Postul Mare

Incepand cu 7 martie, crestinii au intrat in Postul Sfintelor Pasti. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

"Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea"

Postul Mare, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului.

   Prin cuvântul «post» înţelegem o înfrânare de la toate mâncărurile grase – iar în caz de boală, numai de la unele, precum şi de la toate băuturile, de la toate plăcerile lumeşti, de la toate dorinţele rele, pentru ca să poată face creştinul rugăciunea lui mai cu uşurinţă şi să împace pe Dumnezeu, încă şi pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu. Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire. În acelaşi timp este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu. Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi al sârguinţei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. Rostul postului este folosul trupului şi al sufletului, pentru că întăreşte trupul şi curăţeşte sufletul, păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului.

   Atmosfera şi starea sufletească a Postului Mare. Biserica Ortodoxă propune credincioşilor ei să întâmpine Paştile printr-o destul de lungă perioadă de reculegere şi post. Lucruri foarte specifice, unice şi minunate din Postul Mare:

- muzica din biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare (ca a unor fii risipitori care ne întoarcem dintr-un exil voluntar şi călătorim înapoi spre Părintele nostru)

- cântările şi imnele amintesc cu deosebire căderea noastră (dar şi putinţa de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu) şi slăbiciunea firii noastre ( putinţa de a depăşi acestea cu harul lui Dumnezeu primit la Sfantul Botez)

- slujbele in aceasta perioada sunt mai lungi şi mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, cum ar fi  Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul,Deniile,Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai-înainte sfinţite

- veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmântată biserica sunt de culoare închisă

- postul de bucate şi infranarea trupului,sunt o invitaţie de a investi, mai mult decât de obicei, energia noastră fizică în cele spirituale, prin transformarea şi transfigurarea ei (din dragostea fizică faţă de partener în dragostea spirituală către tot aproapele), prin milostenie , prin lecturi din Biblie şi alte cărţi duhovniceşti etc.

  Toate acestea creează deci o întreagă atmosferă în viaţa noastră de tristeţe radioasă simplă, frumoasă şi profundă în acelaşi timp. Pe de o parte, suntem trişti, pentru că vedem toată slăbiciunea noastră, deasa noastră aplecare către rău, păcătoşenia noastră; pe de altă parte, însă, ştim că Dumnezeul nostru este Iubire şi că este un Dumnezeu înţelegător, milostiv şi iubitor de oameni, care vrea mântuirea, iar nu pierzarea noastră, şi care pentru asta S-a făcut om şi a pătimit pentru noi, şi încă pătimeşte, pentru fiecare dintre noi, până la sfârşitul timpurilor. Şi asta ne dă nădejde, asta transfigurează tristeţea noastră, o penetrează de lumina Domnului, cu Care împreună-călătorim pe calea spre înviere.

Sfintirea casei – Sfestania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea mică a apei. Ea se săvârseste de către preot în biserici sau în casele credinciosilor cu diferite prilejuri. În toate partile ţării se obisnuieste ca sfestania anuala sa se faca in Postul Mare care premerge sarbatoarea Sfintelor Pasti. Cei mai multi dintre credinciosi solicita savarsirea acestei sfestanii in luna martie. Singura explicatie a acestei preferinte este legata de faptul ca, indiferent cand sunt Sfintele Pasti, luna martie este cuprinsa in Postul Mare. Deci, nu luna martie in sine este o luna in care este bine sa se faca sfestanie, ci Postul Mare este o perioada potrivita pentru aceasta slujba in casa.

Slujba sfestaniei cuprinde sfintirea apei, stropirea cu apă sfintită a celor prezenti si a tuturor camerelor, precum si rugăciuni pentru ocrotirea si binele casei si pentru sănătatea trupească si sufletească a celor ce locuiesc în ea.

      

Vă dorim  un post uşor, cu multe impliniri duhovniceşti si cu  bună înţelegere !