http://parohiasfantulharalambieconstanta.blogspot.ro/2012/09/acatistul-acoperamantului-maicii.html
Acoperamantul Maicii Domnului
Acoperamantul Maicii Domnului
In vremurile cumplite cele mai de pe urma, cand s-au inmultit pacatele noastre, s-au inmultit si primejdiile asupra noastra, incat s-au implinit cuvintele Sfantului Pavel, care zicea: "Primejdii de la talhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii in cetati, primejdii in pustiuri, primejdii pe mare, primejdii intre fratii cei mincinosi" (2 Cor. XI, 26). Cand cuvintele Domnului s-au implinit: "Ca se va scula neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri", cand ne supara pe noi navalirile cele de alt neam, razboaiele cele dintre noi si ranile cele purtatoare de moarte, atunci Prea Curata si prea Binecuvantata Fecioara Maria, Maica Domnului, ne da noua Acoperamantul spre aparare, ca din toate primejdiile sa ne scape pe noi de foamete, de ciuma si de cutremure sa ne apere, de razboaie si de rani sa ne acopere si sa ne pazeasca pe noi sub Acoperamantul sau nevatamati.
Despre acest lucru s-a facut incredintare in Constantinopol in imparatia lui Leon cel Intelept, imparatul cel drept credincios, intru prea slavita biserica a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. Dupa savarsirea cantarii celei de toata noaptea, intr-o zi de Duminica, in luna octombrie, ziua intai, fiind de fata si multimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfantul Andrei, cel ce era intru totul al lui Hristos, si-a ridicat ochii in sus si a vazut-o pe Imparateasa Cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se, stralucind ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul sau Omofor. Vazand aceasta Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau Epifanie: "Oare vezi, frate, pe Imparateasa si pe Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?" Iar el a raspuns: "O vad, sfinte parinte, si ma inspaimant".
Precum odata Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu a vazut pe cer un semn mare, o femeie imbracata in soare, asa si Sfantul Andrei din biserica Vlahernei, cea asemanatoare cerului, a vazut-o pe Mireasa cea fara de mire imbracata in porfira ca soarele.
Semnul vazut de Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu inchipuia pe Acoperitoarea noastra cea preamilostiva, care s-a savarsit in acea vreme cand a aratat tulburarea intregii fapturi: "Se facura fulgere, glasuri si tunete, cutremur si grindina mare si un semn mare s-a aratat pe cer - o femeie imbracata in soare". Deci, pentru ce semnul acela care inainte inchipuia pe Prea Curata Fecioara Maria nu s-a aratat mai inainte de fulgere, de tunete, de glasuri, de cutremur si de grindina, cand inca toate stihiile erau in pace, ci numai atunci cand s-a facut tulburarea cea infricosata a cerului si a pamantului? S-a facut, pentru ca sa se arate ca Acoperitoarea noastra cea preabuna, in vremea cea rea cand navaleste nevoia asupra noastra, atunci vine in ajutorul nostru si ne ocroteste pe noi de fulgerele amagitoarei desertaciuni lumesti, care nu stralucesc indelung, de glasurile mandriei vietii si de cele ale slavei desarte, de tunetele napadirii naprasnice a vrajmasului, de cutremurul patimilor si de grindina pedepsei celei de sus care navaleste asupra noastra pentru pacate. Caci, atunci cand toate aceste primejdii ne supara pe noi, indata, ca un semn mare, se arata Ajutatoarea cea grabnica a neamului crestinesc, pazindu-ne si acoperindu-ne pe noi.
Acesta este semnul pe care l-a dat Domnul celor ce se tem de El, pentru ca ei sa fuga din fata arcului, caci in lumea aceasta suntem pusi ca un semn spre sagetare si zboara asupra noastra sagetile din toate partile, unele din arcul vrajmasilor celor vazuti, care isi incordeaza arcul asupra noastra si se lauda intru mandria lor, iar altele din arcul vrajmasilor nevazuti, incat noi ne jelim asa: "Nu putem sa suferim sagetaturile diavolesti". Altele vin de la firea cea care se lupta asupra duhului, iar altele de la arcul maniei si ingrozirii celei drepte a lui Dumnezeu, despre care David zicea: "De nu va veti intoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau l-a incordat si l-a gatit pe el. Si intru dansul a gatit vasele mortii, sagetile Sale celor ce se ard le-a lucrat ". (Psalm 7, 12)
Cu toate sagetile acelea, ca sa nu fim raniti de moarte, ni s-a aratat noua acel semn, ca sa fugim din fata arcului sub Acoperamantul Preacuratei si Prea-binecuvantatei Fecioare, cu al carei Acoperamant, aparandu-ne ca o pavaza, ne ferim intregi de sagetari. Caci aceasta aparatoare a noastra are o mie de paveze spre apararea noastra, cum graieste catre dansa Duhul Sfant: Ca turnul lui David grumajii tai: o mie de paveze spanzura pe dansul, toate sagetile celor puternici.
A zidit odata David un turn al sau prea frumos si prea inalt, intre Sionul cel ce sta pe muntele inalt si intre Ierusalim cel pus mai jos si fiica a Sionului l-a numit. Si era turnul acela intre dansii ca grumazul intre trup si cap, caci cu inaltimea sa intrecea Ierusalimul si ajungea Sionul. Iar pe turnul acela erau atarnate pavezele si toate armele cele de razboi si pentru apararea Ierusalimului. Deci, aseamana Duhul Sfant pe Prea Curata Fecioara Maria cu turnul lui David; caci aceasta, fiind fiica lui David, mijloceste intre Hristos, capul Bisericii, si intre credinciosii care sunt trupul Bisericii Lui, intrecand Biserica ca ceea ce este cu adevarat mai inalta decat toti; iar pe Hristos ajungandu-L, ca cea care I-a dat trup, mijloceste si acum, cand a stat in vazduh intre cer si pamant, intre Dumnezeu si intre oameni, intre Hristos si Biserica cea care se lupta, ca turnul lui David intre Sion si intre Ierusalimul cel plin de pavezele celor tari. Iar paveze sunt rugaciunile ei pentru noi, cele intru tot puternice catre Dumnezeu, care s-au auzit de cei vrednici in vremea cinstitului ei Acoperamant, pentru ca se ruga cu umilinta ca o maica catre Fiul si Facatorul sau, graind cuvinte de rugaciune milostivitoare si de indurare, zicand: "Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul Preasfant numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine. Iar celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si de toate nevoile si rautatile ii izbaveste". Unele dintre rugaciunile acestea ale ei oare nu sunt paveze care apara Biserica? Cu adevarat sunt paveze nebiruite, cu care vom putea sa stingem toate sagetile cele aprinse.
Sfantul Ambrozie zice despre turnul lui David ca pentru doua pricini era zidit: spre apararea cetatii si pentru impodobirea ei. Zice el: "A zidit David un turn care sa fie spre aparare si spre infrumusetarea cetatii. Spre aparare, ca de departe priveste pe vrajmasi si ii izgoneste pe ei de la cetate, iar spre infrumusetare, ca pe toate zidirile cele inalte ale Ierusalimului le intrece cu inaltimea sa". De aceea nu in zadar s-a asemanat cu turnul acela Acoperitoarea noastra, care ne este noua turn de tarie in fata vrajmasului, caci cu adevarat ne apara pe noi si ne impodobeste. Ne apara, cand pe vrajmasii nostri cei vazuti si nevazuti ii izgoneste de la noi departe, cand pe cei robiti din legaturi ii scapa, cand pe cei chinuiti de duhuri necurate ii izbaveste, cand pe cei mahniti ii mangiie, pe cei napastuiti ii apara, pe cei flamanzi ii hraneste, cand celor inviforati le face adapost si pe bolnavi ii cerceteaza. Si ne impodobeste pe noi acoperind inaintea lui Dumnezeu goliciunea cea de rusine a sufletului nostru, iar cu slujirile sale prea inalte, asemeni unor prea scumpe podoabe si unor multe daruri, ca niste nesecate visterii, implinind lipsa noastra, ne face bineprimiti pe noi inaintea ochilor Domnului. Ea impodobeste pe cei ce nu au imbracaminte de nunta si ii imbraca cu haina sa si ii face ca si cum nu s-ar vedea de ochiul cel atotvazator rusinea goliciunii lor sufletesti, lucru care se inchipuia inainte in pamantul cel nevazut si neimpodobit, acoperit atunci de ape. Caci pamantul cel neimpodobit si desert era chipul sufletului celui pacatos, care si-a pierdut duhovniceasca sa frumusete si s-a facut desert de lucruri bune si strain de darul lui Dumnezeu. Iar apele, care acopereau pamantul cel neinfrumusetat, inainte au inchipuit milostivirea Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, ca pe o mare nesecata si ca niste riuri ce cu nelipsire spre toti se revarsa si pe toti ii acopera.
Cand Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, la fel se purta si pe deasupra pamantului celui neinfrumusetat si acoperit de ape, ca si cum, nevazand lipsa lui de frumusete, tainuit inchipuia aceea ca sufletul cel acoperit prin milostivul Acoperamant al Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu, chiar daca ar fi lipsit de frumusete, nu se va pagubi de darul Duhului Sfant. Caci Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu va acoperi lipsa lui de frumusete, ca o apa pe pamantul cel neinfrumusetat si cu buna podoaba a darului sau il va infrumuseta si pe Sfantul Duh il va atrage la dansul.
Ne infrumuseteaza pe noi Preacurata Fecioara, cand pe cei pacatosi ii face drepti si pe cei necurati ii face curati.
Fericitul Anastasie Sinaitul graieste pentru dansa asa: "Pe magi, ii savarseste apostoli si pe vamesi, evanghelisti, iar pe desfranate mai cinstite decat pe fecioare le face. Asa pe Maria Egipteanca, care a fost desfranata, a facut-o acum mai cinstita decat pe multe fecioare si cea care mai inainte era intunecata si necurata, acum ca soarele straluceste in imparatia lui Hristos prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, care tuturor celor ce alearga la dansa le este acoperamant si infrumusetare". Ea impodobeste tot Ierusalimul duhovnicesc, adica Biserica lui Hristos, care canta astfel catre dansa in praznicul acesta de acum: "O, ce minunata infrumusetare a tuturor credinciosilor esti, implinirea proorocilor, slava apostolilor si podoaba mucenicilor, lauda fecioarei si prea minunatul Acoperamant a toata lumea!"
Pe turnul lui David, impreuna cu pavezele, erau sagetile celor puternici. Si acest insufletit turn, Preacurata Fecioara Maria, are cu ea sagetile celor puternici, adica rugaciunile sfintilor, cei ce se roaga impreuna cu dansa. Caci nu singura s-a aratat in biserica stand in vazduh, ci cu ostile ingeresti si cu multime de sfinti, care in haine albe si cu cucernicie stateau imprejurul ei. Rugaciunile cele catre Dumnezeu ale tuturor sfintilor acelora sunt ca sagetile celor puternici care pot sa goneasca toate taberele vrajmasului. Stie Doamna Preacurata Nascatoare de Dumnezeu ca razboi este viata noastra pe pamant. Caci vrajmasul se razboieste asupra noastra cu toate puterile sale, pornind impotriva noastra taberele sale si inconjurandu-ne pe noi cu toate legiunile sale: "Inconjuratu-ne-au pe noi ciini multi, adunarea celor vicleni ne-a cuprins, deschis-au asupra noastra gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste". Pentru aceea cereasca Imparateasa, vrand sa ne ajute, a pornit asupra vrajmasului nostru pe toate cerestile puteri, a chemat pe prooroci, pe apostoli, a adunat pe mucenici, pe fecioare, pe cuviosi, pe cei drepti si cu acestia a venit sa ne ajute noua si sa se aseze imprejurul nostru, ca sa ne dea noua biruinta asupra vrajmasului. Caci printr-insa se ridica biruintele, printr-insa cad jos vrajmasii. A venit cu ingeresti osti, ca este mai inainte vazuta de Iacov ca o scara pe care multimea ingereasca o inconjoara.
Pomenind aici de scara lui Iacov, poate sa se intrebe cineva: pentru ce ingerii pe dansa neincetat se urcau si se coborau? Intelegand ca scara aceea era inainte inchipuirea Fecioarei Maria, dupa cum spune cuvantul cel bisericesc despre dansa: "Bucura-te, podul cel ce duci la ceruri si scara cea inalta pe care a vazut-o Iacov", se va sti pentru ce nu au odihna pe scara ingerii: Ca cea intru rugaciune neadormita, Nascatoarea de Dumnezeu, porunceste ingerilor ca, impreuna cu dansa, neincetat sa ajute oamenilor ca, suindu-se, sa inalte la Dumnezeu rugaciunile celor ce se roaga: iar pogorandu-se, sa aduca de la Dumnezeu oamenilor ajutor si daruri. Aceasta scara si acum a pogorat cu sine din cer multimea ingerilor, aducandu-ne noua de sus acoperire si aparare. A venit cu ingerii, ca ingerilor sai sa le porunceasca sa ne pazeasca pe noi in toate caile noastre. Si pe soborul tuturor sfintilor l-a adus cu sine, ca, facand pentru noi soborniceasca rugaciune, pe ale noastre umile rugaciuni soborniceste sa le aduca la Fiul sau si Dumnezeul nostru.
Intre toti sfintii ce s-au aratat in biserica cu Preacurata Fecioara, doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul - altul mai mare decat el nu s-a nascut intre cei nascuti din femeie - si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, pe care il iubea Iisus si care s-a rezemat pe pieptul Lui. Pe amandoi rugatoarea noastra, Fecioara Maria, i-a luat cu ea la rugaciunea cea pentru noi, ca pe cei ce au multa indrazneala catre Dumnezeu, ca prin ajutorul lor sa plece mai degraba pe Dumnezeu spre mila, pentru ca mult poate rugaciunea ajutorandu-se. Si a stat Preacurata Fecioara intre acesti sfinti precum chivotul intre doi heruvimi, precum scaunul Domnului Savaot intre serafimi, precum Moise cu mainile intinse intre Aaron si Or; iar Amalicul iadului cade cu toata stapanirea si puterea sa cea intunecata.
Deci sa praznuim Acoperamantul Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, aducandu-ne aminte de acea preamarita aratare a ei care a fost in biserica Vlahernei, fiind vazuta de Sfantul Andrei si de Epifanie. Sa praznuim, multumind Acoperitoarei noastre pentru aceasta prea mare milostenie aratata spre neamul crestinesc, si cu tot dinadinsul s-o rugam pe ea ca, acum si intotdeauna, cu milostivire sa ne acopere pe noi, cei care avem nevoie de Acoperamantul ei, de vreme ce fara de Acoperamantul si sprijinul ei noua, celor ce intotdeauna maniem pe Dumnezeu, nu ne este cu putinta a trai, pentru ca, gresind mult, cadem sub multe certari, dupa cum zice Sfanta Scriptura: "Multe sunt bataile pacatosului" (Psalm 31, 11). Acum am fi pierit pentru faradelegile noastre, de nu ne-ar fi acoperit pe noi preamilostiva Stapana; caci de nu ar fi stat inainte Sfanta Fecioara, rugandu-se pentru noi, cine ne-ar fi izbavit pe noi de atatea nevoi sau cine ne-ar fi pazit pana acum liberi? Ne sfatuieste Proorocul Isaia: "Ascundeti-va cat de putin, pana ce va trece mania Domnului". (Isaia 26, 20) Unde vom putea sa ne ascundem de mania Domnului? Acoperamant nu ne-am agonisit nicaieri ca sa scapam noi, patimasii, in afara de Acoperamantul Sfintei Fecioare Maria, Stapana lumii, care pentru sine si prin gura Duhului Sfant, graieste: "Eu ca negura am acoperit pamantul".
Deci sub Acoperamantul acesta sa ne ascundem, care acopera tot pamantul ca o negura. O, Prea Cinstita Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, pentru ce te asemeni cu un lucru urat ca negura? Oare nu-ti sunt tie soarele, luna si stelele spre asemanare? Precum si cu mirare s-a zis despre tine: "Cine este aceasta care se iveste ca o dimineata, frumoasa ca luna si aleasa ca soarele? Iar negura ce fel de frumusete are, ca nu te scirbesti de asemanarea ei? Negura cand cade pe pamant se inmulteste si il acopera; atunci toate fiarele scapa de vanatori, pentru ca nimeni nu le poate vana". Aceasta este taina pentru care Preacurata Fecioara Maria s-a numit negura, caci si pe noi ne acopera din calea vanatorilor. Noi, pacatosii, pentru omenia noastra, dobitoace si fiare suntem, dupa cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur. Pantecelui ii placem ca ursii, trupul il ingrasam ca pe un cal, tinem minte raul la fel ca si camila, rapim la fel ca lupul, ne maniem ca serpii, muscam ca scorpia, suntem vicleni ca vulpea si aruncam otrava rautatii la fel ca vipera. Pe noi, care suntem astfel, ne ajung vanatorii, ne ajunge dreapta manie a lui Dumnezeu, izbandind toate mestesugurile noastre cele rele: "Dumnezeul izbanzilor, Domnul Dumnezeul izbanzilor cu indrazneala a stat".
Ne ajung pe noi si faradelegile noastre, incat graim fiecare: "Apucatu-m-au faradelegile mele si n-am putut sa vad".
Ne apuca pe noi vrajmasul cel nevazut: "Facutu-s-a ca un urs vanator, pandindu-ma pe mine ca leul in ascunzisuri". Ne apuca pe noi si vrajmasul cel vazut. A zis vrajmasul: "Gonind, voi prinde, voi ucide cu sabia mea. Stapani-va mana mea". Dar sa indraznim sa avem negura cea gandita care ne acopera pe noi, pe Preasfanta Fecioara Maria, spre care nadajduim sa scapam, ca sub Acoperamantul ei nici un fir din capul nostru nu va pieri. Numai cu umilinta catre dansa sa strigam, zicand: "Acopera-ne pe noi cu Acoperamantul tau, ca tu esti acoperitoarea noastra, Preasfanta Fecioara Maria. In ziua rautatilor noastre, acopera-ne pe noi. Toate zilele vietii noastre sunt rele, precum odata Iacov cel din Legea Veche a zis: "Putine si rele au fost zilele anilor vietii mele". Rele sunt zilele noastre in care vedem numai rele si singuri intr-insele multe rautati facem, adunandu-ne noua manie in ziua maniei. Deci, in toate zilele noastre cele rele, o, Sfanta Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu, de al tau milostiv Acoperamant avem trebuinta si te rugam acopera-ne pe noi in toate zilele noastre, dar mai ales in ziua cea rea, cand sufletul se va desparti de trup: de fata sa stai noua in ajutor si sa ne acoperi pe noi de duhurile rele din vazduh si in ziua infricosatei judecati de apoi sa ne acoperi pe noi intru ascunsul Acoperamantul tau. Amin.
Sfantul Apostol Anania
Sfantul Apostol Anania, unul dintre cei saptezeci de apostoli, a fost episcop in cetatea Damascului. Sfantul Apostol Anania l-a botezat pe Sfantul Apostol Pavel, pentru ca Domnul i s-a aratat in vedenie, poruncindu-i sa mearga pe ulita care se cheama Dreapta si acolo sa caute in casa lui Iuda pe un oarecare Saul, supranumit si Tarsianul, care se ruga. Insa Apostolul Anania s-a lepadat de aceasta, stiind cate rautati facuse Saul sfintilor in Ierusalim si cu ce gand anume mersese in Damasc, ca sa-i lege pe toti cei ce cheama numele Domnului. Iar Domnul il indemna pe el, zicand: "Mergi, ca vas ales imi este Mie acesta". Si indata Anania, sculandu-se dupa porunca Domnului, a mers la Saul si, punandu-si mainile pe el, i-a zis: "Saule, frate, Domnul Cel ce ti s-a aratat tie pe cale m-a trimis ca sa vezi si sa te umpli de Duhul Sfant". Si indata Saul a vazut iar Apostolul Anania l-a botezat. Dupa cateva zile, cand iudeii se sfatuisera sa-l ucida pe Pavel pentru o schimbare ca aceea a lui - ca din gonaci s-a facut propovaduitor al numelui lui Iisus - atunci Anania, impreuna cu ceilalti ucenici, luandu-l pe Pavel, l-au scos peste zid intr-o cosnita. Si, intrand singur in adunarea iudeilor, propovaduia cu indrazneala numele Domnului. Nu numai evreilor ci si celor de alte limbi, a binevestit Evanghelia Imparatiei. S-a dus din Damasc in Elevteropol si acolo, aratand noroadelor calea mantuirii si tamaduind pe cei bolnavi si neputinciosi, pe multi i-a adus la credinta in Hristos.
In zilele acelea era in Elevteropol ighemonul Lucian, care se inchina la idoli si nu la Dumnezeu. Pe Lucian l-a ridicat diavolul impotriva crestinilor si l-a indemnat sa trimita aceasta scrisoare in toata stapanirea sa: "De s-ar afla cineva numind pe Hristos si inchinandu-se Celui rastignit, acela poruncim ca sa fie dat la cumplite chinuri; iar care va jertfi zeilor celor fara de moarte, lepadandu-se de Hristos, acela se va invrednici de daruri si cinste de la noi". Scrisoarea aceasta, iesind cu rau viclesug, l-a aflat pe Sfantul Anania in acea tara pe care strabatand-o, cu propoveduirea Evangheliei o lumina si tamaduia toate bolile popoarelor, pentru ca Domnul era cu dansul, facand prin mainile lui multe minuni.
Nelegiuitii inchinatori la idoli l-au prins pe Sfantul Anania si l-au dus inaintea ighemonului Lucian, care il silea pe sfant in multe feluri sa jertfeasca idolilor. Sfantul Anania insa nu s-a supus si le-a raspuns, zicand: "Nu ma voi inchina mincinosilor idoli, ci Unuia, adevaratului Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos ma inchin, pe care ochii mei L-au vazut si gura catre gura am vorbit cu Dansul, nu numai cand era pe pamant ca un om, ci si dupa inaltarea Lui la Ceruri; caci, fiind eu in Damasc, mi S-a aratat mie insumi si m-a trimis sa-l tamaduiesc pe Saul, pe care, prin minunata sa intelepciune si putere, l-a intors la cunostinta cea adevarata si pe noi toti ne-a izbavit din diavolestile maini si ne-a adus la Parintele Sau. Deci, Acestuia ma inchin si nu diavolilor celor ce voiesc sa piarda tot neamul omenesc". Lucian a inceput a-l ingrozi pe el cu chinuri de nu-i va indeplini porunca, dar el statea ca un stalp, nemiscat intru marturisirea lui Hristos. Apoi, ridicandu-si spre cer mainile, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, asculta rugaciunile mele si ma fa vrednic partii fericitilor apostoli in veacul ce va sa fie. Precum ai mantuit pe Saul prin adevarata lumina, mantuieste-ma din mainile acestui necurat ce se impotriveste adevarului, ca sa nu se faca voia lui asupra mea si sa nu ma vaneze in cursele inselaciunii sale. Si sa nu ma lipsesti pe mine de imparatia cea cereasca, care este gatita tuturor celor ce iubesc calea adevarului Tau si pazesc poruncile Tale".
Lucian, nesuferind sa auda aceste cuvinte ale lui, a poruncit sa fie intins la pamant si sa fie batut. In timp ce slujitorii il bateau, unul striga: "Asculta-l pe judecator si nu fi potrivnic poruncii lui: jertfeste zeilor carora li se inchina toata lumea". Iar dupa ce au incetat bataia, i-a zis Lucian sfantului: "Macar acum cruta-ti sufletul, asculta-ma pe mine si leapada-te de Cel rastignit, ca sa nu aduc mai cumplite chinuri asupra ta". Atunci Anania a raspuns: "Ceea ce ti-am spus tie la inceput, aceea si acum iti graiesc si nu incetez a-ti grai : ca de Dumnezeul meu nu ma voi lepada si nu ma voi apropia de cele fara de suflet, pietre si lemne, la care voi va inchinati si ca pe niste dumnezei le cinstiti".
Judecatorul, vazandu-l pe el neinduplecat, a poruncit sa-i fie strujite coastele cu cirlige fier si cu lumanari aprinse sa-i fie arse ranile. Si sfantul, rabdand, isi ridica ochii spre cer si se ruga cu staruinta. Dupa acele chinuri judecatorul a zis: "Pana cand vei petrece in nesupunere? Pana cand nu te miluiesti singur pe tine si nu te inchini zeilor? Oare mai placut iti este sa patimesti toate acestea in zadar pentru un Hristos pe care L-au rastignit evreii, decat sa fii intreg si sanatos? Ma jur ca nu te voi slobozi viu daca vei fi nesupus asa mult timp". A raspuns sfantul: "Fa ce vrei, vrajmasule al lui Dumnezeu, prieten al diavolului, ca ai auzit de la mine de multe ori ca nu ma voi inchina zeilor tai, afara de Unuia Dumnezeu care este Tata al Unuia Nascut Fiul Lui si incepator al Sfantului Duh, Care a facut cerul si pamantul si toate cele ce sunt intr-insele, in care am crezut. Acela mi-a dat mie putere ca toata ziua sa stau tare inaintea ta si cu barbatie sa sufar aceste chinuri. Pentru ce iti faci mai multe osteneli, caci iata de la mine ai auzit ca voii tale nu ma voi supune. Deci, fa neintarziat ce ai de gand sa faci".
Judecatorul, umplandu-se de manie, a poruncit poporului sa-l ia pe Sfantul Anania si, scotandu-l din cetate, sa-l ucida cu pietre. Si luandu-l acel norod faradelege, l-a dus la locul uciderii si l-a ucis cu pietre ca pe Sfantul Stefan, iar el, cu mare glas, zicea: "Doamne, Iisuse Hristoase, in mainile Tale imi dau duhul meu". Si asa s-a sfarsit, implinindu-si mucenicia, si s-a dus la cerestile lacasuri. Iar poporul, vazand ca murise, l-a lasat neingropat si s-a dus. Si s-a intamplat atunci ca pe acolo treceau niste oameni credinciosi din Damasc. Si acestia au luat sfantul trup al Apostolului lui Hristos si cu cinste l-au dus in Damasc si l-au ingropat la mosia lui.
Sfantul Roman Melodul
Sfantul Roman era de neam din Siria si era crescut in cetatea Emesiei. Din tinerete a inceput sa-I placa lui Dumnezeu, petrecand in feciorie si in curatie. Mai intai a fost paraclisiarh in biserica Veritului, apoi a mers la Constantinopol, in anii domniei imparatului Anastasie, si petrecea in Biserica Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea din Kiri, nevoindu-se la viata cea imbunatatita in post si rugaciune si ostenindu-si trupul la multe nevointe si la privegheri de toata noaptea, pentru ca mergea de cu seara in Vlaherna si toata noaptea statea in rugaciuni si iarasi se intorcea in Kiri. Apoi a fost randuit in biserica Sfanta Sofia la slujba paraclisiei. Nu stia carte, dar era intelept in lucrurile cele bune prin care ii intrecea pe carturarii cei intelepti; fiindca Il cauta pe Dumnezeu, mai multa intelegere era intru dansul decat in cei ce cautau intelepciunea veacului acestuia. Pentru ca a fost ca unul dintre aceia despre care zicea Apostolul: "Pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu, ca pe cele intelepte sa le rusineze".
Roman era iubit de patriarhul Eftimie pentru viata lui cea imbunatatita si, vazandu-i ostenelile in biserica, caci cu toata osardia se silea la ascultare, ii dadea lui parte asemanatoare cu clericii si din aceasta cauza cirteau clericii impotriva patriarhului, zicand: "Pe cel ce este prost asemenea cu noi l-ai facut". Si il urau si mari suparari ii faceau. Odata, la vecernia praznicului Nasterii lui Hristos, venind imparatul in biserica pe cand Roman aseza lumanarile, l-au apucat ceilalti clerici pe el si l-au tras la amvon, zicandu-i: "La parte cu noi esti invrednicit la fel; deci, suindu-te acum in amvon, sa canti ca si noi asemenea dumnezeiasca cantare de lauda". Aceasta o faceau spre rusinea lui, fiind cuprinsi de invidie, caci il stiau ca nu stie carte si nu poate sa faca aceasta. Iar Roman, fiind defaimat de clerici inaintea imparatului si a tot norodul care era in biserica, s-a rusinat si a inceput a plange.
Dupa sfarsitul slujbei, cand toti au iesit din biserica, s-a aruncat singur inaintea chipului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cu amar tanguindu-se si rugandu-se. Apoi, plangand destul si rugandu-se, s-a ridicat si a mers la casa sa si fara sa manance din pricina ca era mahnit, a adormit putin. Si iata ca i s-a aratat lui in vis Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, care tuturor celor suparati le este mangiiere, tinand in maini o hirtie mica, si a zis cu glas lin catre Roman: "Deschide-ti gura". Si facand el aceasta, Sfanta Fecioara i-a pus hirtia in gura, zicandu-i: "Mananca aceasta hirtie". Iar Roman a mancat si a inghitit hirtia si indata s-a desteptat si nu a vazut pe nimeni, caci nevazuta se facuse aceea care i se aratase. Si s-a umplut inima lui de negraita bucurie si de mangiiere duhovniceasca si se gandea asupra vedeniei. Apoi a simtit in mintea sa intelegere de carte, pentru ca i-a deschis lui Fecioara Nascatoare de Dumnezeu mintea - precum odata Fiul ei apostolilor - ca sa inteleaga Scripturile. Si s-a umplut inima lui de intelepciune mare si a inceput cu lacrimi a da multumita invatatoarei sale, ca in asa de putina vreme l-a facut pe el intelept si cu stiinta de carte, mai mult decat ar intelege cineva invatand multi ani. Si venind vremea slujbei celei de toata noaptea, a mers la biserica bucurandu-se si veselindu-se de darul pe care i l-a dat Fecioara cea cu dumnezeiesc dar daruita.
Cand a sosit ceasul cantarii condacului, s-a urcat Sfantul Roman in amvon si a cantat cu dulce glas condacul sau, pe care l-a alcatuit in mintea sa zicand: "Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera celui neapropiat aduce" si celelalte. Toti, vazand si auzind aceasta, s-au minunat si cu multumire au ascultat cantarea aceea, luand aminte la puterea cuvintelor celor ce se cantau. Iar dupa cantare l-a intrebat patriarhul: "De unde iti vine tie aceasta intelepciune?" Iar el nu a trecut sub tacere puterea Nascatoarei de Dumnezeu, ci a marturisit darul ei preamarind pe invatatoarea cereasca cea care l-a facut pe el intelept. Apoi s-au rusinat clericii care l-au mahnit si, pocaindu-se, au cazut la picioarele lui Roman, cerandu-si iertare. Iar patriarhul l-a facut pe el indata diacon: si curgea din gura lui un riu de intelepciune si cei ce mai inainte il batjocoreau pentru prostie si nestiinta de carte, aceia pe urma invatau de la dansul. El a cantat si a facut multime de condace la praznicele imparatesti si la ale Nascatoarei de Dumnezeu si la sfintii insemnati. Condacele lui se numara cam la o mie si mai bine. Era cinstit de toti si foarte iubit.
Deci, petrecandu-si vremea vietii sale cu dumnezeiasca placere si cu dreptate, s-a mutat la vesnicile lacasuri si acum cu cetele ingeresti canta lui Dumnezeu cantare intreita si sfanta. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu