Originea calendarului crestin si structura lui

Calendarul de care ne folosim este de origine romana. El e alcatuit, la anul 46 a.Hr., de astronomul alexandrin Sosigene, pe vremea imparatului roman Iuliu Cezar, pentru care a si fost numit ca­lendar Iulian. Sosigene a intocmit cel dintai calendar solar stiintific, adi­ca un calendar bazat numai pe mersul aparent al soarelui si pe cunoaste­rea exacta a miscarii corpurilor ceresti, conform datelor stiintei astrono­mice. Sosigene, cunoscand durata exacta a anului tropic, a restabilit mai intai coincidenta anului ci­vil cu cel astronomic ; apoi a stabilit pentru viitor durata anului calen­daristic la 365 zile ; iar pentru ca diferenta, de 5 ore, 48 minute si aproa­pe 46 secunde, cu care durata anului solar (tropic) depaseste pe cea a anului civil sau calendaristic, in patru ani face aproape o zi, el a hotarat sa se adauge cate o zi in plus la fiecare patru ani. La fiecare patru ani vom avea deci cate un an de 366 zile, numit an bisect.

Totodata, Sosigene a pastrat impartirea anului in 12 luni, dar aces­tea sunt simple diviziuni arbitrare (conventionale), caci durata lor nu are nimic de a face cu mersul lunii de pe cer ; dintre acestea, unele au cate 30 zile (si anume : aprilie, iunie, septembrie si noiembrie), altele cate 31 zile (si anume : ianuarie, martie, mai, iulie, august, octombrie si decembrie), iar una singura (februarie, care pe atunci era ultima luna a anului) avea numai 28 zile in anii obisnuiti (ordinari sau comuni) si 29 zile in cei bisecti (din 4 in 4 ani). In calendarul astfel alcatuit de catre Sosigene, echinoctiul de prima­vara (adica unul din cele doua momente din cursul anului cand ziua este egala cu noaptea) cadea atunci la 24 martie, iar inceputul anului era socotit la 1 martie, fiind apoi mutat, peste putin timp, la 1 ianuarie.

Calendarul acesta, intocmit de Sosigene si intrebuintat in imperiul roman incepand cu anul 46 a.Hr., a fost mostenit si de crestini, care au introdus in el sarbatorile specifice crestine si sistemul de impartire a lu­nilor in saptamani (grupe de cate sapte zile), mostenit de la evrei, inlo­cuind astfel octada romana (grupa de opt zile).