joi, 29 noiembrie 2012

Sfântul Andrei Şaguna, al Ardealului şi al tuturor românilor 30 noiembrie

Testamentul lasat de Sfantul Andrei Saguna: "Fiti pe pace, aveti-va bine, nu va sfaditi!"

          Ziarul  „Telegraful Român”, întemeiat de Şaguna în 1853, apare şi în ziua de azi


Propunerea canonizarii mitropolitului Andrei Saguna a venit pentru prima oara in 2006, atunci cand au fost trecuti in randul sfintilor mitropolitii Varlaam si Dosoftei ai Moldovei, Antim Ivireanul si Gri­gorie Dascalul ai Tarii Romanesti, Calinic cel Sfant al Ramnicului, dar si marii ierarhi ardeleni luptatori pentru Ortodoxie din secolul al XVII-lea Ilie Iorest si Sava Branco­vici. An­drei Saguna va avea zi de pomenire la 30 noiembrie, iar Simion Stefan, la 24 aprilie.


Andrei Saguna s-a implicat in miscarea revolutionara de la 1848 a romanilor transilvaneni. A fost copresedinte al Adunarii nationale romanesti de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat un program cu 16 revendicari politico-nationale, apoi tot Adunarea l-a delegat in fruntea unor intelectuali romani ca sa duca la Viena aceste petitii pe care le-a prezentat imparatului, la Innsbruck si la Viena, primind asigurari ca ele vor fi satisfacute. A tiparit mai multe manuale scolare, a cerut profesorilor sa scrie manuale, fiecare in specialitatea lui, a indrumat intregul in­va­ta­mant romanesc. Sub indrumarea lui, s-au infiintat aproape 800 de scoli in Arhiepiscopia Sibiului.
Saguna a infiintat mai multe fundatii la Arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi si studenti merituosi. La indemnul lui, avocatul Emanuil Gojdu a creat o fundatie din care sa se acorde burse pentru elevi, studenti, dar si meseriasi. S-au acordat peste 5.000 de burse pana la Unirea din 1918.
Viata mitropolitului Andrei Sa­guna a fost plina de evenimente dem­ne de un cap al Bisericii care a ad­us lu­mina in sufletele si in mintile ro­ma­nilor, in vremuri tulburi. S-a nas­cut la Miskolt, in Ungaria, la 20 de­cembrie 1808, intr-o familie de ne­gus­tori aro­mani. Cerul copilariei sale nu a fost chiar lipsit de nori, ba chiar a avut de depasit numeroase obstaco­le, mai ales dupa falimentul tatalui sau, cand arhiepiscopul romano-ca­tolic de Egger, Stefan Ficher, l-a de­ter­minat sa treaca la catolicism, im­preuna cu intreaga familie. Potrivit le­gi­lor de atunci, cei trei copii, intre care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarati romano-catolici, in­sa, la varsta de 18 ani, toti au de­clarat ca vor sa se intoarca la credinta pe care mama lor, Anastasia, nu a parasit-o.
Andrei Saguna a studiat, la Universitatea din Pesta, filosofia si dreptul, avand rezultate exceptionale la invatatura. Cunostea cateva limbi straine iar multi se asteptau sa in­cea­pa o cariera in lumea laica. Si-a in­dreptat, insa, pasii spre Varset, la Scoala Teologica iar la varsta de 24 de ani, cand a terminat studiile teo­logi­ce, a pornit spre Manastirea sar­beas­ca Hopovo. A facut un an de novi­ciat, iar la 25 de ani a fost uns in monahism, la 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei.
A activat in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe timp de 13 ani, fiind foarte apreciat de ierarhi, intre care si ma­rele mitropolit Stefan Strati­mi­ro­vici de la Karlovitz si urmasul sau, Stefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care avea sa ajunga patriarh al Bi­sericii Ortodoxe Sarbe in anul 1848. A slujit ca asesor consistorial, in termenii de astazi un consi­lier eparhial si, in acelasi timp, a fost si administrator sau loctiitor de egumen la manastirile Iazac, Besenovo, Hopovo si Kovil.
In 1846, dupa moartea primului epis­cop roman de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sarb de la Kar­lovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe ar­himandritul Andrei Saguna vicar ge­neral al Episcopiei vacante de la Si­biu. A fost hirotonit arhiereu in Ca­te­drala ortodoxa din Karlovitz, in Du­minica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sarbi. Fa­ga­du­ia atunci sa-i 'trezeasca' pe romanii ardeleni din adancul lor somn si sa-i ridice spre tot ce este bun si inaltator.
A murit la 16/28 iunie 1873, la­sand prin testament intreaga agoni­seala a vietii sale Arhiepiscopiei Si­biului. Potrivit dorintei sale testamentare, a fost inmormantat langa bi­serica mare din Rasinari, unde slujise de multe ori, 'fara pompa, fara mu­zica si fara predica', prohodit de un singur preot, duhovnicul sau, ie­ro­monahul Gherman Bogdan. Cu toa­te acestea, la inmormantarea lui au participat mii de romani veniti din toate partile Ardealului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu