vineri, 31 ianuarie 2014

Chir și Ioan, sfinții doctori fără de arginți 31 ianuarie

Boli vindecati, minunatilor, si repede faceti sa dispara felurite suferinte. Drept aceea, multimea credinciosilor cu mare bucurie va aduce cantari de lauda voua, cuvantatorilor de Dumnezeu.
Aparatori ai orfanilor si ai vaduvelor, ocrotitori ai saracilor, doctori ai bolnavilor, slobozirea celor robiti si slava ortodocsilor v-ati aratat, cu buna ravna, dumnezeiestilor Doctori fara de arginti.




TROPAR

Tămăduiţi neputinţele noastre, ca unii ce sunteţi cald folositori,
Pe piatra pocăinţei ne aşezaţi şi pe stânca mântuitoarei răbdări,
Rănile păcatelor noastre le vindecaţi cu ale voastre soliri,
Ca să vă cinstim oe voi ca podoabe ale bunei dăruiri.

  CONDAC

 Astăzi cu evlavie să ne apropiem de izvorul tămăduirilor,
Şi să ne vindecăm de patimi cu puterea sfinţirilor,
 Sfinţii Doctori fără de arginţi cercetează neputinţele noastre.
Dând din destul tămăduiri grabnice trupurilor neputincioase.

  ICOS

 Dezlegaţi neputinţele noastre cu doctoria rugăciunii,
Căci învechindu-ne în patimi, am pierdut darul iubirii,
Nu treceţi cu vederea pe toţi cei ce au trebuinţă de a voastră milostivire,
Cercetaţi grabnic pe toţi cei ce sunt învăluiţi de gândul de deznădăjduire.

 Bucuraţi-vă, corturi ale evlaviei sfinţitoare,
 Vase cinstite ale Luminii înţelegătoare,
Ploaie de tămăduiri prea luminate,
Vindecarea rănilor noastre din păcate,
Ridicarea trupurilor neputincioase,
Cununi de gânduri luminoase,
 Purtători ai slavei muceniceşti,
Întărirea tuturor în nevoinţe duhovniceşti,
 Fântână a darurilor dumnezeieşti,
Oglindire a slavei puterilor cereşti.
Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese, cu darul lui Dumnezeu şi după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor, neluând plată, ci binevestind în acest fel credinţa creştină.
Deci, pornindu-se mare prigoană împotriva creştinilor, a fost pârât şi Sfântul Chir la dregătorul cetăţii, că învaţă pe mulţi credinţa cea nouă. Şi înştiintându-se fericitul de aceasta, s-a înstrăinat de țara părinţilor lui şi, plecând din Egipt, s-a dus în Arabia. A intrat în viața pustnicească şi multe şi minunate tămăduiri a făcut, fără plată, aducând nenumărate suflete la închinarea lui Hristos, încât s-a răspândit vestea despre dânsul pretutindeni.
În vremea aceea, s-a întâmplat sa se afle la Ierusalim im dreptcredincios, anume Ioan. Acesta era din ţinutul Edesei şi purtase multă vreme dregătoria ostăşească. Iar acum, lăsând toate, chiar şi dregătoria sa, căuta pe Hristos, trăind în smerenie şi în mare curăţie trupească. Auzind el de minunata propovăduire pe care o săvârşea Sfântul Chir, a pornit în căutarea lui la Alexandria şi, negăsindu-1, a mers pe urmele lui şi l-a aflat în Arabia. Şi s-a minunat fericitul Ioan văzând dumnezeiasca slujire încredințată Sfântului Chir. Drept aceea a rămas lângă dânsul, ca ucenic, şi-l însoţea şi-l ajuta pe Sfântul în apostoleasca lui lucrare. Cutreierau împreună cetăţile şi satele, uniţi în gânduri, învăţând cuvântul lui Dumnezeu şi vindecând toată boala.
Şi întinzându-se prigoana, pe vremea când Sfinţii Chir şi Ioan erau încă slobozi, a fost prinsă şi o femeie creştină, Atanasia cu numele, împreună cu cele trei fiice ale ei: Teodota Teoctista şi Eudoxia. Şi temându-se ei ca nu cumva ele, ca nişte femei ce erau, să se îngrozească, fie stând în fața judecătorului, fie de mărimea chinurilor, şi astfel să se lepede de credinţă, au mers la temniţă şi le îmbărbătau şi le îndemnau să stea tari în fata chinurilor, mărturisind pe Hristos. Având, aşadar, dregătorii cetăţii că cei doi mărturisesc pe față pe Hristos, i-au prins şi pe ei. Şi, fiind daţi la grele chinuri, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Dumnezeu adevărat, îmbărbătând astfel şi pe sfintele femei.
Şi, nevrând nicidecum să aducă jertfe zeilor, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor capetele. Şi se face pomenirea mutării lor la Domnul în fiecare an, la 31 ianuarie.

sursa crestinortodox, poezii crestine ortodoxe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu