Sf. Artemon, episcopul Seleuciei; Sf. Cuv. Iacov Mărturisitorul; Sf. Mc. Partenie, patriarhul Constantinopolului; pomenirea minunii ce s-a întâmplat la Mănăstirea Peșterilor din Kiev; Sf. Cuv. Zaharia (Proloagele de la Ohrida) - 24 martie

Troparul Sfantului Cuvios Zaharia

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Zaharia, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Pomenirea Sfântului Cuvios Zaharia

Sfîntul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El şi-a lăsat copii şi nevastă şi s-a făcut monah. El 1-a luat pe tatăl său cu sine, căci maica lui nu putea purta grijă de el. Deşi Zaharia era mai tînăr decît cei mai mulţi fraţi de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfînt, mai mult decît mulţi alţii mai vîrstnici. El îşi simţea întreaga fiinţă înflăcărată de dragostea Harului lui Dumnezeu. L-a întrebat Sfîntul Macarie: „Cine este adevărat monah?” Sfîntul Zaharia a răspuns: „Acela care se luptă zilnic să împlinească Poruncile Dumnezeieşti.” L-a întrebat Avva Moise: „Ce înseamnă să fii monah?” iar Sfîntul Zaharia a răspuns, scoţîndu-şi camilafca şi călcînd-o în picioare: „Aceasta înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah care nu se lasă zdrobit ca această camilafca.” El a fost un mare luminător al pustiei egiptene, care a trecut la Domnul încă tînăr fiind cu anii.

Pomenirea Sfântului Artemon, Episcopul Seleuciei

Sfîntul Artemon s-a născut şi a crescut în Seleucia. Cînd Sfîntul Apostol Pavel a sosit în această cetate, el l-a cunoscut pe Artemon,  l-a întărit încă şi mai mult în sfînta credinţă creştină şi l-a uns episcop acelei cetăţi. Artemon şi-a păstorit turma cu rîvnă şi cu dragoste. El era doctor şi al sufletelor, dar şi al trupurilor omeneşti. El a trecut la Domnul încărcat de înţelepciune, la adînci bătrîneţe.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Iacov Mărturisitorul

lacov a suferit mult pentru apărarea sfintelor icoane, sub Leon Armeanul. El era monah din obştea Mînăstirii Studiţilor din Constantinopol. Cînd Teodor cel Mare Studitul a fost alungat în exil, pe lacov 1-au torturat cumplit în scopul de a-1 face să se lepede de cinstirea icoanelor. lacov a rămas însă pînă la sfîrşit neclintit în credinţa lui. Bătut şi torturat, el a fost în final trimis înapoi la mînăstirea lui, după ce răul împărat Leon Armeanul rău a pierit. Sfîntul Teodor a şi murit la scurt timp după întoarcerea lui la mînăstire, din cauza bătăilor şi torturilor suferite. Aşa s-a mutat acest sfînt la locaşurile cele cereşti, ajungînd împreună locuitor cu cetăţenii cerului.

Sfântul Sfinţit Mucenic Partenie, Patriarhul Constantinopolelui

Sfîntul Partenie s-a născut în insula Mitilene. El a fost timp îndelungat episcopul Insulei Chios. După aceea, el a fost ridicat Patriarh al Constantinopolelui. În urma unor bîrfe cum că Partriarhul ar fi complotat împotriva statului musulman, turcii mai întîi i-au propus să se lepede de creştinism, şi să se facă musulman, chipurile ca astfel sâ-şi dovedească nevinovăţia. Dar Sfîntul a respins cu dispreţ această propunere şi a fost spînzurat în anul 1657 după Hristos.

 Pomenirea minunii ce s-a întâmplat în Mănăstirea Peşterilor din Kiev

Doi prieteni, loan şi Serghie, s-au legat amîndoi cu frăţia de cruce înaintea unei icoane a Maicii Domnului din această mînăstire. loan era un om foarte bogat şi avea un fiu, Zaharia, în vîrstă de cinci ani. S-a întîmplat însă că loan s-a îmbolnăvit de moarte, înainte de a muri, el 1-a încredinţat pe fiul lui Zaharia în grija fratelui lui de cruce, Serghie, lăsîndu-i pentru aceasta şi o mare cantitate de aur şi argint, pe care Serghie să o păstreze spre a i-o înmîna tînărului la împlinirea majoratului. Dar cînd Zaharia a ajuns la vîrstă cuvenită, tutorele lui, Serghie, adică fratele de cruce al tatălui lui mort, a negat cum că ar fi primit în grijă moştenirea lui. Zaharia atunci a zis: „Să jure că nu a primit în grijă moştenirea mea chiar înaintea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în faţa căreia s-a legat odinioară prin frăţie de cruce cu tatăl meu. Şi dacă înaintea acelei icoane el se jură că nu a primit nimic în grijă de la tatăl meu loan pentru mine, atunci nici eu nu voi mai cere nimic de la el.” Serghie s-a învoit. Dar jurîndu-se în faţa acelei icoane şi vrînd apoi să se apropie şi să o sărute, o putere îl ţinea departe, nedîndu-i voie să vină la icoană. Serghie a început atunci să strige ca un nebun către Sfinţii Părinţii Antonie şi Teodosie care erau de faţă acolo, zicînd: „Nu-1 lăsaţi pe acest înger nemilostiv să mă omoare!” Acel înger era un diavol înfricoşător care îl chinuia prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Aşa a dat Serghie la iveală comoara pe care loan i-o încredinţase demult. Cînd au deschis cufăraşul, s-a văzut că aurul şi argintul închis acolo se dublase în cantitate. Aceasta se întîmplase prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Primind banii, Zaharia i-a încredinţat Mînăstirii Pecerska, iar el s-a tuns monah. Zaharia a trăit vreme îndelungată, învrednicindu-se de mari daruri de la Dumnezeu. El a adormit cu pace, strămutîndu-se plin de bucurie la locaşurile cele cereşti.