Înţelepciunea este un dar al lui Dumnezeu care este la îndemână, chiar în faţa omului, nu la capătul pământului pe unde o caută cei nesăbuiţi. Ea este un şivoi care curge întruna. Înţelepciunea este un dar la care trebuie să luăm aminte, care trebuie cerut , pentru care trebuie să ne rugăm, care trebuie căutat, după care trebuie să umblăm ca după o comoară. Ea nu trebuie părăsită şi atunci ea ne va păzi, ea trebuie iubită şi atunci ne va ocroti, ea trebuie înălţată şi atunci ea ne va înălţa, ne va pune pe cap cunună plăcută, împărătească. Înţelepciunea iubeşte pe cine o iubeşte şi cei care o caută cu tot dinadinsul o găsesc.
Eclesiastul arată că Dumnezeu dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.
Dumnezeu îi apare în vis tânărului Solomon spunându-i să-i ceară ce vrea. Solomon îi răspunde că el este un tânăr neîncercat pus în fruntea unui popor fără număr şi că ar vrea o minte pricepută pentru a judeca poporul Domnului şi a deosebi binele de rău. Această cerere a plăcut Domnului care i-a spus că pentru că nu cerut pentru el nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor săi, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, el îi va da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nici unul nu a fost ca el şi cum nici nu se va mai ridica după el. Şi pe deasupra îi va da şi ceea ce n-a cerut, bogăţie şi slavă aşa încât nici unul din regi nu se putea asemăna lui. Dumnezeu îi mai promite că dacă va umbla pe drumul Său păzind legile şi poruncile Sale, îi va înmulţi şi zilele.
Iisus le spune apostolilor că ei vor fi persecutaţi în diverse feluri, adăugând:,,Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu -i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri”.
Apostolul Iacov scrie în epistola sa :Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu.În alt loc acelaşi apostol avertizează că înţelepciunea adevărată care este întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică, este aceea care vine de sus, pe când aşa-zisa înţelepciune, cea plină de invidie şi de ceartă este pământească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu