In zilele tulburarii Bisericii de eresul luptatorilor de icoane acest binecredincios barbat, Teofilact, a mers din partile Rasaritului la Constantinopol si s-a imprietenit cu marele luminator al Bisericii, adica cu Sfantul Tarasie, inca fiind mirean si senator intru imparatestile palaturi, fiind mai intai dregator al lucrurilor de taina. Iar dupa ce a murit imparatul Leon, luptatorul impotriva icoanelor (717-740), imparatind Constantin, fiul sau (741-775), impreuna cu maica sa Irina si patriarhul Pavel, cel numit milostiv, lasand scaunul de a sa voie s-a ridicat Sfantul Tarasie in locul lui la patriarhie.
Sfantul Tarasie, adunand Sinodul al saptelea a toata lumea (787), a anatematizat eresul iconoclast; atunci fericitul Teofilact, impreuna cu Sfantul Mihail al Sinadelor, lasand lumea, a primit viata monahiceasca si a fost trimis de prea sfintitul Tarasie la o manastire care era zidita la gura marii Euxinului (Marea Neagra). Acolo, nevoindu-se mult in ostenelile monahicesti, a sporit in faptele bune si a castigat indrazneala catre Dumnezeu in rugaciunile sale. Caci oarecand, la o vreme de seceris, intamplandu-se zaduf mare si din lipsa apei slabind de sete, s-a rugat lui Dumnezeu si, fiind acolo un vas de arama, l-a facut de a izvorat apa destula spre trebuinta; pentru ca Domnul face voia celor ce se tem de El si asculta rugaciunile lor.
Deci a fost aceasta minune asemenea cu aceea ce s-a facut de demult in pustie cand, poporului lui Israil cel insetat, Dumnezeu i-a scos apa din piatra. Si alta asemenea, cand Samson era aproape sa moara de sete si a izvorat apa vie dintr-un os uscat, dintr-o falca de magar. Cu aceasta viata imbunatatita, stralucind ca o lumina de stele, prea sfintitul Patriarh Tarasie a judecat ca acei cuviosi parinti sa fie vrednici de randuiala arhiereasca cea inalta. Astfel, pe sfintitul Mihail l-a trimis la Sinad, iar pe fericitul Teofilact l-a ales episcop in Nicomidia. Si cata sarguinta a aratat Sfantul Teofilact in Nicomidia pentru turma cea cuvantatoare a lui Hristos si cata purtare de grija avea pentru saraci, scapatati si vaduve, au spus despre aceasta dumnezeiestile locasuri zidite de dansul, bolnitele si casele de straini, cum si milostenia cea nenumarata care se facea de el in toate zilele. Caci singur slujea bolnavilor, orbilor, schiopilor si neputinciosilor; si umbland pe la locuintele saracilor si pe ulitele cetatii, purta un vas cu apa calda si, unde afla raniti, ii spala si-i curata cu mana sa, neingretosandu-se de loc.
Dupa aceea, prea sfintitul Tarasie mutandu-se din viata aceasta si primind dupa dansul scaunul Bisericii Constantinopolului Nichifor cel preaintelept, s-a ridicat iarasi furtuna eresului luptarii contra sfintelor icoane, care s-a scornit de uratul de Dumnezeu imparat Leon Armeanul. Si a adunat prea sfintitul Patriarh Nichifor arhierei alesi - pe Emilian al Cizicului, Eftimie al Sardicei, Iosif al Tesalonicului, Eudoxie al amoreilor, Mihail Sinadul si pe acest fericit Teofilact, Episcopul Nicomidiei -, si s-a dus cu dansii la raucredinciosul imparat. Si, invatand mult din dumnezeiestile Scripturi, acei sfinti parinti sfatuiau pe imparat sa nu faca tulburare Bisericii lui Hristos cu acel eres care s-a anatematizat de al saptelea sinod a toata lumea. Dar n-au putut indupleca pe nebunul imparat, cel umplut de veninul balaurului, care sufla asupra lor cu iutime si manie.
Dupa aceea, Sfintii Parinti tacand, fericitul Teofilact a zis catre imparat: "Stiu ca, nebagand in seama indelunga rabdare a lui Dumnezeu si neingrijindu-te de mantuirea ta, te impotrivesti invataturilor celor vechi ale Sfintilor Parinti si tulburi Biserica; dar va veni asupra ta o pierzare cumplita si neasteptata, o primejdie asemenea cu viforul si nu vei afla pe acela care sa te izbaveasca dintr-insa".
Imparatul, auzind aceea, s-a umplut de mai mare manie si, pe toti izgonindu-i de la sine cu necinste, i-a osandit la surghiun in deosebite locuri, adica: Pe prea sfintitul Patriarh Nichifor in insula Proconis, pe Sfantul Mihail, episcopul Sinadului, la Evdochiad, pe altii pe aiurea, iar pe Sfantul Teofilact al Nicomidiei la cetatea Strovil, care este langa mare, in Chivereoti. Si acolo, marturisitorul lui Hristos si ajutatorul cel mare al dreptei credinte, si-a petrecut cealalta vreme a vietii sale in stramtorare si mare chinuire si s-a mutat catre Domnul.
Apoi a pierit si imparatul Leon Armeanul, cu rea si neasteptata moarte, dupa proorocia sfantului. Caci in ziua Nasterii lui Hristos a fost taiat cu sabiile de ostasii sai in biserica, la vremea Utreniei. Iar dupa dansul, sfarsindu-se imparatii iconoclasti - adica Mihail, care se numea Valvos, apoi Teofil, fiul lui Mihail -, imparateasa Teodora impreuna cu fiul sau Mihail, care a fost al treilea cu acel nume, au luat sceptrul imparatiei. Iar Sfantul Metodie fiind ridicat la patriarhie si eresul cel fara de lege pierind cu totul, iar dreapta credinta stralucind, cinstitul trup al Cuviosului Parintelui nostru Teofilact a fost adus in Nicomidia si asezat in biserica cea zidita de dansul, spre apararea cetatii Nicomidia, intru cinstea si slava lui Hristos, Dumnezeul nostru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu