Troparul Icoanei Prodromiţa
„Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închi¬nându-ne, o sărutăm mulţumind, căci prin ea celor credincioşi le dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor; pentru aceasta grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!” (Troparul Icoanei Prodromiţa a fost preluat din broşura 'Apostolul românilor primit în România. Aducerea Cinstitului cap al Sfântului Apostol Andrei în Bucuresti, Sibiu şi Alba Iulia', ed. Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, 2011, p. 25)
Icoana Maicii Domnului Prodromiţa a făcut mulţime de minuni de-a lungul vremii. Maica Domnului a vindecat in chip minunat bolnavi de friguri, oameni surzi, pe cei care aveau dureri de cap şi măsele, bolnavi de ochi şi alte feluri de suferinţe.
În anul 1863, cuvioşii părinţi Nifon şi Nectarie, ctitorii Schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, mergând în ţară pentru trebuinţele schitului, aveau inimă dorinţa de a avea şi locaşul lor o icoana făcătoare de minuni.
Astfel, odată ajunşi la Iaşi, cercetară pentru a afla un zugrav iscusit şi cu viaţă bineplăcută lui Dumnezeu. În cele din urmă îl aflară pe zugravul bătrân Iordache Nicolau care se învoi să picteze icoana după modelul primit de la părinţi. Acesta se învoi să urmeze o rânduială mai aspră: de dimineaşa până când va flămânzi să nu ia nimic în gură, iar după-masă să nu mai picteze, ci alt lucru să facă până a doua zi.
Urmând rânduiala întocmai, la 29 mai 1863, scrise:
„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, şi în vremea lucrului a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: După ce am terminat veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez faţa Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos; iar după ce am dat gata mâna întâia şi a doua, apucându-mă de noapte ca să termin de zugrăvit, privind eu la chipuri am văzut că totul a ieşit dimpotrivă, pentru care foarte m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. Şi aşa, făcându-se seară, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind că a doua zi sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul de lucru. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă să-mi lumineze mintea, ca să pot isprăvi Sfânta Icoană; şi când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desăvârşit, precum se vede. Eu văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi greşeala am facut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”
Cercetată de aproape (la microscop) s-a putut vedea că icoana nu prezintă urme de pensulă, întărindu-se astfel credinţa că icoana nu a fost zugrăvită de mână omenească, ci în chip minunat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu