Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, numită şi Săptămâna Mare, este perioada în care credincioşii se pregătesc în mod special pentru Înviere, o perioadă care străluceşte smerit mai ales prin rânduielile liturgice, unice în tot anul.
În săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujbele Triodului se caracterizează prin melodii tânguincioase, prin cântări ce evidenţiază pocăinţa şi durerea sufletească, printr-un dramatism prezent şi în rânduiala slujbelor, şi în sufletele credincioşilor.
Acum ni se cere să arătăm roadele faptelor din timpul „alergării celor 40 de zile“ şi să primim pe Hristos la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri începe în Duminica Floriilor, seara, la Vecernie, iar Constituţiile Apostolice, precum şi Sfinţii Părinţi poruncesc să postim în această săptămână gustând numai pâine, sare, legume şi apă. Se dezleagă la untdelemn şi vin numai în Sfânta şi Marea Joi. În Vinerea şi Sâmbăta Mare, dacă sănătatea îngăduie, nu se va gusta nimic până seara. Pentru cei neputincioşi sau prea bătrâni care nu pot posti atât de aspru se recomandă să ţină post după putere, potrivit sfatului duhovnicului.
Utrenia zilei de luni. După cum aflăm de la ieromonahul Makarios Simonopetritul, în Palestina, Duminica Stâlpărilor era ziua în care se reîntorceau în mănăstire monahii ce ieşiseră din ea pentru a petrece cele 40 de zile de post în singurătatea deşertului. Acest obicei local a fost asumat şi transpus de Triod. „Veniţi cei de prin pustii, de prin munţi şi de prin peşteri, adunaţi-vă împreună cu noi, ţinând stâlpări, ca să întâmpinăm pe Împăratul şi Stăpânul, că vine să mântuiască sufletele noastre.“
În toate zilele săptămânii acesteia se săvârşesc deniile, slujbe specifice Postului Mare (de la slavonescul „vdenie“ - priveghere sau slujbă de noapte). Potrivit unei rânduieli asemănătoare acestei denii, se săvârşesc şi celelalte denii până miercuri seara, iar rânduiala lor completă se găseşte în Triod. În zilele de luni, marţi şi miercuri dimineaţa se săvârşesc slujba Ceasurilor, a Obedniţei şi Vecernia unită cu Liturghia Darurilor înainte sfinţite. De asemenea, o rânduială mai puţin cunoscută mirenilor şi care se săvârşeşte mai ales la mănăstiri este aceea a citirii stâlpilor Evangheliilor. Stâlpii Evangheliilor se citesc în această săptămână în zilele de luni, marţi şi miercuri, la Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea, împărţindu-se cele patru Evanghelii în nouă părţi.
În această zi, dimineaţa, se citesc Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea (fără stâlpi şi fără catisme), apoi Obedniţa şi Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La rânduiala Proscomidiei din această zi, preotul scoate încă un Sfânt Agneţ pentru împărtăşirea bolnavilor şi a pruncilor din tot cursul anului. Acest Sfânt Agneţ va fi sfărâmat, uscat şi pregătit marţi, în Săptămâna Luminată, la Utrenie, iar mai apoi aşezat în Sfântul Chivot ce se află pe Sfânta Masă. La anumite perioade de timp, dar nu în fiecare an, Bisericile autocefale sfinţesc, în Joia Mare, Sfântul şi Marele Mir.
De asemenea, la Liturghia din Joia Mare, la unele catedrale chiriarhale şi mănăstiri are loc şi o rânduială mai specială, „Spălarea picioarelor“, ce se săvârşeşte după citirea Rugăciunii amvonului. Atunci preotul sau arhiereul iese din biserică, aşa cum este îmbrăcat, cu cădelniţa în mână şi cu făclii aprinse la locul special pregătit pentru spălare şi unde sunt rânduiţi 12 fraţi care vor fi spălaţi de către cel mai mare. Între cei 12 fraţi trebuie să se afle şi un portar, şi un econom, spre amintirea lui Petru. Cei 12 fraţi cântă psalmul 50, iar apoi cântăreţii cântă tropare din Canonul zilei. „Arătat-a ucenicilor, Stăpânul, chip de smerenie. Că Cel ce îmbracă cerul cu nori S-a încins cu ştergarul şi Şi-a plecat genunchii pentru a spăla picioarele slugilor; întru a Cărui mână este suflarea tuturor celor ce sunt (din Cântarea a 5-a, Glasul al 6-lea).
Apoi se cântă stihirile spălării, care sunt o invitaţie la smerenie, la pocăinţă, spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti şi spre curăţire sufletească: „Cel ce Te-ai încins cu ştergarul şi ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală gândul sufletului nostru, şi ne încinge pe noi cu legătură duhovnicească, spre a face poruncile Tale şi a cânta bunătatea Ta“.
Potrivit rânduielii, după spălarea picioarelor, slujitorul rosteşte această rugăciune: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce, după multă mila Ta, Te-ai smerit pe Tine însuţi luând chip de rob; Care în vremea patimilor Tale celor mântuitoare şi făcătoare de viaţă, de bunăvoie ai voit a cina cu Sfinţii Tăi Ucenici şi Apostoli, şi după aceea Te-ai încins cu fota şi ai spălat picioarele lor, dându-le lor chip de smerenie şi de dragoste unul către altul, şi ai zis: Precum am făcut Eu vouă, aşa şi voi să faceţi unul altuia, însuţi şi acum Stăpâne, vino în mijlocul nevrednicilor robilor Tăi, care urmăm pildei Tale şi spală toată întinăciunea şi necurăţia sufletelor noastre; ca spălând praful ce s-a lipit de noi prin păcate şi ştergându-ne unul pe altul cu ştergarul dragostei, să putem plăcea Ţie în toate zilele vieţii noastre şi să aflăm milă înaintea Ta“.
Tot în Sfânta şi Marea Joi, seara, se săvârşeşte denia celor 12 Evanghelii. Cuprinsul principal al deniei îl alcătuiesc cele 12 Evanghelii, care se citesc în tot cursul slujbei, Sfânta Evanghelie fiind aşezată pe analog în faţa uşilor împărăteşti. La finalul fiecărei Evanghelii citite se zice: „Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie“, fiind astfel preamărită îndelunga-răbdare a Domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, în cadrul acestei Utrenii sunt cântate cele 15 antifoane speciale ale zilei, iar când se ajunge la Antifonul al 15-lea: „Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape“, se trag clopotele, iar preotul purtând pe umeri Sfânta Cruce o aşază în mijlocul bisericii spre închinare, o cădeşte de trei ori şi face trei metanii mari. La finalul Antifonului al 15-lea se cântă sedelna „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tău, pe Cruce fiind pironit şi cu suliţa împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ţie!“, ce se mai rosteşte în taină de preot la Proscomidie. Urmează mai apoi celelalte după rânduială, între care mai sunt rostite Fericirile, cu cele nouă stihiri, precum şi Prochimenul special „Împărţit-au hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi“.
La Vecernia Sâmbetei celei Mari se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot. La această slujbă credincioşii aduc flori, aprind lumânări şi trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos - mor împreună cu Hristos, trec şi ei prin mormânt, ca să ajungă la înviere şi viaţă.
Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. La această slujbă, după intonarea celor trei stări ale Prohodului, „punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe“, după cum spunea S. Bulgakov, se cântă Binecuvântările Învierii şi toate celelalte ale slujbei Utreniei, iar la sfârşitul Doxologiei mari, preotul cădeşte Sfântul Epitaf de trei ori în chipul crucii şi apoi se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoţi şi credincioşi cu Sfântul Epitaf, această întreagă rânduială simbolizând ducerea la groapă şi înmormântarea trupului Domnului. După aceasta,
preotul şi purtătorii Sfântului Epitaf intră în biserică şi, ajungând în faţa uşilor împărăteşti, preotul sau cel mai mare dintre preoţi, dacă este sobor de slujitori, zice: „Să luăm aminte! Pace tuturor! Înţelepciune“ şi intră în altar prin uşile împărăteşti, aşezând Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, timp în care se cântă troparul „Iosif cel cu bun chip….“, precum şi troparul proorociei: „Cel ce ţii marginile lumii ai primit a Te cuprinde în mormânt mic, Hristoase, ca să mântuieşti firea omenească de căderea cea din iad; şi făcându-ne nemuritori, să ne înviezi pe noi, ca un Dumnezeu fără de moarte“.
După Prochimen şi Proorocia lui Iezechiel, citirea Apostolului şi a Evangheliei, urmează ecteniile de la finalul slujbei Utreniei şi otpustul „Cel ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoşătoare şi Crucea cea de viaţă făcătoare şi îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu…“
În săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujbele Triodului se caracterizează prin melodii tânguincioase, prin cântări ce evidenţiază pocăinţa şi durerea sufletească, printr-un dramatism prezent şi în rânduiala slujbelor, şi în sufletele credincioşilor.
Acum ni se cere să arătăm roadele faptelor din timpul „alergării celor 40 de zile“ şi să primim pe Hristos la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri începe în Duminica Floriilor, seara, la Vecernie, iar Constituţiile Apostolice, precum şi Sfinţii Părinţi poruncesc să postim în această săptămână gustând numai pâine, sare, legume şi apă. Se dezleagă la untdelemn şi vin numai în Sfânta şi Marea Joi. În Vinerea şi Sâmbăta Mare, dacă sănătatea îngăduie, nu se va gusta nimic până seara. Pentru cei neputincioşi sau prea bătrâni care nu pot posti atât de aspru se recomandă să ţină post după putere, potrivit sfatului duhovnicului.
Ceasuri de priveghere
În Duminica Floriilor, seara, în toate bisericile s-a săvârşit denia, care este, de fapt,Utrenia zilei de luni. După cum aflăm de la ieromonahul Makarios Simonopetritul, în Palestina, Duminica Stâlpărilor era ziua în care se reîntorceau în mănăstire monahii ce ieşiseră din ea pentru a petrece cele 40 de zile de post în singurătatea deşertului. Acest obicei local a fost asumat şi transpus de Triod. „Veniţi cei de prin pustii, de prin munţi şi de prin peşteri, adunaţi-vă împreună cu noi, ţinând stâlpări, ca să întâmpinăm pe Împăratul şi Stăpânul, că vine să mântuiască sufletele noastre.“
În toate zilele săptămânii acesteia se săvârşesc deniile, slujbe specifice Postului Mare (de la slavonescul „vdenie“ - priveghere sau slujbă de noapte). Potrivit unei rânduieli asemănătoare acestei denii, se săvârşesc şi celelalte denii până miercuri seara, iar rânduiala lor completă se găseşte în Triod. În zilele de luni, marţi şi miercuri dimineaţa se săvârşesc slujba Ceasurilor, a Obedniţei şi Vecernia unită cu Liturghia Darurilor înainte sfinţite. De asemenea, o rânduială mai puţin cunoscută mirenilor şi care se săvârşeşte mai ales la mănăstiri este aceea a citirii stâlpilor Evangheliilor. Stâlpii Evangheliilor se citesc în această săptămână în zilele de luni, marţi şi miercuri, la Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea, împărţindu-se cele patru Evanghelii în nouă părţi.
Ziua Cinei celei de Taină
În Sfânta şi Marea zi Joi, aşa cum este mărturisit în sinaxarul Utreniei, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate le-au rânduit bine, urmând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au lăsat spre prăznuire patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor; Cina cea de Taină, adică încredinţarea înfricoşătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi Vânzarea Domnului.În această zi, dimineaţa, se citesc Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea (fără stâlpi şi fără catisme), apoi Obedniţa şi Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La rânduiala Proscomidiei din această zi, preotul scoate încă un Sfânt Agneţ pentru împărtăşirea bolnavilor şi a pruncilor din tot cursul anului. Acest Sfânt Agneţ va fi sfărâmat, uscat şi pregătit marţi, în Săptămâna Luminată, la Utrenie, iar mai apoi aşezat în Sfântul Chivot ce se află pe Sfânta Masă. La anumite perioade de timp, dar nu în fiecare an, Bisericile autocefale sfinţesc, în Joia Mare, Sfântul şi Marele Mir.
De asemenea, la Liturghia din Joia Mare, la unele catedrale chiriarhale şi mănăstiri are loc şi o rânduială mai specială, „Spălarea picioarelor“, ce se săvârşeşte după citirea Rugăciunii amvonului. Atunci preotul sau arhiereul iese din biserică, aşa cum este îmbrăcat, cu cădelniţa în mână şi cu făclii aprinse la locul special pregătit pentru spălare şi unde sunt rânduiţi 12 fraţi care vor fi spălaţi de către cel mai mare. Între cei 12 fraţi trebuie să se afle şi un portar, şi un econom, spre amintirea lui Petru. Cei 12 fraţi cântă psalmul 50, iar apoi cântăreţii cântă tropare din Canonul zilei. „Arătat-a ucenicilor, Stăpânul, chip de smerenie. Că Cel ce îmbracă cerul cu nori S-a încins cu ştergarul şi Şi-a plecat genunchii pentru a spăla picioarele slugilor; întru a Cărui mână este suflarea tuturor celor ce sunt (din Cântarea a 5-a, Glasul al 6-lea).
Apoi se cântă stihirile spălării, care sunt o invitaţie la smerenie, la pocăinţă, spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti şi spre curăţire sufletească: „Cel ce Te-ai încins cu ştergarul şi ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală gândul sufletului nostru, şi ne încinge pe noi cu legătură duhovnicească, spre a face poruncile Tale şi a cânta bunătatea Ta“.
Potrivit rânduielii, după spălarea picioarelor, slujitorul rosteşte această rugăciune: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce, după multă mila Ta, Te-ai smerit pe Tine însuţi luând chip de rob; Care în vremea patimilor Tale celor mântuitoare şi făcătoare de viaţă, de bunăvoie ai voit a cina cu Sfinţii Tăi Ucenici şi Apostoli, şi după aceea Te-ai încins cu fota şi ai spălat picioarele lor, dându-le lor chip de smerenie şi de dragoste unul către altul, şi ai zis: Precum am făcut Eu vouă, aşa şi voi să faceţi unul altuia, însuţi şi acum Stăpâne, vino în mijlocul nevrednicilor robilor Tăi, care urmăm pildei Tale şi spală toată întinăciunea şi necurăţia sufletelor noastre; ca spălând praful ce s-a lipit de noi prin păcate şi ştergându-ne unul pe altul cu ştergarul dragostei, să putem plăcea Ţie în toate zilele vieţii noastre şi să aflăm milă înaintea Ta“.
Tot în Sfânta şi Marea Joi, seara, se săvârşeşte denia celor 12 Evanghelii. Cuprinsul principal al deniei îl alcătuiesc cele 12 Evanghelii, care se citesc în tot cursul slujbei, Sfânta Evanghelie fiind aşezată pe analog în faţa uşilor împărăteşti. La finalul fiecărei Evanghelii citite se zice: „Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie“, fiind astfel preamărită îndelunga-răbdare a Domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, în cadrul acestei Utrenii sunt cântate cele 15 antifoane speciale ale zilei, iar când se ajunge la Antifonul al 15-lea: „Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape“, se trag clopotele, iar preotul purtând pe umeri Sfânta Cruce o aşază în mijlocul bisericii spre închinare, o cădeşte de trei ori şi face trei metanii mari. La finalul Antifonului al 15-lea se cântă sedelna „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tău, pe Cruce fiind pironit şi cu suliţa împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ţie!“, ce se mai rosteşte în taină de preot la Proscomidie. Urmează mai apoi celelalte după rânduială, între care mai sunt rostite Fericirile, cu cele nouă stihiri, precum şi Prochimenul special „Împărţit-au hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi“.
Vinerea Seacă
Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare este ziua în care Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoşesc. În această zi se citesc Ceasurile Împărăteşti, iar potrivit Tipicului cel Mare al Sfântului Sava, nu se săvârşeşte nici o Liturghie, postindu-se cu post negru, acestea fiind luate din sfintele porunci ale Sfinţilor Apostoli după cuvântul Domnului către farisei: Dar vor veni zile când se va lua Mirele de la ei, şi atunci vor posti în acele zile (Mc. 2, 20).La Vecernia Sâmbetei celei Mari se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot. La această slujbă credincioşii aduc flori, aprind lumânări şi trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos - mor împreună cu Hristos, trec şi ei prin mormânt, ca să ajungă la înviere şi viaţă.
Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. La această slujbă, după intonarea celor trei stări ale Prohodului, „punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe“, după cum spunea S. Bulgakov, se cântă Binecuvântările Învierii şi toate celelalte ale slujbei Utreniei, iar la sfârşitul Doxologiei mari, preotul cădeşte Sfântul Epitaf de trei ori în chipul crucii şi apoi se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoţi şi credincioşi cu Sfântul Epitaf, această întreagă rânduială simbolizând ducerea la groapă şi înmormântarea trupului Domnului. După aceasta,
preotul şi purtătorii Sfântului Epitaf intră în biserică şi, ajungând în faţa uşilor împărăteşti, preotul sau cel mai mare dintre preoţi, dacă este sobor de slujitori, zice: „Să luăm aminte! Pace tuturor! Înţelepciune“ şi intră în altar prin uşile împărăteşti, aşezând Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, timp în care se cântă troparul „Iosif cel cu bun chip….“, precum şi troparul proorociei: „Cel ce ţii marginile lumii ai primit a Te cuprinde în mormânt mic, Hristoase, ca să mântuieşti firea omenească de căderea cea din iad; şi făcându-ne nemuritori, să ne înviezi pe noi, ca un Dumnezeu fără de moarte“.
După Prochimen şi Proorocia lui Iezechiel, citirea Apostolului şi a Evangheliei, urmează ecteniile de la finalul slujbei Utreniei şi otpustul „Cel ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoşătoare şi Crucea cea de viaţă făcătoare şi îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu…“
