Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei; Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa, Sf. Mc. Mihail; Cuv. Eufrosina, cheaghina din Polotsk (Proloagele de la Ohrida) 23 mai

 Sfântul Mihail, episcopul Sinadelor

Mihail, acest ierarh sfînt şi foarte învăţat, s-a închinat pe sine slujirii lui Hristos încă din fragedă copilărie, împreună cu Sfintul Teofilact al Nicomidiei, și a dus o viaţă de mari nevoinţe. Odată, în timpul unei secete, aceşti doi sfinţi au adus ploaie bogată peste pămînt cu rugăciunile lor. Datorită vieţii curate şi feciorelnice pe care a dus-o din fragedă copilărie, el a fost ales de obşte şi sfinţit episcop al Sinadelor de către Patriarhul Tarasie. Sfintul Mihail a participat la Sfintul Sobor al Şaptelea a toată lumea de la Niceea, din anul 783. La cererea împăratului, el a mers al Califul Harun-al-Raşid spre a purta cu el negocieri de pace. În timpul nenorocitei domnii a împăratului Leon Armeanul, Mihail a fost scos din scaunul său episcopal şi aruncat în exil deoarece nu a voit să se lepede de cinstirea sfintelor icoane. Acolo, în cumplită mizerie şi sărăcie, dar întru toată deplina dreaptă credinţă, el s-a odihnit de viaţa în această lume deşartă la anul 818, şi s-a strămutat la locaşurile împărăţiei celei veşnice a lui Hristos.

 Sfântul Mucenic Mihail

După moartea părinţilor lui, acest Mihail şi-a împărţit toate bunurile săracilor şi a mers în pelerinaj la Ierusalim. După aceea el a intrat în Mînăstirea Sfîntului Sava cel Sfinţit, în care a fost tuns monah. Mihail era foarte tînăr şi foarte frumos, dar după multele postiri trupul lui s-a uscat iar chipul s-a făcut palid. În acel timp stăpîni la Ierusalim erau arabii. Într-o zi Mihail a fost trimis de către părintele lui duhovnicesc la oraş, ca să vîndă rucodelia [lucrul mîinilor]. Pe cale 1-a întîlnit eunucul reginei din Arabia, care 1-a dus pe Mihail la regina lui spre a-i arăta acesteia rucodelia lui Mihail. Cînd regina 1-a văzut pe acest monah frumos ea s-a umplut de toată necurata patimă faţă de el, şi grăindu-i lui ruşinoase graiuri, s-a făcut precum altădată soţia lui Putifar faţă de virtuosul losif cel Preafrumos. Cînd Mihail a respins-o pe regina cea mult necurată şi a căutat să fugă, regina mînioasă a poruncit să fie bătut cu trestii şi să fie adus în faţa regelui Arabiei sub acuza că a hulit credinţa mahomedană. Regele i-a propus lui Mihail să îmbrăţişeze islamul, dar Mihail a refuzat. Pentru aceasta a fost silit să bea o otravă puternică. Mihail a băut otrava, dar a rămas cu desăvîrşire nevătămat. Atunci regele a poruncit ca Mihail să fie omorît prin tăierea capului în centrul Ierusalimului. Monahii au aflat trupul lui şi 1-au adus în Mînăstirea Sfîntului Sava, unde 1-au îngropat cu cinste. Mihail a luat mucenicia pentru Hristos şi s-a preaslăvit în veacul al nouălea.

Sfânta Maria lui Cleopa

A fost verişoara Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind legate printr-o prietenie sfântă. Maria lui Cleopa L-a urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu credinţă şi nu L-a părăsit nici în ceasul pătimirilor şi răstignirii. Sfintele mironosiţe dintre care făcea parte şi Maria lui Cleopa au ajutat lui Iosif din Arimateea şi lui Nicodim să coboare trupul Domnului de 

pe Cruce şi să-l aşeze în mormânt. Dragostea Mariei lui Cleopa faţă de Mântuitorul Iisus Hristos o aflăm şi din faptul că în ziua îngropării era din nou la mormânt împreună cu Maria Magdalena (Matei 27, 61), iar în dimineaţa Sfintei Învieri s-a grăbit împreună cu celelalte femei mironosiţe să ungă cu miresme trupul Domnului.

Cuvioasa Eufrosina, cneaghina din Polotsk

Eufrosina a fost fiica Cneazului Vseslav din Polotsk.Cînd părinţii ei au voit să o logodească, ea a fugit la o mînăstire şi s-a tuns în îngerescul chip. Un înger al Domnului i s-a înfăţişat de trei ori şi i-a descoperit locul în care trebuia să întemeieze o nouă mînăstire pentru fecioare. Ea a atras-o chiar şi pe sora ei Eudochia la viaţa călugărească, împreună cu multe alte fecioare de neam bun, din rîndurile aristocraţiei. Verişoara ei, Zvenislava, născută Prinţesă Borisov, şi-a adus toate bogăţiile ei, toate hainele ei scumpe şi toate bijuteriile şi a zis: „Toate cele lumeşti le lepăd, iar această zestre ce s-a pregătit pentru cununia mea o aduc şi o dăruiesc Bisericii Mântuitorului. Iar eu pe mine însămi Lui mă logodesc întru cununie duhovnicească şi capul mi-1 pun în jugul Său blînd, şi asupra mea iau sarcina Lui uşoară”. Eufrosina a tuns-o pe aceasta monahie 

şi i-a dat numele de Eupraxia. La vîrstă înaintată ajungînd, Eufrosina a dorit să moară la Ierusalim, şi L-a rugat pe Dumnezeu cu dinadinsul pentru aceasta. Dumnezeu a ascultat ruga ei şi cu adevărat, cînd Eufrosina a mers la Ierusalim, ea a murit acolo. Eufrosina a fost înmormîntată în Mînăstirea Sfintului Teodosie în douăzeci şi trei de zile ale lunii mai din anul 1173.