Predică la Duminica lasatului sec de carne ( a Înfricoşatei Judecăţi ) Despre înfricoşata Judecată de apoi

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea Judecăţii lui Hristos,
ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (II Corinteni 5, 10)

Iubiţi credincioşi,

Astăzi am auzit toţi cei de faţă cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea Înfricoşata Judecată de apoi. Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi pînă la sfîrşitul veacurilor nu este mai înfricoşat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamănuntul despre acea preaînfricoşată venire a Domnului, cînd va judeca toate neamurile pămîntului de la Adam şi pînă la sfîrşitul lumii. Noi, fiind prea neputincioşi şi nepricepuţi, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă şi înfricoşătoare venire a Domnului.
Dar din cele ce am auzit astăzi în Sfînta Evanghelie şi din cele ce arată dumnezeiasca Scriptură, precum şi din învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici cîteva învăţături după a noastră slabă pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Şi vom arăta mai întîi cu mărturii din Sfînta Scriptură, în ce chip va veni Domnul şi care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecată vor fi trîmbiţele cele cereşti. Acest adevăr ni-l arată Mîntuitorul, zicînd: Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trîmbiţă (Matei 24, 31). De aceea şi Sfîntul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecăţii de apoi "ziua trîmbiţei şi a strigării" (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre învierea morţilor şi glasul trîmbiţei cereşti, zice: Deodată, într-o clipeală de ochi, la trîmbiţa cea de apoi; căci trîmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi. Şi în alt loc, arătînd că trîmbiţele vor însoţi pe Domnul la Judecată, zice că:Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Corinteni 15, 52-53; I Tesaloniceni 4, 16).
Sfîntul Ierarh Grigorie Teologul, arătînd tăria glasului şi puterea acelor trîmbiţe care vor anunţa venirea Domnului, zice: "Înfricoşat este glasul trîmbiţelor, la care se supun stihiile, care despică pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi şi vor sfărîma porţi de aramă şi vor dezlega şi vor risipi legăturile morţii".
Al doilea semn, care se va arăta după sunarea cea cu mare strigare a trîmbiţelor, va fi învierea morţilor. Dar oare, fraţii mei, în ce fel vor fi trupurile drepţilor şi ale păcătoşilor la învierea cea de apoi? Oare vor învia aşa cum le punem noi în sicrie şi în morminte? Nu, căci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la învierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile drepţilor, în vremea Judecăţii de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul strălucirii, al uşurimii, al subţirătăţii şi al nepătimirii. Deci fiecare trup al celor drepţi, cu nemăsurată rază ca soarele va străluci, după cum şi Însuşi Stăpînul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru Împărăţia Tatălui lor (Matei 13, 43).
Prea minunată va fi atunci acea uşurime şi lesne mişcare a trupurilor drepţilor încît să poată umbla în fiecare parte a lumii după voia lor, fiindcă nici o întîrziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arată şi înţeleptul Solomon care zice: Ca nişte scîntei care se lasă pe mirişte aşa vor fi (Înţelepciunea lui Solomon 3, 7) căci scînteile cînd sunt purtate de vînt, pretutindeni cu mare uşurinţă se răspîndesc. Trupurile drepţilor vor avea şi subţirătate, încît cu toată lesnirea să poată trece prin celelalte materii. Aşa a trecut trupul Stăpînului nostru Iisus Hristos după înviere, prin acea piatră mare care zăcea deasupra mormîntului, fără a rupe peceţile şi a intrat prin uşile încuiate în casa în care erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, ca un duh preasubţire care nici în ziduri nu se ţine, nici în uşi nu se împiedică.
Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfîntul Apostol Pavel zice: Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune (I Corinteni 15, 42). Iată darul nepătimirii. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă. Iată darul strălucirii.Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere. Iată darul uşurimii. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 43-44). Iată darul subţirătăţii.
Să arătăm pe scurt şi în ce fel vor fi trupurile înviate ale celor păcătoşi osîndiţi la muncă veşnică. Mare va fi deosebirea trupurilor celor păcătoşi de trupurile luminate ale drepţilor şi sfinţilor lui Dumnezeu. Fiindcă în loc de strălucire, se vor îmbrăca cu adînc de întuneric care va fi asemenea cu prea adîncul întuneric al iadului. In loc de frumuseţe, trupurile păcătoşilor vor avea urîciune plină de scîrbă. In locul uşurimii trupurilor drepţilor, trupurile păcătoşilor vor fi prea grele şi greu de mişcat, ca să nu urmeze cu osîrdie dumnezeieştile porunci. Căci singure trupurile acestea ale păcătoşilor vor fi spre muncă veşnică şi fără sfîrşit.

Iubiţi credincioşi,

Ce alte semne vor urma înaintea venirii Domnului la judecată? Citim în Sfînta Evanghelie că atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30), care, după înţelesul Sfinţilor Părinţi este Crucea lui Hristos pe care şi-a dat duhul (Ioan 19, 30). Unii zic că îndată ce se va arăta Crucea pe cer, se va însemna cu acest semn fruntea tuturor drepţilor (Apocalipsa 7, 3). Văzînd semnul Sfintei Cruci pe cer, vor plînge toate neamurile pămîntului (Matei 24, 30). Dar pentru ce vor plînge la arătarea ei toate neamurile pămîntului? Vor plînge atunci toate popoarele pentru că vor cunoaşte al cui este semnul Sfintei Cruci; vor plînge toţi care nu au cinstit Sfînta şi de viaţă făcătoare Cruce, altarul cel preasfinţit cu Sîngele lui Hristos şi semnul venirii Lui. Ce vor zice atunci păgînii, necredincioşii şi sectanţii care n-au cinstit Sfînta Cruce şi nu s-au închinat semnului Fiului Omului?
După arătarea Sfintei Cruci pe cer, la înfricoşata Judecată va veni Iisus Hristos întru slavă şi putere, cum spune în dumnezeiasca Evanghelie: Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă (Matei 24, 30).
Iată şi cîteva prealuminate mărturii care ne arată slava cea negrăită cu care va veni Domnul la înfricoşata Judecată. Sfîntul prooroc David, zice: Foc înaintea Lui va merge şi cu văpaia va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui (Psalm 49, 4). Şi iarăşi:Luminat-au fulgerele Lui lumea, văzut-a şi s-a cutremurat pămîntul; munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pămîntul; vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui (Psalm 96, 4-6).
Iar marele prooroc Isaia, despre înfricoşata venire a Domnului, zice: Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mînia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc. Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei care vor cădea de bătaia Domnului! (Isaia 66, 15-16). Iar lîngă înfricoşatul scaun cel de văpaie al Domnului va sta Preasfînta şi Preacurata Născătoare de Dumnezeu de-a dreapta tronului Preaveşnicului Împărat, după cum este scris: De faţă a stat împărăteasa de-a dreapta Ta... (Psalm 44, 11).
Înaintea Domnului vor merge arhanghelii cei mai întîi stătători, iar după aceştia stăpîniile, începătoriile şi înaintea lor Arhanghelul Mihail, încins cu sabie de văpaie şi strălucind ca un fulger şi ca un mai mare ostaş al marelui Împărat. Apoi vor urma Apostolii, mucenicii, ierarhii şi mulţimea cea fără de număr a Îngerilor şi Sfinţilor, cu săbii cu două tăişuri în mîinile lor, ca să răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare (Psalm 149, 6-7). Oare cine va putea să stea atunci înaintea Judecătorului Celui Preaînfricoşător şi nemitarnic?! Acestea le-a cugetat şi Proorocul Isaia, care zice: Intraţi în crăpăturile stîncilor şi vă ascundeţi în pulbere de la înfricoşata faţă a Domnului şi de la strălucirea slavei Lui (Isaia 2, 10).
Sfîntul Evanghelist Matei spune următoarele despre venirea Domnului: Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Şi iarăşi zice: Cînd va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale (Matei 24, 30; 25, 31). Sfîntul Evanghelist Luca, de asemenea Îl arată venind pe nori cu putere şi cu slavă multă (Luca 21, 27).
După cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, Judecata de apoi se va face în văzduh, deasupra văii lui Iosafat, unde vor fi adunate toate neamurile şi limbile, de la primul Adam pînă la ultimul om. Apoi îi va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stînga (Matei 25, 32-33). După această veşnică despărţire a celor buni de cei răi, va începe judecata cea mare.
Dar cine ne va pîrî atunci în faţa Dreptului judecător? Însăşi faptele noastre rele pe care le-am făcut şi nu ne-am pocăit. Apoi ne vor osîndi duhovicii, cărora nu ne-am spovedit de toate păcatele, nici am făcut canon pentru ele. Apoi ne vor osîndi îngerii care ne-au fost păzitori de la botez, pe care nu i-am ascultat. Ne vor osîndi şi îngerii care au scris toate faptele noastre din copilărie. Dar cel mai mare pîrîş care ne va pîrî şi ne va cere pedeapsă şi osînda veşnică de la Dumnezeu în ziua cea mare a Judecăţii de apoi, va fi diavolul pe care noi acum îl ascultăm şi facem voile lui şi nu ne pocăim în fiecare zi de cele ce facem.
Vai de noi! Ce vom face atunci dacă ne va găsi moartea şi judecata nespovediţi şi nepocăiţi? Ce ne va folosi atunci viaţa aceasta amăgitoare şi trecătoare în care acum ne desfătăm? Că ne legăm cu inima de ea şi de grijile veacului de acum, încît uităm de moartea care vine şi de osînda cea veşnică care ne aşteaptă în ziua cea mare a Judecăţii de apoi. Vedeţi, fraţii mei, cum toţi murim şi nimeni din oameni nu rămîne pe acest pămînt, oricine ar fi el. Vedeţi că cel ce moare, de faţă fiind noi, i se leagă limba, i se schimbă ochii, îi tace gura, i se opreşte graiul, cînd vede pe dumnezeieştii îngeri cum cheamă sufletul din trup! Atunci măcar împărat de ar fi, măcar slugă, măcar stăpînitor a toată lumea, tot se cutremură, se tulbură, se înspăimîntează, văzînd puteri înfricoşate, văzînd chipuri străine, văzînd feţe aspre şi posomorîte, văzînd rînduielile îngereşti pe care niciodată nu le-a mai văzut.
Atunci luînd îngerii sufletul prin văzduh, îl duc la judecată, întru care stau începătoriile, stăpîniile şi ţiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, pîrîşii noştri cei amari, vameşii cei cumpliţi, şi luătorii de seamă şi îngerii în văzduh întîmpinîndu-l, cer seama şi îl socotesc şi îi aduc înainte păcatele lui şi zapisele lui cele din tinereţe, cele din bătrîneţe, cele de voie şi cele fără de voie, cele prin lucru, cele prin gînduri şi cele prin aduceri aminte. Multă este frica acolo, mare este cutremurul ticălosului suflet a-tunci, care pătimeşte de la mulţimea milioanelor de diavoli.

Iubiţi credincioşi,

Evanghelia Duminicii de azi este cea mai înfricoşătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbeşte despre sfîrşitul lumii care este tot mai apropiat şi de marea Judecată de apoi a tuturor oamenilor şi a îngerilor răi. Aceasta este a treia şi ultima Duminică pregătitoare pentru Sfîntul şi marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfîrşitul veacurilor, de Judecată, de osînda veşnică a păcătoşilor şi de răsplătirea drepţilor în Împărăţia Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfîntului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căinţă de păcatele sale şi va primi cu mare evlavie Trupul şi Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos. Iată folosul acestei Duminici.
Se cuvine să ne amintim că la Judecata de apoi, Dreptul Judecător va spune celor de-a dreapta Sa: Veniţi, binecuvîntaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănînc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine... Adevărat zic vouă, întrucît aţi făcut unuia dintr-aceştia ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 34-40).
Vedeţi, fraţii mei, cîtă putere are la Dumnezeu milostenia şi iubirea aproapelui? Vedeţi că milostenia se laudă asupra judecăţii? Vedeţi că cine face milostenie la săracii suferinzi, atît materială pentru trup, cît şi spirituală pentru suflet, acela se mîntuieşte cel mai uşor? Vedeţi că mai mare decît toate faptele bune este dragostea şi fiica ei milostenia? De aceea vă îndemn ca pe aceasta s-o iubiţi, pe aceasta s-o lucraţi mai mult decît pe toate celelalte, mai ales în sfintele posturi, şi veţi avea răsplată veşnică în ceruri.
Auziţi ce zice Dreptul Judecător şi celor zgîrciţi şi răi de la stînga Sa, care nu fac milostenie în viaţă: Duceţi-vă de la Mine,blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui, căci flămînd am fost şi nu Mi-aţi dat să mănînc...(Matei 25, 41-45). Vedeţi ce mare este păcatul lăcomiei şi al neiubirii de oameni.
Să ne ferească Dumnezeu de acest cumplit păcat. Iar noi să începem Sfîntul Post chiar de astăzi, lăsînd sec de carne. Apoi să ne împăcăm cu toţi ai noştri, să postim, să ne rugăm şi să facem milostenie şi orice faptă bună, după putere.
De vom face aşa, vom trece Postul Mare cu mult folos, vom ajunge cu bine la Învierea Domnului, iar la Judecata de apoi vom auzi pe Hristos zicîndu-ne cu dulce glas: Veniţi, binecuvîntaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. Amin.

Acatistul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei - 11 Februarie

Condacul 1

Pe mine cel plin de toată întinăciunea, care alerg la ajutorul tău, Sfințite Mucenice Vlasie, mă vindecă, mă mântuiește cu ruga către bunul Dumnezeu, și așa voi cânta: Aliluia!

Icosul 1

Cel ce îmbracă crinii țarinii te-a îmbrăcat pe tine, Sfinte, cu toată bunătatea, Păstorule al Sevastiei, hrănește-ți turma ta cu roadă de fapte bune, și așa îți vom cânta:
Bucură-te, mucenice;
Bucură-te, pustnice;
Bucură-te, ierarhe;
Bucură-te, sfinte;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 2-lea

Plăcută ți-a fost viața sfinților și ca un milostiv ai cercetat pe sfinții ce erau în temniță, așa, Sfinte, împreună cu Mucenicul Eustatie scoate-mă pe mine din temnița fărădelegilor mele, și așa voi cânta: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ales-ai, Sfinte, a locui cu fiarele în pustie, făcut-ai arătat darul lui Dumnezeu prin minunile tale, arătându-ți milostivirea spre fiarele necuvântătoare prin tămăduirile pe care le dădeai, iar noi îți zicem:
Bucură-te, căutătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, aflătorul faptelor bune;
Bucură-te, iubitorule de liniște;
Bucură-te, și ajută pe cei ce te cinstesc;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 3-lea

Bucuratu-te-ai, Sfinte, atunci când ai fost chemat la munci, dorind tu de Hristos, ne dă și nouă din dragostea ta să iubim necazul, care ne duce la Dumnezeu, și așa cu bucurie vom cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe mulți ai tămăduit, Ierarhe, când mergeai spre munci. Precum spre aceia ți-ai arătat bunătatea, arată-te milostiv spre mine, cel ce pătimesc și cu durere strig:
Bucură-te, vindecătorule;
Bucură-te, folositorule;
Bucură-te, și mă miluiește;
Bucură-te, ajutătorule;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 4-lea

Ajută-ne nouă, Sfinte, să ieșim din calea răutății. Depărtează cugetele cele rele. Ne spală cu roua rugăciunilor tale sfinte pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Pe văduva ce ți s-a plâns ție, Sfinte, cu bucurie ai ajutat-o, poruncindu-i ei să-ți prăznuiască pomenirea spre a-i fi ei de folos și mie, celui ce îți cânt:
Bucură-te, ajutând pe cei ce te roagă;
Bucură-te, că nu treci cu vederea;
Bucură-te, bucurie lină;
Bucură-te, liniște sfântă;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 5-lea

Răbdat-ai, Ierarhe, bătăi și batjocură pentru dragostea lui Hristos, nădăjduind la bunătățile ce vor să fie celor ce Îl iubesc pe El. Și eu laud pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Picură nouă din darul tău, Sfinte. Ne păstorește pe noi în staulul lui Dumnezeu. Fă-ne nouă pe Hristos blând în ziua judecății, și așa îți vom cânta:
Bucură-te, bucuria mea;
Bucură-te, învierea faptelor bune;
Bucură-te, iubitor de osteneală;
Bucură-te, fericit chinuit;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 6-lea

Șapte femei sfinte te-au urmat pe tine la mucenicie, făcându-te plin de darul lui Hristos, prin lucruri bune ce le-ai trimis înainte la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nu te-ai temut, Sfinte, să ocărăști pe cel ce te îndemna să te închini idolilor, batjocorind pe demoni, iar pe Dumnezeu Îl lăudai numind pe Hristos al tău, iar noi așa îți cântăm:
Bucură-te, plin de Dumnezeu;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, slava pustnicilor;
Bucură-te, podoaba ierarhilor;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 7-lea

Urmând Stăpânului Hristos, ai mers pe apă, și însemnând-o cu semnul crucii, ai făcut-o slujitoare ție: ceea ce pe mulți i-a înecat pe tine te-a cruțat, pentru că lăudăm pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Vrând slujitorii idolilor să-ți urmeze, s-au înecat, nădăjduind ei spre puterea diavolilor. Ferește-ne, Sfinte, de vătămarea lor și așa cu bucurie te vom lăuda:
Bucură-te, pierzătorul demonilor;
Bucură-te, slujitorul adevărului;
Bucură-te, viață adevărată;
Bucură-te, virtute arătată;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 8-lea

Rugatu-te-ai, Sfinte, înainte de tăierea ta pentru cei ce te vor prăznui, la care dumnezeiesc glas din înălțime a făgăduit împlinirea cererilor tale pentru cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Copiii cei lăsați în grija ta, Sfinte, i-ai luat după tine, făcându-i pe ei părtași muceniciei tale; Sfinte, ne fă și pe noi următori lucrurilor tale și așa îți zicem:
Bucură-te, și mă povățuiește;
Bucură-te, și vindecă-mă;
Bucură-te, și ajută-mă;
Bucură-te, și mă izbăvește;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 9-lea

Iubind tu curăția până în sfârșit, dimpreună ai fost îngropat cu copiii mucenici, de la care izvorăsc tămăduiri și nouă, celor ce-ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ce laudă vrednică vom aduce ție, Sfinte, nu ne pricepem, dar tu ca un milostiv primește această cântarea aceasta săracă:
Bucură-te, ales folositor;
Bucură-te, cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte;
Bucură-te, dătător de umilință celor împietriți la suflet;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 10-lea

Așa cum ți-ai ținut făgăduința față de văduvă, împlinește-o și acum față de mine, cel neputincios, și voi cânta lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Se bucură, Sfinte, creștinii făcându-li-te tu mijlocitor; sădește în sufletele celor ce te iubesc dragostea Domnului, și îți vom cânta așa:
Bucură-te, rugă sfântă;
Bucură-te, milă dumnezeiască;
Bucură-te, slujitor împărătesc;
Bucură-te, bucurie în Hristos;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 11-lea

Cel ce te-a sfințit pe tine în vreme de prigoană să ne întărească pe noi, Sfinte, a urma ție, bucură-ne pe noi în necazurile noastre, și așa vom cânta cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Roagă-te Bunului Dumnezeu să ne dăruiască lacrimi, pentru că tare ne-am întinat și ne este nouă frică de lucrurile noastre, și așa vom cânta ție:
Bucură-te, casă sfântă;
Bucură-te, sfințit ierarh;
Bucură-te, munte ales;
Bucură-te, peșteră a darurilor;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 12-lea

Pe ierarhul, mucenicul, pustnicul, cel ales a lui Dumnezeu să-l laude credincioșii, zicând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Apărătorului ortodocșilor, celui ce ne întărește în vreme de prigoană, prigonit fiind de cei fără de lege, credincioșii îi cântă:
Bucură-te, și ne întărește;
Bucură-te, cetatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, colac de salvare;
Bucură-te, nădejde sfântă;
Bucură-te, Sfințite Mucenice Vlasie!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite al lui Hristos, Sfinte, auzi-mă pe mine, cel ce te laud și te rog cu umilință să mă ajuți să cânt lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cel ce îmbracă crinii țarinii…, Condacul 1: Pe mine cel plin de toată întinăciunea…, și această

Rugăciune către Sfântul Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

Nu îmi este nădejde, Sfinte, de nu-mi vei ajuta tu, nu aflu milă de nu-L vei face milostiv mie pe Cel ce te-a sfințit pe tine. Nu am lucru bun, ci numai nădejde că tu te rogi pentru mine și pentru aceea, Sfinte, nădăjduindu-mă spre ruga ta și milostivirea lui Dumnezeu, nu mă voi teme de cei ce caută să-mi facă rău; spre Tine, Doamne Dumnezeule, să vin mereu îmi dă. Amin.

Pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei.- 11 februarie

http://parohiasfantulharalambieconstanta.blogspot.ro/2014/02/sfantul-mucenic-vlasie-sfanta-teodora.html

Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui. Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui. Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind însă prins, a fost adus la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în temniţă. Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri, a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el. Se zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti. Acest lucru s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop. Pomenirea lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului Filip, în Meltiada.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor doi prunci care au pătimit împreună cu sfântul Vlasie şi a celor şapte femei, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului prooroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul

Tot în această zi, pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei.

Teodora a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă. Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea bărbatului ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane. După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei Mihail.

Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

TRINITAS TV - Sfântul Haralambie cinstit la Constanța - 10 februarie

http://trinitastv.ro/stiri-video/sfantul-haralambie-cinstit-la-constanta-56614

Fotografii din timpul Sfintei Liturghii oficiate de IPS Teodosie - Parintele Ciprian Stanca primind Sfanta Impartasanie

Parintele paroh Ciprian Stanca LA BANCENI impreuna CU PROTOPOPUL DE HERTA - februarie 2015

Fotografii biserica - Pregatirea si etichetarea sticlelor care au fost umplute cu Aghiazma Mare şi au fost împărţitite credinciosilor prezenti la slujba pe 6 ianuarie 2015, de Bobotează