vineri, 7 februarie 2014

7 februarie – Sf. Partenie, episcopul Lampsacului; Sf. Cuv. Luca din Hellas; Sf. Cuv. Mastridia; Sf. 1003 Mc. din Nicomidia (Proloagele de la Ohrida)

 Pomenirea Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului sf_partenie_episcopul_lampsacului
Partenie a fost fiul unui diacon din oraşul Melitopolis.Încă de copil cunoştea bine cuvintele Scripturii şi se străduia să le împlinească cu fapta. El s-a sălăşluit pe lângă un lac în care pescuia. Peştele îl vindea, iar banii îi împărţea săracilor. Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu a fost ales episcop al Lampsacului. El a curăţit oraşul de păgânism, a închis templele idoleşti, a zidit multe biserici şi a întărit credinţa credincioşilor. Cu rugăciunea vindeca pe mulţi de bolile lor şi avea putere mare asupra duhurilor necurate. Odată, pe când voia să scoată duhul cel rău dintr-un om care suferea de nebunie, duhul cel rău s-a rugat de el să nu-l scoată. Sfântul Partenie i-a zis: „Îţi voi arăta un alt om în care să intri şi la acela ai să te duci”. Iar duhul rău a întrebat: „Cine este acel om?” Şi Sfântul i-a zis: „Eu sunt”. Auzind aceasta duhul a fugit ars de foc şi strigând cu ţipăt: „Cum voi intra în Casa lui Dumnezeu?!”. Sfântul Partenie a trăit o viaţă îndelungată în care a săvârşit bogat lucrările şi dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni. Sfântul Partenie s-a mutat la locaşurile cele cereşti în veacul al patrulea.
ACATISTUL- ACCESATI LINKUL URMATOR

Pomenirea Sfântului Cuvios Luca din Hellassf_cuv_luca_hellas
Luca s-a născut la Castoria. Încă de copil el nu gusta carne, ci pururea îşi ducea viaţa în curăţenia trupească şi sufletească şi în rugăciune. Odată Luca a intrat în arie ca să semene boabele de grâu, dar de-a lungul drumului a dat cea mai mare parte a seminţelor săracilor, iar partea cea mai mică a semănat-o. Din acea parte mică Dumnezeu i-a dat o recoltă mai mare decât mai înainte, când semănase toată cantitatea de grâu. După aceea, Luca şi-a lăsat pe maica sa, văduvă şi a intrat într-o mănăstire. Maica cea îndurerată s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să-i descopere taina locului în care s-a dus fiul ei. Dumnezeu a auzit rugăciunea maicii. Stareţul mănăstirii la care scăpase Luca a visat trei nopţi la rând că o maică îl ceartă cu asprime pentru că i-a luat fiul. Stareţul i-a poruncit lui Luca să se întoarcă pe dată la maica lui. Luca s-a dus, a cercetat-o pe maica sa, dar încă o dată a plecat de la ea fără să se mai întoarcă. El s-a sălăşluit în Muntele Ioaniţa, lângă Corint. Noaptea se ruga lui Dumnezeu, iar ziua lucra la grădină şi la câmp, nu pentru el, ci pentru nevoiaşi şi călători. Dar cu toate acestea el însuşi mânca numai pâine de orz. Dumnezeu i-a dăruit lui Luca darul facerii de minuni. Sfântul Luca a trecut la Domnul cu pace la anul 946 după Hristos. Din timp în timp, de la sfintele lui moaşte izvora mir binemirositor.
TOT ASTAZI FACEM POMENIREA
Sfintei Cuvioase Mastridia
Mastridia a locuit la Ierusalim unde ducea o viaţă aspră de nevoinţe ascetice. Un tânăr s-a îndrăgostit de ea şi a început să-i facă supărare. Pentru a scăpa şi pentru a-l scăpa şi pe acel tânăr de păcat, Mastridia a luat o sarcină mică de fructe înmuiate şi s-a ascuns în pustie. Ea a petrecut acolo şaptesprezece ani şi în tot acest timp, prin puterea lui Dumnezeu, provizia de fructe înmuiate nu i s-a terminat, iar hainele nu i s-au stricat. Sfânta Mastridia a adormit cu pace la anul 580 după Hristos.
 Sfinţilor o mie şi trei Mucenici din Nicomidia
Aceştia toţi moartea pentru Hristos au luat în timpul domniei lui Diocleţian.
Cântare de laudă la cei o mie şi trei Sfinţi Mucenici din Nicomidia
Cetatea Nicomidiei străluceşte încărcată de aur,
Precum Luceafărul împodobeşte noaptea.
Dar într-o zi prin voia lui Diocleţian
Patru demnitari sunt decapitaţi,
Eusebius, Vasa, Eutihie cel viteaz
Şi minunatul Vasilides cel slăvit.
Ei sunt ucişi pentru credinţa în Hristos,
Iar uciderea lor a întunecat Nicomidia.
Cele patru ucideri nu au fost decât începutul ororilor,
Arvuna florii alese ce avea să se taie.
Căci o mie de casnici ai acestor patru slăviţi,
Şi încă trei, pentru stăpânii lor pe care
Cu credinţă îi slujiseră,
Vocea au ridicat în cetate, cu strigare mare,
Ameţiţi de vin spunându-li-se că sunt;
Dar nu, nu vinul viţei era acela, ci
Vinul Adevărului,
Al Trupului şi al Sângelui Biruitor al lui Hristos.
O, împărate nelegiuite!
Şi noi suntem creştini,
Şi noi suntem, ca şi stăpânii noştri, creştini,
Fă şi cu noi toţi precum voieşti!
Şi noi acolo voim a călători
Unde binecuvântaţii noştri stăpâni s-au dus,
Cu dorire şi vitejie mare!
O, credincioşia preaminunată a robilor!
Pe a tiranului cruzime ea nu a putut s-o abată,
Şi mia şi trei suflete au părăsit pământul, înaintea lor
Stăpânul Ceresc Porţile Raiului deschizând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu