joi, 25 septembrie 2014

Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Serghie de Radonej(grabnic ajutător în luminarea minții); Sf. Cuv. Eufrosina din Suzdal (Proloagele de la Ohrida) - 25 septembrie

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Eufrosinasf_cuv_eufrosina
Eufrosina a fost fiica lui Pafnutie, bărbat slăvit şi bogat din Alexandria. Părinţii ei, multă vreme fără nici un copil, s-au rugat lui Dumnezeu cu lacrimi să le dăruiască prunc, şi o primiră de la Domnul pe ea, Eufrosina. Binecredincioşii şi cucernicii ei părinţi şi-au crescut fiica în cea mai aleasă educaţie creştină.Nevoind să se căsătorească, Eufrosina a plecat în taină din casa părintească, şi-a luat haine bărbăteşti şi a intrat într-o mînăstire de monahi, zicînd despre sine că este eunuc al împăratului Teodosie şi că se numeşte Smaragd. Egumenul a primit-o, şi a rînduit-o în ascultarea Părintelui Agapit. Cu postul, cu nevoinţele şi cu rugăciunea părutul Smaragd a întrecut repede pe toţi fraţii din mînăstire. Cînd Smaragd a împlinit în acea mînăstire cu totul treizeci şi opt de ani de aspre nevoinţe monahiceşti, tatăl Pafnutie a venit să cerceteze mănăstirea, iar egumenul 1-a îndreptat pentru sfat şi pentru rugăciune la îmbunătăţitul călugăr Smaragd. Smaragd 1-a recunoscut îndată pe Pafnutie, dar Pafnutie nu 1-a mai recunoscui pe Smaragd. Cînd tatăl şi-a mărturisit durerea pentru fiica pierdută, Smaragd 1-a mîngîiat şi i-a zis să nu deznădăjduiască, că va apuca să-şi viadă fiica iar, în această viaţă. Apoi 1-a îndemnat să revină peste trei zile. Cînd Pafnutie a venit iar, Smaragd zăcea pe patul ei de moarte. Atunci cel care murea i-a zis lui Pafnutie: „Eu sînt Eufrosina, fiica ta, tată”. Multă vreme, tatăl a rămas fără grai. După ce Eufrosina şi-a dat cea mai de pe urmă suflare, tatăl ei a plîns mult. După ce au dus-o la cinstita îngropăciune, tatăl Pafnutie a luat asupra sa voturile monahale şi s-a sălăşluit în acea mînăstire, în chilia fiicei lui. După zece ani de nevoinţe, Pafnutie a intrat şi el în odihna Domnului lui şi al nostru, al tuturor.
Pomenirea Sfântului Preacuvios Serghei de Radonejsf_cuv_serghie_de_radonej
Sfântul Serghei din Radonej a fost un mare nevoitor şi luminător al Bisericii Ruse. El s-a născut în anul 1313, la Rostov, din binecredincioşi părinţi, Chiril şi Maria. După moartea părinţilor lui, Vartolomeu — căci aşa s-a numit Sfintul la naştere – s-a făcut monah şi a întemeiat Mînăstirea Sfintei Treimi în codrii Radonejului. El a fost un rob smerit şi blînd al lui Dumnezeu, care nu a cunoscut în viaţă decît nevoinţele şi rugăciunea. Din pricina curăţiei inimii lui pe el 1-a învrednicit Dumnezeu de darul facerii de minuni, căci a înviat şi un mort întru numele lui Hristos.Preasfînta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat lui de multe ori. Cneji şi vlădici au venit la el pentru sfat. El 1-a binecuvîntat pe cneazul Dimitri Donskoy, şi i-a prorocit biruinţă în bătălia de eliberare a Rusiei de tătari. El vedea în inimile oamenilor, precum vedea şi evenimentele ce aveau să fie. Mînăstirea lui a fost plină de monahi, încă din timpul vieţii lui şi, veac după veac, a fost unul dintre cele mai importante centre de viaţă duhovnicească şi loc făcător de minuni. Sfintul Serghie s-a săvîrşit către Domnul la anul 1392. După fericita lui adormire, el s-a arătat de multe ori celor mai diverşi oameni.
 Pomenirea Sfintei Preacuviose Eufrosina din Suzdalsf_cuv_eufrosina_suzdal
Numele ei la naştere a fost Theodula. Ea a fost fiica lui Mihail Vsevolodovici, şi logodnica lui Mina, Cneazul Suzdalului. Ea nu a voit deloc să se mărite, şi s-a rugat lui Dumnezeu să o păzească întru feciorie pînă la moarte. Pe cînd o duceau la Suzdal pentru cununie, logodnicul ei, Mina, a murit subit. Sfînta Eufrosina atunci nu s-a mai întors la casa părinţilor ei, ci a intrat într-o mînăstire din Suzdal, unde s-a nevoit călugăreşte pînă la moartea ei. Dumnezeu a învrednicit-o de darul facerii de minuni. Ea s-a săvîrşit cu pace către Domnul la anul 1250.
Cântare de laudă la Sfântul Preacuvios Serghei din Radonej
Pildă de rugăciune şi blîndeţe
Sfîntul Serghie este, încă din fragede tinereţi.
El de mic iubit-a pre Domnul şi frumuseţea Lui.
El întru sine insuflat-a chip senin inimii Şi bunătate.
El codrul prefăcutu-l-a în loc sfînt lui Dumnezeu.
El lepădat-a a lumii deşertăciune toată.
El nu s-a mîniat nicicînd,
Ci cu totul liniştit a fost şi blînd către tot omul.
Doar cu vicleanul fost-a el crud.
Cu potrivnicul lui Dumnezeu, cu tatăl minciunii,
Care suflete de oameni cată să apuce,
Serghie cumplit a luptat, cu măiestrie,
Neobosit, pînă ce biruinţa a fost a lui.
Aşa săvîrşitu-s-a Avva, dar pururi a rămas
Ca un stîlp de foc poporului rus,
Ca un rugător al lui înaintea lui Dumnezeu,
Cerînd pentru ei toate binecuvântările,
Şi pogorînd a Domnului binecuvîntare
De la cer la poporul de jos.
Sfinte Părinte Serghie,
Roagă-te pururea pentru noi, credincioşii!
Pentru pacea Bisericii şi al tău popor,
Şi pentru slava Domnului Hristos,
Roagă-te pentru noi pururea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu