Bine este cuvantat Dumnezeu Tatal, Domnul Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului si al tuturor celor vazute si nevazute; Bine este cuvantat Unul-nascut Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel fara de inceput si fara de ani, din Tatal Sau Nascut: Dumnezeu din Dumnezeu, Intelepciunea cea ipostatica si Puterea cea stapanitoare. Care pe toate le-a facut; bine este cuvantat Mangaietorul, Sfantul de viata facatorul de Duh, Cel ce din Tatal purcede si prin Fiul S-a aratat oamenilor; bine este cuvantata Sfanta Treime cea, in trei Ipostasuri, impreuna de o fiinta. Care prin Cuvantul a facut toata faptura. Acelasi Cuvant si pe cel dintai om pe pamant l-a zidit, dupa al Sau chip l-a facut pe el si cu slava l-a incununat. Si a zidit Raiul la rasarit si l-a asezat pe om intr-insul, punandu-l pe el, imparat a toata faptura. Si cu vote libera l-a cinstit pe el si o porunca i-a poruncit sa tina, ca, de o va pazi, sa fie in veci viu, slavind pe Dumnezeu impreuna cu ingerii, iar de o va calca, mortii si stricaciunii sa o dea.
Iar sfatuitorul a tot raul, diavolul, si uratorul a tot binele, pizmuindu-l pe el, cu a sa salbaticie, l-a invatat pe el, ca sa calce porunca lui Dumnezeu. Deci, pentru aceasta, l-a izgonit pe el Dumnezeu din Rai, zicandu-i lui: "Sa lucrezi pamantul si, intru sudoarea fetei tale, sa-ti mananci painea ta; si cu moarte vei muri, pentru ca pamant esti si in pamant iarasi vei merge". Deci, de atunci, fratilor, a intrat in noi suferinta si moartea. Si, pentru aceasta, S-a pogorat la noi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, trupul nostru asupra Sa luandu-l, vrand sa innoiasca chipul Lui cel ranit cu calcarea poruncii, si ne-a aratat noua calea cea dintai, pe care mergand, vom intra in acelasi Rai.
Si aceasta este calea ce ne-a aratat-o noua: curatia, bladetea, smerenia, dragostea, dreptatea, credinta, ascultarea, milostenia, infranarea, pocainta si postirea. Ca, prin pocainta, prin postire si prin milostenie se curata toate pacatele. Iar, de trebuinta este sa stim si aceasta: Astazi este Inainte-praznuirea Buneivestiri catre Stapana noastra si pururea Fecioara Maria, Bunavestirea Arhanghelului, ca, in sfatul Lui cel tainic, Facatorul lumii a ales-o pe ea, Fecioara Maria, sa fie mama lui Dumnezeu, Care S-a facut om, Mantuitorul lumii, Cel de-a pururi bine cuvantat, Dumnezeu si omul, Domnul nostru Iisus Hristos. Sa va adunati, deci, in biserica si sa va sarguiti la fapte bune si la rugaciune, inca si mai mult in aceste sfinte zile. Ca acestea sunt zile de Dumnezeu asezate, spre curatirea sufletelor si a trupurilor si nu se cade ca sa Ie cheltuim pe ele in lenevire si in fapte rele. Ca aurul de-l va pierde omul, sau orice alt lucru, apoi va putea afla, iarasi, ceva asemenea, de vremea aceasta pierzand-o, alta nu vom mai afla, pentru ca este trecatoare. Drept, aceea, sa nu o petrecem pe ea cu inima impietrita, ci, cu sarguinta sa ne nevoim si pe toti sa-i indemnam la rugaciune. Lenea sa o scuturam, poftele sa Ie omoram, invidia sa o calcam, mania sa o lepadam, iar pacea sa o luam Ca si noua sa ne zica iubitorul de oameni, Domnul: "Dupa credinta voastra, sa va fie voua". Si toate cererile cele bune le vom primi, rugandu-ne lui Hristos, Dumnezeului nostru.
Sfântul Nicon, născut în oraşul Neapolis (Italia), a îmbrăţişat cariera militară de tânăr, ajungând un soldat apreciat în armata romană. Cu toate că mama sa, singura creştină din familie, l-a educat creştineşte, nu a reuşit să îl convingă să primească Sfântul Botez. Într-una din zile, aflându-se în pericol pe câmpul de luptă, aducându-şi aminte de sfaturile mamei, şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru a birui, promiţând că va deveni creştin. Primind ajutorul divin, a plecat în insula Hios, unde timp de şapte zile a petrecut în post, în privegheri şi în rugăciuni. Îngerul Domnului i-a poruncit, noaptea, în vis să meargă în Muntele Ganos, lângă Marea Marmara, unde a primit Sfântul Botez şi haina monahală, de la Teodosie, Episcopul Cizicului. Ducând o viaţă curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, după trei ani, Teodosie l-a hirotonit episcop în locul său. Din cauza persecuţiilor, împreună cu ucenicii săi, a plecat în muntele Tavromenei din Sicilia. Însă conducătorul Siciliei, Quintilian, a trimis soldaţi şi au fost aduşi la judecată. Sfântul Nicon şi cei 199 de ucenici ai săi au fost martirizaţi prin decapitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu