joi, 27 februarie 2014

Sf. Cuv. Procopie Decapolitul; Sf. Cuv. Talaleu - 27 februarie

Pomenirea Sfântului Cuvios Procopie Decapolitul
Acest sfânt se trăgea din părţile Decapolei, cele zece cetăţi din jurul Mării Galileii, din care pricină s-a numit Decapolitul. În tinereţe el s-a dăruit vieţii de nevoinţe ascetice, împlinind toate cele care se cer pentru curăţirea inimii şi ridicarea sufletului către Dumnezeu. Când au început persecuţiile contra icoanelor, pornite de răul împărat Leon Isaurul, Procopie s-a ridicat în apărarea icoanelor, arătând că ea nu este nicidecum idolatrie; căci creştinii ştiu că închinându-se sfintelor icoane ei nu se închină materiei din care sunt făcute ele, ci mai curând Persoanelor zugrăvite pe ele; care sunt ale Sfintei Treimi, ale Sfinţilor Îngeri sau ale oamenilor care s-au învrednicit de sfinţenie. Din această cauză Procopie a fost arestat, torturat cu sălbăticie, biciuit şi sfâşiat cu perii de fier. Când necuratul împărat Leon a fost asasinat (căci sufletul lui pierise şi mai înainte de aceasta), s-a înfăptuit şi restabilirea cultului icoanelor în sfintele biserici, iar Procopie s-a întors la mănăstirea lui, unde a petrecut cu pace cealaltă vreme a vieţii. În vârstă înaintată ajungând, el s-a strămutat la locaşurile cereşti, unde se bucură de vederea feţelor îngerilor şi sfinţilor, ale căror icoane cu dragoste le-a cinstit pe pământ. Sfântul Procopie a adormit cu pace în veacul al IX-lea.
Pomenirea Sfântului Cuvios Talaleu
Sfântul Talaleu a fost un mare nevoitor sirian. La început el a vieţuit în Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim, dar mai apoi el s-a sălăşluit într-un cimitir păgânesc, binecunoscut pentru bântuirile diavoleşti care se petreceau acolo şi pentru alte lucruri înfricoşătoare. Spre a-şi dobândi frica cea sfântă prin credinţa în Dumnezeu, Talaleu s-a sălăşluit în acest cimitir, unde timp de mulţi ani zi şi noapte a îndurat nenumărate atacuri şi loviri ale duhurilor necurate. Datorită marii sale credinţe şi iubiri faţă de Dumnezeu, El i-a dăruit lui Talaleu harul facerii de minuni, prin care mult i-a folosit pe bolnavi şi pe cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Talaleu s-a sălăşluit în Împărăţia Cerurilor pe la anul 460 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Cuvios Tit din Lavra Peşterilor Kievene
Acest Tit a fost presbiter şi a avut o dragoste creştinească sinceră pentru diaconul Evagrie, aşa cum are un frate pentru fratele lui. Dar pe cât se cinsteau ei de mult la început, pe atât au ajuns să se urască, chiar de moarte, din cauza urii semănate de diavolul. Atât de mult se urau, că atunci când unul cădea biserica, celălalt se întorcea cu spatele şi ieşea afară. Cu toate acestea Tit a încercat de multe ori să se împace cu vrăjmaşul său, dar în zadar, vrăjmaşul nu voia să asculte. Tit după aceea s-a îmbolnăvit şi toată lumea credea că va muri. El i-a rugat pe fraţi să-l cheme pe Evagrie la el, pentru a se putea împăca înaintea morţii. Ei l-au tras cu sila pe Evagrie la căpătâiul muribundului, dar Evagrie s-a smuls din mâinile lor şi a fugit, strigând că nu-l va ierta pe Tit nici în această viaţă, nici în cealaltă. Cum a rostit aceste cuvinte, a şi căzut jos şi a murit. Tit atunci s-a ridicat din pat sănătos, povestind fraţilor cum a văzut că diavolii cei negri au fugit de la el când l-a iertat pe Evagrie şi cum ei au năvălit asupra lui Evagrie când au auzit cuvintele lui; şi cum, după ce au fugit diavolii de la el, l-au înconjurat sfinţii îngeri. Cuviosul Tit a adormit cu pace la anul 1190 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Cuvios Ştefan
La început Ştefan a fost funcţionar imperial al împăratului Mauriciu. El însă mai apoi a demisionat din toate funcţiile sale înalte la palat şi, mânat de dragostea lui Dumnezeu, a finanţat zidirea unui aşezământ caritabil pentru bătrânii din Constantinopol. El a adormit cu pace la anul 614 după Hristos.
Pomenirea Sfântului Mucenic Iulian
Acest Sfânt Iulian a fost un om care suferea atât de mult de gută, încât nu putea nici să meargă, nici să se ţină pe picioare. De aceea, când pentru credinţa lui în Hristos a fost chemat în faţa judecăţii pagânilor împăraţi, el a fost dus acolo pe targa. El a fost ars de viu pe rug în Alexandria, împreună cu ucenicul său Cronion, în timpul împăratului Decius.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu