În această lună, ziua a douăsprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari.

Troparul Sfantului Meletie al Antiohiei

Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine, turmei tale, adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Meletie, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Sfantul Meletie, contemporan al Sfintilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie si Ioan, a ramas in constiinta Bisericii ca aparator al dreptei credinte in fata ereziei ariene, care nega divinitatea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi.

Originar din Armenia, Sfantul Meletie invatase de mic dogmele credintei crestine, devenind renumit pentru viata sa virtuoasa. Este numit mai intai episcop al cetatii Sevastia din Armenia, apoi ales Arhiepiscop in scaunul Antiohiei, in vremea imparatului Constantin al II-lea (337-340).

De trei ori a fost izgonit si exilat Sfantul Meletie, din scaunul sau, de catre ereticii arieni, in Armenia.

Sfantul Meletie a participat la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, in timpul caruia imparatul Teodosie i-a aratat o cinste aparte. La acest Sfant Sinod, Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfantul Meletie. Pe cand acesta explica dogma Sfintei Treimi, slujindu-se de mana sa, aratand mai intai unimea printr-un singur deget, iar treimea, prin trei, inaintea tuturor, a iesit deoadata o vapaie luminoasa din mana ierarhului. Acesta minune a rusinat pe eretici, iar pe cei dreptslavitori i-a intarit in dreapta credinta.

La acest Sinod, Sfantul Meletie l-a confirmat pe Sfantul Grigorie Teologul ca patriarh al Constantinopolului. Tot el, mai inainte de aceasta, l-a hirotonit diacon pe Sfantul Vasile cel Mare si l-a botezat pe Sfantul Ioan Gura de Aur.

Meletie se imbolnaveste in timpul Sinodului si trece la cele vesnice. Sfintele lui moaste au fost mutate dupa aceea la Antiohia.

Sfantul Meletie este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficiente de auz, deoarece, acesta a fost nevoit sa vorbeasca prin semne despre Sfanta Treime, marturisind  credinta de la Niceea, in biserica din Antiohia, pentru ca un arhidiacon, adept al arianismului, ii astupase gura cu mana. El nu s-a lasat intimidat de gestul arhidiaconului si a facut semne si anume: a aratat trei degete pentru fiecare dintre cele trei Persoane, inchipuind cele trei Persoane si apoi, impreunandu-le, a aratat un deget inchipuind o singura Fiinta. Prin acelasi gest fac referire astazi la Sfanta Treime, persoanele cu deficiente de auz, in limbajul mimico-gestual.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maria, care şi-a schimbat numele în Marin.

Această cuvioasă schimbând hainele femeieşti, s-a îmbrăcat bărbăteşte şi în loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Şi intrând în mănăstire împreună cu tatăl ei cel după trup, care se numea Eugeniu, s-a tuns monah, şi slujea împreună cu monahii cei mai tineri, fără să se cunoască nicidecum că este femeie. Odată, găzduind la o casă de oameni, împreună cu alţi fraţi a fost pârâtă că a stricat fecioria fiicei găzduitorului. Ea a primit cu mulţumire clevetirea aceea şi ocara şi a mărturisit că făcuse păcatul, pe care de fapt nu-l făcuse. Pentru aceea a fost izgonită din mănăstire şi timp de trei ani s-a necăjit, fericita, hrănind pruncul acela pe care nu-l născuse ea. Când, mai târziu, a fost primită din nou în mănăstire, avea cu sine şi pruncul acela din desfrânare, care era de parte bărbătească. Dar adevărul nu a întârziat să se arate. Căci murind, s-a cunoscut că era femeie. Iar fiica găzduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuită de un demon rău, şi silită în cele din urmă să mărturisească, cum că a fost stricată de un ostaş şi de aceea igumenul şi monahii care mai înainte numeau pe cuvioasa Maria ticăloasă, atunci au numit-o fericită şi de multă cinstire au învrednicit-o.

Tot în această zi, pomenirea precuviosului părintelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Acest sfânt, trăgându-se după tată din Asia, iar după mamă din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a îmbrăţişat, l-a hrănit, l-a văzut dezbrăcându-se de scutecele maicii sale şi crescând în vârstă, l-a învăţat Sfintele Scripturi, iar în urmă l-a câştigat şi păstor al ei. Când a îmbrăţişat viaţa monahală şi a dat dovadă de multă bărbăţie în aducerea la îndeplinire a acestei filozofii practice, împotriva voinţei lui a fost hirotonit preot şi făcut igumen al mănăstirii. De atunci înainte el a urmărit cu şi mai multă râvnă privegherea, postul şi stăruinţa în rugăciune, încât a făcut şi pe tatăl său să îmbrace haina monahală. Şi astfel luând prilej, săvârşea milostenia cu amândouă mâinile, după cum zice proverbul. Odată, pe când sfântul trecea printr-un loc strâmt şi împărţea milostenie, i s-a arătat cineva care ţinea în mâini o mare legătură plină cu galbeni şi care i-a zis: ia aceasta şi să o cheltuieşti cu săracii. Şi mâna aceluia se vedea ţinând galbenii, iar la faţă era cu neputinţă de văzut cel ce îi întindea legătura cu bani. Cu acest fel de bunătăţi era îmbogăţit acest minunat părinte. Pentru aceasta venind vremea când se căuta arhiereu pentru cetatea cea împărătească, prin hotărârea sfântului sinod şi a împăratului, sfântul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului. După aceea, ca şi cum ar fi fost întraripat de puterea Duhului Sfânt, cu toate că trupul îi era bătrân, vizita toate bisericile oraşului, cu toată râvna şi cu rugăciuni îmblânzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau dărăpănate de vechime; da cu îmbelşugare cele de nevoie clericilor şi anagnoştilor celor lipsiţi şi mângâia multe mii de săraci, cu dare de grâu şi cu milostenii. Şi astfel făcându-se pricinuitor multora de mult bine şi minuni prea mari săvârşind, la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Satornic şi Plutin, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Hristea grădinarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1748, şi a murit de sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.