Pomenirea sfintelor mucenite si fecioare: Enata si Valentina si a mucenicului Pavel.(10 februarie)

Troparul Sfintei Muceniţe Valentina – gl. al 4-lea.

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Valentina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă rastignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru Rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Dintre aceste doua fecioare, Enata era din tinutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecata, a fost adusa viteaza fecioara Enata, care fiind întrebata daca se leapada de Hristos, si ea marturisind ca Hristos este Dumnezeu, a fost chinuita cumplit. Atunci cinstita Valentina si ea fecioara fiind si nesuferind sa vada neomenia si cruzimea celor savârsite, s-a umplut de îndrazneala, si când i s-a poruncit ca sa aduca jertfa idolilor, caci acolo lânga scaunul de judecata, se gasea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele si l-a surpat împreuna cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mânuindu-se, a chinuit-o cumplit si pe ea. Si încetând a le mai chinui, a hotarât sa fie arse în foc. Dupa aceasta a fost adus la patimire sfântul Pavel. Si dupa ce a suferit mai multe chinuri si s-a aratat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, multumind lui Dumnezeu si rugându-se pentru cei de o credinta cu el, a primit taierea cinstitului său cap, dându-si duhul în mâinile lui Dumnezeu.