Moşii de toamnă 02 noiembrie

Biserica Ortodoxă a rânduit ca în prima sâmbătă din luna noiembrie să se facă pomenirea celor adormiţi, zi cunoscută de către creştini ca Moşii de toamnă.În toate bisericile după săvârşirea Sfintei Liturghii se vor oficia parastase de obşte pentru cei adormiţi întru Domnul.

Semnificaţia Moşilor de toamnă: “Biserica noastră ortodoxă după rânduiala sa, în fiecare sâmbătă, pomeneşte pe cei adormiţi prin oficierea Sfintei Liturghii şi a parastaselor. Prima sâmbătă din luna noiembrie s-a rânduit să se oficieze o pomenire generală a celor trecuţi la cele veşnice. O asemenea slujbă arată grija credincioşilor noştri şi a bisericii pentru sufletele celor care au plecat în veşnicie. Omul zilelor noastre este preocupat de grijile de zi cu zi, ori, printr-o astfel de pomenire, i se aduce aminte creştinului că are o datorie sfântă faţă de cei care nu mai sunt. Tradiţia cere ca fiecare creştin să aducă colivă şi colac, pentru că ambele sunt făcute cu boabe de grâu. Bobul de grâu este simbolul credinţei în în înviere şi al comuniunii frăţeşti în Biserica lui Hristos Cel Înviat. E adevărat, că oamenii aduc şi ei ceea ce pot – o colivă din fructe sau ce îşi poate permite fiecare, dar adevărata legătură dintre cei adormiţi în Domnul şi cei rămaşi este coliva de grâu”.

La rîndul lor, creştinii conştienţi de importanţa pomenirii celor decedaţi şi de valoarea parastaselor pentru sufletele lor, se pregătesc intens pentru Moşii de toamnă, însă fiecare după cum putere: colivă, vin, colac, fructe, lumânări care se aprind pe colivă şi colac, se face un pomelnic cu numele celor morţi şi cei in putere merg şi la mormânt.

Pentru fiecare creştin pomenirea celor adormiţi este un act al iubirii şi arată speranţa că jertfa din pomană este ajutor pentru suflet la Înviere spre viaţa cea de veci.

Încă din primele veacuri, creştinii care mărturiseau credinţa lor în învierea lui Hristos şi în învierea morţilor se deosebeau de păgâni şi prin modul în care cinsteau trupurile celor adormiţi în Domnul. De asemenea, ritualul aprinderii lumânărilor pe morminte sunt expresia credinţei şi nădejdii că sufletul omului este nemuritor şi că trupul va învia la cea de-a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

Aşa cum se topeşte o lumânare, încetul cu încetul,  aşa trece şi viaţa fiecăruia.