miercuri, 26 februarie 2014

Sfantul Porfirie, Sfanta Mare Mucenita Fotinia (Zi aliturgica) - 26 februarie

Sfantul Porfirie s-a nascut din parinti bogati, in Tesalonic. La varsta de 25 de ani a lepadat grija lumeasca si s-a retras in pustia Egiptului, unde va fi tuns in monahism. Dupa cinci ani de vietuire la o manastire din Egipt, ajunge la Ierusalim. Aici va fi hirotonit preot de catre Pravliu, patriarhul Ierusalimului, si i se va incredinta spre paza cinstitul lemn al facatoarei de viata Cruci a lui Hristos. Dupa un timp, Dumnezeu i se descopera spunandu-i: "Da-mi Mie visteria - adica lemnul Crucii - pe care am adus-o la tine, pentru ca voiesc sa te insotesc cu o mireasa cu adevarat saraca, insa buna de obicei. Iar tu, luand-o pe ea, sa o impodobesti, ca sa-si uite saracia cea dintai”. Era chemarea sa la treapta de episcop in cetatea Gaza, un loc cu multe altare pagane. Pana la Sfantul Porfirie, nimeni nu a putut sa curete cetatea Gazei de paganism.
Paganii din Gaza auzind ca vine Sfantul Porfire in tinutul lor, au pus pe cale spini, gunoi, au sapat gropi, au facut fum necurat cu scopul de a-l intoarce din cale. Tot ce se intampla rau in cetate era pus pe seama venirii sale. Insa, Sfantul le raspundea numai prin minuni.
Sfantul Porfire va cere ajutor de la imparatul Constantinopolului si de la Sfantul Ioan Gura de Aur pentru a risipi templele idolesti. Imparatesei ii va spune: "Osteneste-te pentru noi stapana, ca pentru Hristos, iar El pentru osteneala ta iti va da un fiu, care va imparati inaintea ochilor tai si multi ani va vietui intru toata buna sporire a imparatiei". Dupa nasterea fiului vestit, imparateasa Eudoxia ii va trimite bani Sfantului Porfirie pentru constructia unei biserici.
Va distruge cele opt temple idolesti vestite din Gaza: Soarelui, Venerei, lui Apolon, Proserpinei, Ghecavei, lui Ieron, Fortunii si lui Marnas, iar in locul unui altar inchinat zeilor va construit o biserica. Asa a facut Sfantul Porfirie sa se umple cetatea Gazei de slava dumnezeiasca. A trecut la cele vesnice in anul 420.
Troparul Sfantului Porfirie
Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Porfirie, roaga pe Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.
Sfanta Mare Mucenita Fotinia


Pe vremea lui Neron, imparatul Romei, s-a pornit prigoana mare impotriva crestinilor. Caci dupa ce sfintii apostoli Petru si Pavel au patimit mucenicia, cautau si pe ucenicii lor sa-i piarda. Atunci, sfanta Fotini, aflandu-se cu Iosi, fiul ei, in cetatea Cartaginei, in Africa, propovaduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu indrazneala. Iar Victor, fiul ei cel mai mare in varsta, facand vitejii mari in razboiul cu avarii, care se ridicasera cu oaste asupra romanilor, a fost facut general de catre imparat si a fost trimis, dupa aceea, in Italia, ca sa chinuiasca pe toti crestinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era in Roma, auzind de el si chemandu-l la sine, i-a zis: stiu bine, generale, ca esti crestin, si mai stiu ca maica ta impreuna cu Iosi, fratele tau, urmau lui Petru. Dar ceea ce ti-a poruncit imparatul cauta sa faci cu toata nevointa, ca sa nu-ti primejduiesti viata. Atunci Victor i-a zis: eu vreau sa fac voia cerescului si nemuritorului Imparat; cat priveste insa porunca imparatului Neron, ca sa chinuiesc pe crestini, nici macar nu pot sa aud un lucru ca acesta. Atunci ducele ii zise: te sfatuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, ca de vei sedea la judecata si vei cerceta pe cei ce se cunosc ca sunt crestini si-i vei chinui, vei plini si voia imparatului si vei dobandi si averile crestinilor. Dar trimite stiri maicii tale si fratelui tau sa nu-si mai arate pe fata invataturile lor, invatand pe elini, ca sa se lepede de credinta parinteasca, pentru ca sa nu cazi si tu in nevoie pana in cele din urma; ci sa va pastrati credinta in Hristos, precum voiti. Victor insa i-a zis: departe de la mine sa fac una ca aceasta si sa chinuiesc vreun crestin, sau sa iau ceva de la dansul, sau sa sfatuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca sa nu propovaduiasca pe Hristos Dumnezeu; ci inca mai vartos si eu propovaduitor al lui Hristos sunt si voi fi, ca si ei si suntem gata sa primim orice rau ce ni se va intampla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sfatuiesc ceea ce iti este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicand ducele, indata a orbit si a cazut jos, din pricina unei dureri neasteptate si crude a ochilor si a ramas fara glas. Ridicandu-l de la pamant, cei ce se aflau acolo, l-au asezat pe un pat, si a zacut trei zile nevorbind nimic. Apoi, dupa trei zile, a strigat cu glas mare, zicand: unul este Dumnezeu: Cel al crestinilor! Si Victor intrand la dansul i-a zis: cum de te-ai schimbat asa, indata? Iar el i-a zis: ma cheama Hristos, dulcele meu Victor! Si indata catehizandu-l si invatandu-l, l-a botezat si dupa ce a iesit din apa, indata a vazut si a slavit pe Dumnezeu. Vazand multimea aceasta minune s-a infricosat ca nu cumva sa pateasca si ei asemenea, de nu vor crede si au venit catre Victor de s-au botezat.  

Troparul Sfintei Muceniţe Fotini, Samariteanca – gl. al 4-lea.

 Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fotini, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă rastignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru Rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu