfinte Ierarhe Andrei – păstorul cel bun al Ardealului, luminătorul şi dascălul dreptmăritorilor creştini ai Bisericii lui Hristos, neînfricat apărător al Ortodoxiei, care ai risipit întunericul eresurilor, înţelept teolog al adevărului mântuitor, cunoscător şi tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, lumină aprinsă din lumina lui Hristos, apostol trimis de Dumnezeu în ţinuturile pământului transilvan să ocroteşti oile cele cuvântătoare ale neamului tău, asuprite de cei de alte seminţii, cel ce ai statornicit rânduieli noi pentru Biserica strămoşească, minte luminată de Duhul Sfânt care a pătruns în adâncurile tainelor dumnezeieşti, Părinte al Părinţilor, care ai strălucit ca o lumină în sfeşnic, pe care întunericul nu a cuprins-o, iubitor al ştiinţei de carte, dascăl şi luminător al tinerilor neamului tău –, ascultă-ne în ceasul acesta, pe noi, cei ce cinstim numele tău şi dorim să ne adăpăm din izvorul cel nesecat al înţelepciunii tale! Fii rugător fierbinte la Preamilostivul Dumnezeu pentru poporul român drept-credincios! Prin mijlocirea ta, apără oraşele şi satele ţării noastre de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremure, de boli şi de răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Trimite de la Dumnezeu, peste ţinuturile unde se preamăreşte numele Preasfintei Treimi, închinat în Trei Ipostasuri, binecuvântare şi pace cerească, iar creştinilor drept-măritori le ajută să rămână mădulare în parte ale Trupului Tainic al Mântuitorului Hristos. Întăreşte, prin puterea Duhului Sfânt, pe toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre să ţină aprinsă în sufletele lor candela credinţei, să nu piardă nădejdea mântuirii şi să rămână în dragostea lui Hristos până în sfârşit. Prin lucrarea Celui de Sus, insuflă asupra tinerilor noştri duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, care povăţuieşte pe calea cea dreaptă, pentru ca prin înţelepciune, viaţă bună şi dreaptă credinţă să fie ei bucurie părinţilor, întărire Bisericii şi ţării.
Apără, Sfinte Ierarhe, prin rugăciunile tale, pe cei fără de ajutor, bolnavilor le dă vindecare, săracilor şi celor oropsiţi, hrană şi adăpost; căsniciile le întăreşte, pe bătrâni şi pe neputincioşi sprijină-i, conducătorilor neamului şi celor din înalte dregătorii înţelepciune, dreaptă socoteală, gânduri bune pentru Biserica lui Hristos le dăruieşte. Pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu sfânta, soborniceasca şi apostoleasca Biserică a lui Hristos, iar pe noi, pe toţi, ne călăuzeşte pe calea care duce spre Împărăţia Cerurilor, unde să ne împărtăşim, împreună cu tine, de bunătăţile cele veşnice, preamărind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Andrei Şaguna, al Ardealului şi al tuturor românilor 30 noiembrie

Testamentul lasat de Sfantul Andrei Saguna: "Fiti pe pace, aveti-va bine, nu va sfaditi!"

          Ziarul  „Telegraful Român”, întemeiat de Şaguna în 1853, apare şi în ziua de azi


Propunerea canonizarii mitropolitului Andrei Saguna a venit pentru prima oara in 2006, atunci cand au fost trecuti in randul sfintilor mitropolitii Varlaam si Dosoftei ai Moldovei, Antim Ivireanul si Gri­gorie Dascalul ai Tarii Romanesti, Calinic cel Sfant al Ramnicului, dar si marii ierarhi ardeleni luptatori pentru Ortodoxie din secolul al XVII-lea Ilie Iorest si Sava Branco­vici. An­drei Saguna va avea zi de pomenire la 30 noiembrie, iar Simion Stefan, la 24 aprilie.


Andrei Saguna s-a implicat in miscarea revolutionara de la 1848 a romanilor transilvaneni. A fost copresedinte al Adunarii nationale romanesti de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat un program cu 16 revendicari politico-nationale, apoi tot Adunarea l-a delegat in fruntea unor intelectuali romani ca sa duca la Viena aceste petitii pe care le-a prezentat imparatului, la Innsbruck si la Viena, primind asigurari ca ele vor fi satisfacute. A tiparit mai multe manuale scolare, a cerut profesorilor sa scrie manuale, fiecare in specialitatea lui, a indrumat intregul in­va­ta­mant romanesc. Sub indrumarea lui, s-au infiintat aproape 800 de scoli in Arhiepiscopia Sibiului.
Saguna a infiintat mai multe fundatii la Arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi si studenti merituosi. La indemnul lui, avocatul Emanuil Gojdu a creat o fundatie din care sa se acorde burse pentru elevi, studenti, dar si meseriasi. S-au acordat peste 5.000 de burse pana la Unirea din 1918.
Viata mitropolitului Andrei Sa­guna a fost plina de evenimente dem­ne de un cap al Bisericii care a ad­us lu­mina in sufletele si in mintile ro­ma­nilor, in vremuri tulburi. S-a nas­cut la Miskolt, in Ungaria, la 20 de­cembrie 1808, intr-o familie de ne­gus­tori aro­mani. Cerul copilariei sale nu a fost chiar lipsit de nori, ba chiar a avut de depasit numeroase obstaco­le, mai ales dupa falimentul tatalui sau, cand arhiepiscopul romano-ca­tolic de Egger, Stefan Ficher, l-a de­ter­minat sa treaca la catolicism, im­preuna cu intreaga familie. Potrivit le­gi­lor de atunci, cei trei copii, intre care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarati romano-catolici, in­sa, la varsta de 18 ani, toti au de­clarat ca vor sa se intoarca la credinta pe care mama lor, Anastasia, nu a parasit-o.
Andrei Saguna a studiat, la Universitatea din Pesta, filosofia si dreptul, avand rezultate exceptionale la invatatura. Cunostea cateva limbi straine iar multi se asteptau sa in­cea­pa o cariera in lumea laica. Si-a in­dreptat, insa, pasii spre Varset, la Scoala Teologica iar la varsta de 24 de ani, cand a terminat studiile teo­logi­ce, a pornit spre Manastirea sar­beas­ca Hopovo. A facut un an de novi­ciat, iar la 25 de ani a fost uns in monahism, la 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei.
A activat in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe timp de 13 ani, fiind foarte apreciat de ierarhi, intre care si ma­rele mitropolit Stefan Strati­mi­ro­vici de la Karlovitz si urmasul sau, Stefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care avea sa ajunga patriarh al Bi­sericii Ortodoxe Sarbe in anul 1848. A slujit ca asesor consistorial, in termenii de astazi un consi­lier eparhial si, in acelasi timp, a fost si administrator sau loctiitor de egumen la manastirile Iazac, Besenovo, Hopovo si Kovil.
In 1846, dupa moartea primului epis­cop roman de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sarb de la Kar­lovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe ar­himandritul Andrei Saguna vicar ge­neral al Episcopiei vacante de la Si­biu. A fost hirotonit arhiereu in Ca­te­drala ortodoxa din Karlovitz, in Du­minica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sarbi. Fa­ga­du­ia atunci sa-i 'trezeasca' pe romanii ardeleni din adancul lor somn si sa-i ridice spre tot ce este bun si inaltator.
A murit la 16/28 iunie 1873, la­sand prin testament intreaga agoni­seala a vietii sale Arhiepiscopiei Si­biului. Potrivit dorintei sale testamentare, a fost inmormantat langa bi­serica mare din Rasinari, unde slujise de multe ori, 'fara pompa, fara mu­zica si fara predica', prohodit de un singur preot, duhovnicul sau, ie­ro­monahul Gherman Bogdan. Cu toa­te acestea, la inmormantarea lui au participat mii de romani veniti din toate partile Ardealului.

Sfantul Apostol Andrei 30 noiembrie

Sfantul Andrei desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-daci, si anume in teritoriile situate pe tarmul apusean al Marii Negre (Pontul Euxin).

Pentru citirea acatistului accesati linkul urmator :

                              Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat
Sfantul Andrei, "cel intai chemat" la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1,36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus i-a observat si i-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis:  "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1,41).

Chemarea lui Andrei la Apostolie
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).

Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara,   dupa  invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).                                      

Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm). L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a  savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata   multimilor,   a suferit alaturi   de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din  morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi  la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei  la toate neamurile (Matei 28, 19).      
                                          
In  urma  poruncii   Domnului,  de a  vesti  Evanghelia  la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua Cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri   crestine,   Sfantul Apostol  Andrei a  fost  primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in  teritoriul   dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub  numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea   Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i. Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre: Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia) si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost  asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv  numele de "Scitia"  (Scythia).  Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte  din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i. Hr.), dar in  anul 28 cetatile grecesti de aici  au acceptat protectoratul statului  roman.

In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea  Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).

Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine. De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolul IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei (+ 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria (+ 254). Iata ce scria Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3,11), reiese ca si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu.

Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolul VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scitia". In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31 octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.

Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n. n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind ia Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".
Colinde, legende si obiceiuri - marturii ca Sfantul Andrei a predicat in tara noastra
In sprijinul evanghelizarii teritoriilor de pe tarmul apusean al Marii Negre de catre Sfantul Andrei vin si unele colinde, legende si obiceiuri din Dobrogea si din stanga Prutului, adica din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneste de "schitul" sau "manastirea" lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urma ascultand si slujba savarsita acolo. Exista apoi cateva numiri de ape si locuri ca "Paraiasul Sfantului Andrei", "Apa Sfantului" sau "Pestera Sfantului Andrei", care se vede si azi in hotarul comunei Ion Corvin, in apropiere de granita romano-bulgara.

Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a marginit numai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe care i-a   adus la Hristos dintre grecii si geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi si preoti, asa cum facea si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale misionare. Numai asa se poate explica faptul ca cea mai veche episcopie cunoscuta pe teritoriul tarii noastre este cea de la Tomis (Constanta de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care "si-a pus mainile" Sfantul Apostol Andrei au hirotonit, la randul lor, alti episcopi, preoti sau diaconi pentru noile comunitati crestine de la Pontul   Euxin, ca  sa se asigure "succesiunea" neintrerupta a preotiei, si  care au  devenit propovaduitori ai noii credinte, - prin predica si botez  - in randul autohtonilor geto-daci, iar mai   tarziu daco-romani.

Avand in vedere caracterul misionar al crestinismului din primele veacuri, se poate sustine ca unii dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Pavel si ucenicii sai in Peninsula Balcanica, dar si dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Andrei in zona apuseana  a Marii Negre, au dus "vestea cea buna" despre Iisus Hristos cel inviat si in nordul Dunarii, deci in Dacia propriu-zisa, cunoscute fiind legaturile care existau intre locuitorii de pe ambele maluri ale Dunarii. Prin episcopii, preotii si misionarii veniti din sudul Dunarii si din Orientul Apropiat, ca si prin cei din randul localnicilor, invatatura crestina si-a castigat noi adepti, incat   din secolul al IV-lea se poate vorbi de o generalizare a invataturii crestine, nu numai in provincia Scitia Mica, ci si in teritoriile nord-dunarene, locuite acum de daco-romani, deveniti apoi romani. in provincia Scitia Mica, vigoarea crestinismului este dovedita de numarul mare de martiri de la sfarsitul secolului III si inceputul celui urmator, ca si de organizarea bisericeasca temeinica ce exista aici in secolul IV, cu o episcopie la Tomis - devenita apoi Arhiepiscopie -,   de teologii   de prestigiu care au activat aici, de numarul mare de bazilici care s-au construit in marile cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre in secolele IV-VI, de multele obiecte cu caracter crestin din aceeasi perioada, descoperite aici.

Scriitorul bisericesc Nichifor Calist, pe care l-am mai pomenit, pe baza unor stiri istorice mai vechi, scrie ca Sfantul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecand prin Tracia, a ajuns in Bizant (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia si Tesalia, ajungand pana in orasul Patras din Ahaia, deci in Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirica, fiind rastignit pe o cruce in forma de X (numita pana azi "Crucea Sfantului Andrei"). Biserica primara a stabilit, inca de pe la sfarsitul secolului II, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii  64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului "apostolic", in cursul persecutiei imparatului Domitian.

Moastele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitala a imperiului roman de Rasarit, prin anii 356-357, cu prilejul sfintirii bisericii "Sfintii Apostoli". Mai tarziu, Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului (c. 339-397), scria ca, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, particele din sfintele sale moaste au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia din Italia.

La cativa ani dupa Cruciada a patra, din 1204, cand Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni si s-a creat aici o "Patriarhie latina" in locul celei ortodoxe, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. in aprilie 1462, in timpul papei Pius II, capul sau a fost asezat intr-o biserica din Roma. De aici, pe baza unei hotarari a Vaticanului, in semn de fratietate crestina, capul sau a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei, fiind asezat - in cadrul unor festivitati religioase - in biserica cu hramul Sfantul Andrei din orasul Patras.

Sfantul Apostol Andrei se bucura de o cinstire deosebita in Bisericile rusa, greaca si romana, datorita faptului ca a predicat in teritorii care apartin azi Rusiei, Greciei si Romaniei. Patriarhia ecumenica din Constantinopol il socoteste chiar ca "intemeietor" al acestui "scaun apostolic". Se cuvine ca Biserica Ortodoxa Romana sa-l cinsteasca si mai mult si sa-l considere nu numai ca "cel dintai chemat la apostolie", ci si ca pe cel dintai propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri, ca pe un "apostol" al neamului nostru, al Ortodoxiei romanesti! Iar crestinismul romanesc trebuie sa fie considerat ca fiind de origine apostolica.

Ca atare, socotim ca se impune ca ziua de 30 noiembrie sa fie trecuta in calendarele bisericesti ortodoxe cu litera rosie, ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc. Ea ar premerge zilei de 1 decembrie, ziua nationala sau a unitatii romanilor de pretutindeni. S-ar impreuna astfel sarbatoarea Bisericii cu sarbatoarea neamului, dupa cum Biserica si neamul au fost una in tot decursul istoriei noastre!

Sa ne rugam dar Sfantului Andrei, increstinatorul daco-romanilor, zicand: "Pe propovaduitorul credintei la geto-daci si slujitor al Cuvantului, pe Andrei cel dintai chemat sa-l laudam, ca pe stramosii nostri i-a adus la cunostinta lui Hristos, crucea in maini tinand si izbavind din  inselaciunea vrajmasului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toti romanii sa-l laudam si sa-l cinstim, ca sa se roage neincetat lui Hristos Dumnezeu, ca sa ne fereasca de toata rautatea si sa mantuiasca sufletele noastre". (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie cu unele adaptari).

 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu