joi, 31 iulie 2014
Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului - 31 iulie
Biserica Ortodoxă se află astăzi, 31 iulie 2014, în ziua lăsatului secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului. Când această dată cade miercurea sau vinerea , se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.
Începând cu data de vineri 1 august, Biserica a rânduit începutul unei noi etape de pregătire duhovnicească printr-un post aşezat spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.
Momentul adormirii Fecioarei Maria nu este consemnat în Sfânta Scriptură, dar mărturia lăsată de Dionisie Areopagitul lămureşte faptul că Fecioarei Maria i-a fost descoperit momentul morţii - adormirii sale, iar Apostolii care erau în diferite ţări spre a împlini misiunea de propovăduire au fost aduşi pe nori la sicriul Maicii şi, desigur, au săvârşit rugăciuni şi cântări până în momentul îngropării ei în satul Ghetsimani.
Astfel, pe lângă faptul că Biserica a stabilit data prăznuirii Adormirii Maicii Domnului la 15 august, a mai hotărât ca acest eveniment din viaţa religioasă să fie precedat de post.
Încă din primele secole, postul acesta nu se ţinea peste tot în acelaşi timp şi în acelaşi fel. Creştinii din Antiohia posteau doar o singură zi, la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului. În partea Constantinopolului se postea doar patru zile; doar creştinii din Ierusalim posteau opt zile. Această situaţie a făcut ca Biserica să ia atitudine asupra stabilităţii acestui post.
Astfel, în anul 1166, la Constantinopol a avut loc întrunirea unui sinod prezidat de patriarhul locului respectiv, Luca Chrisoberg, unde s-a hotărât: 'Postul acesta să înceapă în ziua de 1 august şi să se termine în dimineaţa zilei de 15 august, când începem sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului'.
Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.
Semnificația postului și sărbătorii Adormirii Maicii Domnului - pr. Ioan Valentin Istrati
Postul și sărbătoarea au pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind aşteptată, după unele tradiţii, cu aproape aceeaşi bucurie ca Paştele sau Crăciunul. O dovadă a acestei cinstiri este şi postul de două săptămâni care precede sărbătoarea şi care se ţine de către creştini pretutindeni, "căci postul ei a fost ţinut mai abitir ca al Crăciunului", după cum arată tradiţia. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cinstită și prin mulțimea de biserici care poartă acest hram. La început durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.
Există rânduiala ca împreună cu slujba Vecerniei să se săvârșească în această perioadă a postului și cele două Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.
Tradiții populare în Postul Sântămăriei
Din informaţiile publicate de Tudor Pamfile, în "Sărbători de toamnă şi Postul Crăciunului", 1914, Postul Adormirii Maicii Domnului se socoteşte a fi tot aşa de mare, adică de însemnat, ca şi Postul Mare de dinaintea Paştilor, din care se zice chiar că este rupt. Ca urmare, toată lumea trebuie să-l ţină cu sfinţenie, nefiind îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor şi copiilor.
În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluș. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii.
Cu privire la perioada postului, muscelenii "nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peşte nu-i decât o singură zi, Pobrejenia (Schimbarea la Față n.n.), că Postul Sîntă-Măriei este rupt din Păresimi." De asemenea, în popor există credinţa potrivit căreia, "la început, Postul Paştilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung şi prea sărăcăcios, aşa că oamenii ieşeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micşorat acest post cu două săptămâni şi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Măriei Mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi".
S. Marian scrie că prin unele părţi din Bucovina se crede că dacă plouă mult în acest post, aceasta se întâmplă din pricină că la sfârşitul câşlegilor de carne a nins mult ("Înmormântarea la români").
Semnificația sărbătorii
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificații teologice și spirituale pentru credincioși. De altfel, însăși icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină primirii mamei în brațele lui Hristos, Fiul ei. În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluș. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a ținut în brațe pe Dumnezeu, acum odihnește în brațele Fiului și Stăpânului ei.
Moartea Maicii Domnului înseamnă intrarea ei în iubirea infinită a Fiului ei, iar inima ei de mamă se unește cu inima Fiului, simțind dumnezeiește durerile lumii și alinându-le cu milostivirea ei. După adormire, nimeni și nimic nu o mai pot opri pe Maica Domnului să ajute pe toți credincioșii. Nici timpul, nici spațiul, nici limitările umane, nu mai pot opri pe Maica Domnului să fie pretutindeni în har, mângâind pe cei îndurerați și inspirând Biserica Fiului ei.
Axionul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului vorbește despre această taină a prezenței Fecioarei în inima lumii și în viața Bisericii. Cuvintele „Se biruiesc hotarele firii întru tine Preacurată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață” semnifică acest schimb dumnezeiesc între cele pământești și cele cerești, prin iubirea Mântuitorului. Astfel, nașterea Fiului lui Dumnezeu din ea feciorește firea umană și sfințește întreaga creație, iar moartea ca despărțire vremelnică a sufletului de trup arvunește viață, fiind pragul ontologic dintre vremelnicie și veșnicie, dintre timp și eternitate, dintre libertate și har. Adormirea Maicii Domnului este așadar o sărbătoare în care antinomia teologică a infinitului devenit finit pentru iubirea Sa veșnică pentru noi se împletește cu prezența permanentă a rugăciunii Maicii Domnului în viața lumii, până la sfârșitul veacurilor.
http://www.doxologia.ro/
EVANGHELIA ZILEI: 2014-07-31 JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Evanghelia de la Matei (XVI, 24-28) |
![]() |
joi, 24 iulie 2014
EVANGHELIA ZILEI: 2014-07-24 JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
Evanghelia de la Matei (XV, 12-21) |
![]() |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)