EVANGHELIA ZILEI: 2012-09-29 SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (V, 17-26)

n vremea aceea Iisus învăţa; şi de faţă şedeau farisei şI învăţători ai legii veniţi din toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia. Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înaintea Lui; dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s'au suit pe acoperiş, şi prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc, în faţa lui Iisus. Şi văzând El credinţa lor, a zis: „Omule, iertate îţi sunt păcatele“. Iar cărturarii şi fariseii au început a cugeta, zicându-şi: „Cine-i acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?“ Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetaţi în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice: Iertate îţi sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi umblă!? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului – : Ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ Şi'n faţa lor ridicându-se de'ndată şi luându-şi patul pe care zăcuse, s'a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi-L slăveau pe Dumnezeu; şi s'au umplut de frică şi ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!“

Sfantul Chiriac Sihastrul 29 septembrie

Sfantul Chiriac Sihastrul s-a nascut la anul 448, in vremea imparatului Teodosie cel Mic, in Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, inca de copil a fost hirotesit citet al bisericii catedralei. La varsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde il cunoaste pe Sfantul Eftimie, care, i-a prorocit ca va ajunge un mare duhovnic. Sfantul Efitimie l-a tuns in monahism trimitandu-l totodata la Sfantul Gherasim de la Iordan. Aici Sfantul Chiriac a petrecut vreme de noua ani.

Dupa moartea Sfantului Gherasim s-a intors insa la Manastirea Sfantului Eftimie. Dupa zece ani, fugind de slava oamenilor, a sihastrit in locuri diferite, in cele din urma stabilindu-se la Manastirea Sfantului Hariton. Sfantul Chiriac Sihastrul a spus despre sine ca in toate zilele vietii lui lumina soarelui nu l-a vazut mancand, nici a apus fiind el suparat pe cineva.

A fost cunoscut atat pentru nevointele sale cat si pentru darul facerii de minuni. Sinaxarul il aminteste ca "puternic vindecator al bolnavilor, si bland mangaietor al celor intristati”. Sfantul Chiriac a fost si un mare luminator al Bisericii, Stalp al Ortodoxiei, luptand mai ales impotriva ereziilor lui Origen.

Sfantul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul in anul 557.

Tot in aceasta zi facem pomenirea:

- Sfintilor 150 de Mucenici din Palestina;

- Sfintei Mucenite Petronia;

- Sfintei Mucenite Gudelia;

- Sfantului Mucenic Casdon si Casdoas;

Sfantul Cuvios Hariton Marturisitorul; Sfantul Prooroc Varuh; Sfantul Mucenic Pimen 28 septembrie

Sfantul Cuvios Hariton Marturisitorul

Cuviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor in cetatea Iconiei, crestin bine credincios si ales intru bunatati. Acesta in vremea lui Aurelian, rau credinciosul imparat (270-275), s-a aratat Marturisitor al numelui lui Iisus Hristos. Cand a iesit acea porunca fara de Dumnezeu de la imparatul prin toate partile ca sa fie siliti crestinii sa jertfeasca idolilor, iar cei ce nu se vor supune poruncii sa fie ucisi, atunci Hariton, in Iconia, la un lucru ca acesta stralucea cu buna credinta, ca cel mai dintai dintre crestini; si a fost prins si legat de guvernatorul tarii aceleia si adus la judecata paganilor, unde l-a intrebat pe el judecatorul, zicand: "Pentru ce nu te inchini zeilor celor cu nume mare, carora imparatul si toti supusii isi smeresc capetele lor?" Raspuns-a Hariton: "Toti idolii paganilor sunt diavoli, care, oarecand, pentru mandria lor, au fost surpati din cer in iadul cel mai de jos, caci voiau sa se asemene cu Dumnezeul cel prea inalt.

Iar acum de catre oamenii cei fara de minte si inselati cauta sa-i cinsteasca precum pe dumnezei. Insa si ei, si cei ce li se inchina lor, vor pieri curand, si ca si fumul stingandu-se se vor pierde, pentru aceea nu ma voi inchina lor. Caci eu am pe ade-varatul Dumnezeu, Caruia ii slujesc si ma inchin, Care este ziditor tuturor, Mantuitor al lumii Care traieste in veci".

Zis-a judecatorul: "Prin raspunsul tau cel dintai aspru, te-ai facut vrednic de moarte, caci ai indraznit a huli pe zeii cei fara de moarte si a ne numi pe noi cei ce ne inchinam lor nebuni si inselati. Si deci, s-ar cadea sa ti se taie capul cu sabia ca unui rau graitor. Dar, de vreme ce zeii nostri sunt indelung rabdatori si ne-grabnici spre izbandirea necinstirii lor, pentru aceea si eu te in-gaduiesc pe tine, nu indata pierzandu-te, caci poate venindu-ti cumva in simtire, te vei intelepti si le vei aduce impreuna cu noi jertfa acelora pe care acum ii hulesti, si-ti vei cere de la dansii iertare pentru gresala ta cea cu atata indrazneala. Iar ei, ca niste ne-rautaciosi, sunt gata a te primi, iertandu-ti necinstea ce le-ai adus". Raspuns-a Hariton: "De sunt dumnezei idolii vostri, apoi rau faci ighemoane suferindu-mi dosadirea cu care ii necinstesc, ca fiecare este dator pentru cinstea Dumnezeului sau sa fie statornic, si rivna cea dupa dansul sa si-o arate. Iar de nu sunt dumnezei, apoi in zadar poruncesti a se inchina lor cineva. Insa sa stii cu de-adinsul, ca nici un fel de chin nu ma va dezlipi de la Dumnezeul cel viu, si la cinstea spurcatilor idoli nu ma va pleca. Pentru ca sunt ucenic al fericitei intaia mucenita Tecla care, ca o faclie, in aceasta cetate a noastra, in Iconia, a stralucit cu razele muceniciei, povatuindu-se spre nevointa de sfantul Apostol Pavel, invatatorul cel mare, cu care eu acum zic: "Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?" (Romani 8, 35).

Iar guvernatorul a zis: "Daca zeii nostri n-ar fi dumnezei, precum zici tu, apoi nu ne-ar da noua bine, viata cu noroc, bogatii, mariri si sanatate". Raspuns-a Hariton: "Te inseli, ighemoane, pa-randu-ti-se ca pe toate acestea le ai de la mincinosii idoli, care si singuri sunt saraci si nimic nu au, fara numai pierzarea lor. Pentru ca diavolii, nici la porci nu au vre-o putere fara voia lui Dumnezeu. Iar idolii cum pot sa dea cuiva ceva, ei insisi neavand nimic? Caci nu-si intind mainile lor, nu merg cu picioarele, nu graiesc cu limba, nu vad cu ochii, nici nu aud cu urechile, pentru ca sunt fara de suflet. Si de vrei sa cunosti adevarul, incredinteaza-te cu lucrul si vei vedea desertaciunea lor. Apropie o lumanare aprinsa la gura idolului, si-l pirleste pe el: au il va durea? Ia securea si taie-i lui picioarele; vezi: va striga? Sa aduci un ciocan si sa-i sfarami coastele lui, si vezi: va geme? Cu adevarat nimic nu vei auzi, caci nu are viata si nici suflare! Acestea auzindu-le ighemonul, s-a pornit cu manie si ca un beat a racnit de iutime, nelasand pe sfantul ca mai mult sa intinda cuvantul.

Si indata a poruncit celor ce stateau de fata sa-l prinda pe el si sa-l dezbrace si, intinzandu-l la pamant in chipul Crucii, sa-l bata cu vine fara de crutare. Iar sfantul rabda cu vitejie, vrand sa moara pentru Hristos Domnul, decat sa traiasca departandu-se de la ziditorul sau. Iar cand batea pe sfantul prigonitorul, il intreba: "Oare vei jertfi idolilor celor fara de moarte, Haritoane? Sau vrei sa iei mai multe batai pe trupul tau?" Raspuns-a mucenicul: "De mi s-ar putea de o mie de ori a muri pentru Mantuitorul meu, aceasta mai ales as fi vrut, decat pana la o vreme sa traiesc si apoi sa ma inchin diavolilor. Si atata a batut peste tot trupul pe sfantul incat si cele dinlauntru ale lui se vedeau. Carnea de pe oasele lui cadea, iar sangele ca un riu se varsa, si se facuse tot trupul numai o rana, apoi incetara a-l mai bate, vazand ca era de-abia viu, si, parandu-li-se ca acum va muri degrab, l-au luat in spate si l-au dus in temnita, pentru ca nu putea sa paseasca singur, nici sa graiasca ceva, ci abia sufla, asa de cumplit l-au batut.

Si punandu-l in temnita, au plecat. Iar Dumnezeu, vazand rab-darea patimitorului Sau, l-a intarit si l-a tamaduit degrab de ranele lui. Astfel ca pe cel pe care paganii nadajduiau sa-l vada mort, pe acela l-a facut viu si sanatos, incat preamarea pe Domnul ca David: "Nu voi muri, ci voi fi viu si voi povesti lucrurile Domnului" (Psalm 117, 17). Apoi il scoasera a doua oara la judecata, la care dupa ce a aratat mai mare indrazneala decat intai, spre mai mare manie a pornit pe prigonitorul care a poruncit ca sa-i arda trupul lui cu faclii si atata l-au ars incat tot trupul lui s-a fript ca niste car-ne de mancare.

Iar el se bucura, rabdand niste chinuri ca acestea pentru Hristos, Domnul sau. Si iar il aruncara in aceeasi temnita.

In acea vreme, Aurelian Kesarul, de mania lui Dumnezeu fiind pedepsit pentru varsarea sangelui crestin, a murit. Mergand prin Bizantia si Heracleea, mai intai a fost infricosat cu un tunet mare din cer care i-a insemnat inainte grabnica lui moarte; apoi s-a lipsit rau de aceasta viata in chinuri cumplite. Dupa moartea lui a incetat prigonirea cea asupra crestinilor, dandu-li-se libertate din legaturi si din temnita legatilor lui Hristos. Pentru ca cel ce a luat dupa moartea lui Aurelian imparatestile sceptruri, invatandu-se cu pedeapsa celui ce mai inainte imparatise, a trimis porunca prin toate partile stapanirii sale ca toti crestinii sa fie slobozi. Se temea sa nu patimeasca si el tot ca Aurelian, purtandu-se rau cu crestinii. Si a fost atunci mare bucurie intre dreptcredinciosi. Se dadea drumul din obezi celor legati, cei izgoniti in surghiunii se intorceau la locurile lor, episcopii ieseau din pustie si din pesteri, preoti si bi-necredinciosii, care de frica chinuitorilor se ascunsesera, sarutandu-se acum unul pe altul, se veseleau pentru pacea Bisericii.

Atunci si cuviosului Hariton marturisitorul i s-a dat drumul din temnita, lui, care vrea sa moara pentru Hristos, decat sa fie slo-bod lepadandu-se de El. Dar, purtarea de grija cea Dumnezeiasca i-a lungit viata spre folosul multora, ca impreuna cu ceata muce-nicilor celor de buna voie sa stea inaintea lui Dumnezeu ca un pastor cu oile, precum si ca tatal cu fiii.

Din acea vreme sfantul Hariton, ostasul lui Hristos cel insem-nat prin rane, s-a lepadat de lume si de toate cele din ea; si luandu-si Crucea, a mers pe calea cea aspra, facandu-se de viu mort pentru lume, insa viu pentru Dumnezeu. Pentru ca purtand pe sine ranile Domnului Iisus, s-a schimbat cu totul intr-insul si cu Dansul s-a rastignit; a carui Dumnezeiasca patima, ca s-o aiba totdeauna inaintea ochilor, a mers la Ierusalim, unde Domnul nostru si-a dat sufletul Sau pe Cruce. Si cand mergea pe calea ce o luase, fiind aproape de Ierusalim, a cazut in mainile tilharilor, care neavand ce sa ia de la dansul, l-au luat pe el, ducandu-l in pestera lor, vrand ca sa-l dea la moarte amara. Nu l-au ucis, ci grabindu-se, au alergat la drum, cautand oameni din cei ce treceau pe acolo ca sa-i jefuiasca. Iar pe sfantul Hariton l-au lasat in pestera zacand legat. Acesta, ca si mai inainte fiind in lanturi si in munci, multumea lui Dumnezeu, fiind gata ca, din voia lui Dumnezeu, sa primeasca orice moarte. Si batjocorea pe diavolul zicand: "Stiu, diavole, ca temandu-te sa te lupti singur cu mine, ai adus tilhari asupra mea si vrand sa-mi impiedici scopul meu ai pus cursa in calea aceasta. Dar sa stii, blestemate, ca nu tu asupra mea, ci eu asupra ta voi birui cu ajutorul Dumnezeului meu. Caci, desi ma vor ucide tilharii, tot am nadejdea la mila lui Dumnezeu ca voi mosteni sfanta lui odihna, iar tu vei mosteni gheena. Eu voi invia in viata vesnica, iar tu vei muri cu moartea cea vesnica si vei fi mort in pierzarea cea fara de sfarsit. Dar, puternic este Stapanul meu, ca si aici sa ma pazeasca viu de mainile tilharilor, sa ma izbaveasca de moarte precum a izbavit pe Isaac de junghiere, pe tinerii din cuptor, pe Daniil de lei si pe sfanta Tecla de foc si de fiare".

Acestea graind sfantul, iata a venit un sarpe, care, afland in pestera vin intr-un vas, a baut dintr-insul, si imbatandu-se, a varsat iar in vas vinul cu otrava din el si a plecat. Dupa care venind tilharii, cuprinsi de sete, au baut fiecare din acel vas si au fost ucisi de acea otrava de la sarpe. Si cazand toti la pamant, au murit. Astfel au primit pedeapsa cea vrednica si sfarsitul groaznic pentru faptele cele rele ale vietii lor.

Iar Sfantul Hariton, izbavindu-se de junghierea lor, s-a dezlegat cu ajutorul lui Dumnezeu din legaturi si a luat cu sine dintr-acea pestera o mare multime de aur, pe care-l adunasera tilharii, jefuind de multi ani.

Aceasta avutie tilhareasca, sfantul Hariton a intrebuintat-o bine, caci a dat-o la saraci, biserici si manastiri. Iar din ce i-a mai ramas, a zidit in locul acela un locas, care se numea Fare, pre-facand pestera aceea tilhareasca intr-o Biserica si adunand frati.

Apoi, ducandu-se vestea despre dansul in toata tara aceea, multi veneau la dansul pentru viata lui cea imbunatatita. Si, ca-lugarindu-se de dansul, se linisteau in acel locas, primind folos de la invatatorul si povatuitorul lor, cuviosul Hariton, la a carui sfanta viata, ca la o faclie luminoasa, priveau si se intareau duhovniceste, pentru ca era desavarsit in bunatatile si nevointele calugaresti, iubind postul si infranarea ca pe o dulce hrana, avand osteneala ca pe o odihna si saracia ca pe o bogatie pazind-o. Era milostiv, iubitor de straini, indurator, iubitor de frati, bland, tacut si tuturor bine apropiat. Avea in gura cuvantul dres cu sarea intelepciunii, prin care totdeauna invata pe frati la calea cea mantuitoare. A oranduit in manastire ca parintii sa manance o data in zi si aceasta seara, si atunci sa nu primeasca bucate si bauturi, ci numai paine si apa si acestea cu masura, ca nu cumva, ingreunandu-si pantecele cu prea mare satiu si multa bautura, sa se faca nelesniciosi si greoi spre sculare la rugaciunea cea de la miezul noptii.

Iar dupa rugaciune sa se indeletniceasca la lucrul mainilor, pazindu-se cu de-adinsul, ca nici un ceas sa nu treaca in deser-taciune, ca nu cumva diavolul, afland fara lucru pe vreun calugar, sa-l vaneze pe el cu inlesnire in cursa pacatului. Pentru ca, lene-virea si desertaciunea sunt inceputul caderii in pacat. Apoi, a mai poruncit fratilor ca sa sada prin chilii si sa se linisteasca, neumbland de colo pana colo, caci adunandu-se la vorbe desarte, multe impie-dicari se fac din cuvintele seci, precum marturiseste Scriptura: "Vorbele cele rele strica obiceiurile cele bune". Stiinta curata sa se pazeasca ca lumina ochiului, saracia sa o iubeasca mai mult decat aurul si argintul si ascultarea s-o aiba ca pe o ajutatoare la casti-garea mantuirii. Apoi smerenia, dragostea, rabdarea, nerautatea, si toate celelalte fapte bune calugaresti, sa le castige ca pe o vistierie de mult pret si numai intru dansele sa se imbogateasca.

Invatand in felul acesta pe frati, si randuind bine locasul, pre-cum se cadea, a poruncit sa se adune toti parintii. Si alegand dintre dansii pe cel care il stia ca este mai presus decat toti ceilalti, cu fap-ta buna, pe acela l-a pus in locul sau, pastorul lor. Iar el a vrut sa se duca in cel mai adanc pustiu, iubind linistea si departandu-se de oameni. Si pentru ca avea darul de a tamadui neputintele si a alunga dracii, se aduna la dansul de pretutindeni mare multime de oameni, aducandu-si acolo pe neputinciosii lor. Inca si boierii vestiti veneau pentru binecuvantare, astfel ca el nici aici nu putea sa aiba desavarsita liniste calugareasca. Mai in urma, suparandu-se de neodihna, a gandit sa se duca tot mai afund in pustie, departandu-se si fugind de slava omeneasca. Deci, rugandu-l mult ca sa nu-i lase pe ei, au plans dupa dansul ca sarmanii dupa tatal lor, pentru ca nu au reusit cu niciun chip sa-l opreasca.

Insa, rugaciunea cea bineprimita catre Dumnezeu a bunului parinte nu parasea pe fiii sai. Caci cu rugaciunea lui toti sporeau pe caile si in poruncile Domnului si ca niste crini saditi in pustie infloreau prin sfintenie. Deci, dupa ce a sarutat pe frati si i-a bine-cuvantat incredintandu-i lui Dumnezeu, s-a dus in cele mai depar-tate pustietati si in prapastii nestrabatute.

Apoi, mergand cale ca de o zi, a aflat alta pestera, care era in hotarele Ierihonului, si salasluindu-se intr-insa, vietuia dupa vointa lui Dumnezeu, preamarindu-L pe El ziua si noaptea ca un inger. Hrana lui erau verdeturile de ierburi care cresteau imprejurul locului aceluia, dar mai mult se hranea cu cuvantul lui Dumnezeu, prin rugaciunile cele neincetate, si prin lacrimile cele fierbinti care ieseau din dragostea inimii, cea catre Dumnezeu, la care era cu totul dedat ca si psalmistul, zicand: "Facutu-s-au lacrimile mele, mie, paine ziua si noaptea" (Psalm 41,3). Iar petrecand el acolo catava vreme, l-a descoperit pe el Dumnezeu la oameni ca pe o comoara in tarina ascunsa; caci multi, mahnindu-se de ducerea lui si intristandu-se pentru lipsirea bunului parinte si sfatuindu-se, oarecare din frati s-a dus, cautand prin pustie pe pastorul lor. Si strabatand multi munti si vai, au aflat pe cel ce cauta, asa vrand Dumnezeu, ca povatuitorul cel iscusit si bunul ocarmuitor, nu numai pe el, dar si pe altii multi sa-i povatuiasca si sa-i indrepte la Impa-ratia Cerurilor. Dintr-acel ceas a fost stiut locul singuratatii lui si au inceput a veni la dansul calugarii si mirenii, dorind sa vietuiasca cu dansul, sa-i vada fata lui cea cu chip de inger, si sa se sature de folositoarele lui vorbe. Si in scurta vreme turma cea de oi cuvan-tatoare s-a adunat din ce in ce si s-a facut o alta manastire, dupa aceeasi randuiala si asezare ca si cea dintai.

Si crestea si se inmultea slava lui Dumnezeu in locurile cele pustii si neumblate, mai mult decat in mijlocul cetatilor celor cu multa lume, in care se afla faradelege si vrajba. Cu toate acestea Hariton n-a petrecut multa vreme in acest de pe urma loc cu fiii sai, caci asezand toata randuiala manastireasca precum se cadea, iar s-a dus tot mai in pustiul cel adanc care se afla de la partile Tecuitului, ca la patrusprezece stadii sau mai mult, si acolo, asema-nandu-se lui Ilie si Mergatorului inainte, se departa mereu si fugind se salasluia in pustie, asteptand pe Dumnezeul Cel ce-l mantuieste pe el.

Si trecea din loc in loc, prin vai, prin surpaturi, prin dealuri, prin crapaturi, prin prapastiile pamantului, cu totul pe sine incre-dintandu-se lui Dumnezeu. Iar osteneala lui cea din pustie cine o va spune? Fara numai unul Dumnezeu cel ce stie cele ascunse. Acela ii stia nevointele lui, spre ostenelile lui privea si in locul acestora ii gatea lui cerestile rasplatiri.

Ratacind el prin pustie multa vreme, a vrut Dumnezeu ca iar faclia care stralucea prin bunatati sa vina la aratare de sub obrocul pustiului si prin chipul vietii sale sa lumineze tuturor celor ce do-reau sa mearga pe calea cea stramta, care duce la viata cea vesnica. Caci iar l-au aflat pe el oarecare din nevoitorii cei ce umblau prin pustie si cazand la picioarele lui, l-au rugat pe el ca sa-i primeasca sa petreaca cu dansul si sa rivneasca cuvioaselor lui lucruri. Acestea intamplandu-se cuviosului, altii s-au instiintat, si au inceput a se aduna mai multi la dansul, fugind de lumea cea desarta. Iar el, iata, adunand a treia turma de oi ale lui Hristos si invatandu-i calugaria a intemeiat a treia manastire, care mai pe urma in lumea siriana se numea Suchia, iar greceste se chema Lavra veche. Apoi s-a suit in varful muntelui ce era acolo si s-a salasluit pe un deal foarte inalt, care avea in sine o pestera mica, la care abia era cu putinta a se sui pe o scara prea inalta. Acolo numai singur sta, ca pe un scaun, departandu-se de la pamant, si de cele ceresti apropiindu-se cu salasluirea. Si de acolo, stand ca un bun pastor la strana, privea spre ale sale manastiri cu rugaciune si se ruga pentru mantuirea fratilor celor adunati prin purtarea de grija si ca o carma in corabie stand, ocarmui inotarea atator suflete. Pentru ca, de la toate manastirile cele de dansul zidite alergau la el, trebuindu-le povatuitor.

Si a vietuit la acel loc pana la adanci batranete, in post, in rugaciuni si in nevointele pe care a le spune nu este cu putinta, pentru ca din zi in zi osteneli peste osteneli adaugand, se arata in trup fara de trup. Deci locul acela era fara de apa, si nu vrea parintele ca cineva din frati sa se osteneasca pentru el, aducandu-i lui de departe apa, caci singur nu putea sa-si aduca din pricina grelei suiri la inaltimea dealului, si pentru slabirea trupului celui mult ostenit ce imbatranise.

De aceea, a facut rugaciune catre Dumnezeu cu de-adinsul, ca sa scoata din piatra apa, ca lui Israel in pustie. Si s-a facut asa. Pentru ca Domnul face voia celor ce se tem de El, si rugaciunea lor o asculta, si indata din piatra cea uscata si netaiata a iesit izvor de apa cu puterea lui Dumnezeu.

Asa de mult a putut rugaciunea imbunatatitului parinte la Dumnezeu.

Deci, a petrecut prea desavarsit in bunatati si ajungand ca un strugur copt la vreme, s-a apropiat de sfarsitul sau fericit, pentru care luand instiintare de la Dumnezeu, a chemat in pustiul acela de la cele trei manastiri ale sale pe egumeni si pe frati, care se in-multisera ca stelele cerului prin rugaciunile si mijlocirile lui. Si le-a spus lor de iesirea sa care era aproape: "Eu, zise, ma voi duce de la voi, precum porunceste Domnul, pentru ca a sosit vremea, pe care de demult cu dorire am asteptat-o, ca dezlegandu-ma din legaturile trupesti, sa merg si sa ma arat fetii Dumnezeului meu. Iar voi, fiilor, sa va ingrijiti de mantuirea voastra, fiecare din voi scapand din cursele vrajmasului, sa se invredniceasca pentru a putea iesi din trup la vremea sfarsitului si sa intre la Domnul si sa castige mila Lui". Acestea auzindu-le, toti au plans, zicand: "Ne lasi pe noi fiii tai, parinte si invatatorul nostru, ne lasi pe noi, pastorule si povatuitorule, te stingi, luminatorul nostru si povatuitorul caii noastre!"

Iar el ii mangaia pe ei, zicand: "Domnul nostru Iisus Hristos a fagaduit ca sa fie cu noi nedespartit pana la sfarsitul veacului. Acela nu va va lasa pe voi, la Care, de voi afla indraznire, voi ruga bunatatea Lui ca sa nu va desparta pe voi unul de altul - ca pe oi de capre - la infricosata sa judecata, ci pe toti sa va puna cu cei binecuvantati ai sai de-a dreapta si sa ne adune pe noi intr-o ograda a Imparatiei Sale".

Apoi il intrebara pe el fratii: "Ce poruncesti parinte sa facem cu trupul tau? Unde sa-l ingropam pe el?" Iar el a zis: "Sa dati tarana taranei, unde veti vrea. Caci al Domnului este pamantul, si plinirea Lui". Iar ei au zis: "Nu, parinte, trei manastiri ai zidit, si trei turme ai adunat! Fiecare din ele ar dori sa aiba la tine moas-tele tale, pentru aceasta sa nu fie intre noi pricina, sa randuiesti acum unde sa punem moastele sale!" El, facand dupa dorinta lor, a vrut a fi ingropat in manastirea sa cea dintai, unde a fost prins de tilhari si cu minune, prin darul lui Dumnezeu, s-a izbavit de dansii.

Apoi, luandu-l pe el tot soborul, l-au dus inca viu la locasul acela, in care mult pentru cea desavarsita viata calugareasca inva-tand pe frati, si pace tuturor dandu-le, s-a culcat pe pat si si-a dat in mainile Domnului sfantul sau suflet, neavand nici un fel de durere trupeasca.

Asa s-a sfarsit cuviosul parintele nostru Hariton, mucenicul lui Hristos, marturisitorul si bunul nevoitor. Si s-au tanguit dupa dansul toti parintii pustnici si tot pustiul s-a umplut de glasul plangerii dupa cel atat de mare parinte si invatator, care ca un soare stralucea lumea. Si plangand mult deasupra lui, au ingropat sfintele lui moaste cu cinste, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh in veci. Amin.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Proroc Baruh;
- Sfantului Sfintitului Mucenic Marcu, pastorul;
- Sfintilor Mucenici si frati Alexandru, Afiu si Zosima;
- Sfantului Mucenic Pimen;
- Sfintilor Mucenici Nicon, Neon si Eliodor;
- Sfintilor Mucenici Calinic si Eustatie Romeul;
- Sfantului Mucenic Alexandru.

Acatistul Sfantului Antim Ivireanul 27 septembrie

http://parohiasfantulharalambieconstanta.blogspot.ro/2012/09/sfantul-antim-ivireanul-27-septembrie.html

Dupa rugaciunile incepatoare :

Condacul I

                  

Tie Ierarhule Antim, infloritul barbat al Iviriei, rasadit peste hotare in pamantul cel bun, rod si mai mult sa aduci, si noi cinstirea noastra iti aducem:

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Icosul I

  

Din parinti preacinstiti nascut, luat in robie de agareni de copil, dus la Constantinopol, harul lui HRISTOS te-a ocrotit, ca sa fii lucratorul celor sfinte, chiar in mijlocul celor potrivnici.

Bucura-te, cel ocrotit de har;

Bucura-te, cel ales de insusi HRISTOS;

Bucura-te, cel daruit cu multe daruri;

Bucura-te, ca limbile straine repede ai invatat;

Bucura-te, ca multe mestesuguri ai, deprins;

Bucura-te, ca tiparirea de carti, cel mai mult te-a atras;

Bucura-te, ca prin aceasta iubitor de invatatura sfanta te-ai aratat;

Bucura-te, ca din tinerete sufletul ti-ai sfintit;

Bucura-te, cel pecetluit de cuvantul lui HRISTOS;

Bucura-te, chip de credinciosie evanghelica;

Bucura-te, cel chemat la apostoleasca lucrare;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

Condacul al 2-lea

  

Prin Iconomia lui DUMNEZEU, robia ti s-a facut o si mai mare libertate, ca rascumparat de patriarhia din Constantinopol, ai crescut din plin darurile cele sfinte, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 2-lea

Domnitorul Brancoveanu vazand in tine pe omul lui DUMNEZEU, ca pe o comoara in Tara Romaneasca te-a adus si cu adevarat margaritar de mare pret te-ai dovedit.

Bucura-te, samanta buna a lui HRISTOS;

Bucura-te, samanta ce pamant bun astepta;

Bucura-te, ca ai crescut chiar printre spini;

Bucura-te, ca ai rasarit chiar pe drumul calcat in picioare;

Bucura-te, minune crestina;

Bucura-te, lumina in intunericul pagan;

Bucura-te, faclie ce se pune la inaltime;

Bucura-te, vestirea celor de sus;

Bucura-te, bucuria coborata din cer;

Bucura-te, si bucuria pentru cei de pe pamant;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 3-lea

  

Chemat in Tara Romaneasca, o mare lucrare DUMNEZEU cu tine a oranduit, ca doar un mare suflet putea sa lupte cu ascunzisurile vremurilor greu incercate, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 3-lea

  

In taina pamantului romanesc, multi sfinti au venit si multi au crescut si roduri multe au facut ca slava lui HRISTOS sa straluceasca din plin.

Bucura-te, cel chemat peste hotare;

Bucura-te, cel chemat de domnitorul romanesc;

Bucura-te, cel cu darul carturaresc inzestrat;

Bucura-te, prin acesta, al lui HRISTOS chip;

Bucura-te, al evangheliei vestitor;

Bucura-te, ca si in carti ai intiparit-o;

Bucura-te, iubitor de propovaduirea cea sfanta;

Bucura-te, cel binecuvantat de sus;

Bucura-te, ca si la slujirea bisericii ai fost ales;

Bucura-te, vrednicule de altarul cel mare;

Bucura-te, omul lui DUMNEZEU la vremuri grele;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui, HRISTOS!

  

Condacul al 4-lea

La "rascruce de vremi" fiind insasi lumea, de multe vrajmasii te-ai lovit, "ca roata stramba a istoriei" calca fara mila peste tot, dar tu cu darul lui HRISTOS, cele sfinte ai pazit, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 4-lea

  

Rautatea apriga si vicleana, multe suferinte ti-a pricinuit si doar prin taria credintei ai putut pe toate sa le rabzi si din ele sa scapi neatins.

Bucura-te, corabierul iscusit de pe "marea istoriei";

Bucura-te, iscusitul inotator printre stancile abrupte;.

Bucura-te, astfel, salvatorul bisericii;

Bucura-te, credinciosie de neabatuta ortodoxie;

Bucura-te, intelepciunea cea sfanta;

Bucura-te, stricarea planurilor vrajmase;

Bucura-te, tarie printre aprigii distrugatori;

Bucura-te, tacere lucratoare;

Bucura-te, cel mereu primejduit;

Bucura-te, cel mereu nedreptatit;

Bucura-te, al lui HRISTOS lucrator de taina

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 5-lea

  

La vremuri grele si oameni mari trebuie, si tu, sfinte Antime, ai fost ales sa fii un asemenea luptator cu barbatia intreaga, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 5-lea

  

Suferintele, primejdiile si rautatile de la tot pasul, ti-au fost povara intregii vieti, "mucenicie tacuta", dar in bucuria iubirii lui HRISTOS.

Bucura-te, iubitorule cu adevarat de DUMNEZEU;

Bucura-te, al lui HRISTOS chip de taina;

Bucura-te, al bisericii slujitor destoinic;

Bucura-te, al altarului preasfant inchinator;

Bucura-te, cinstea credintei adanc intemeiata;

Bucura-te, smerenie inaltatoare;

Bucura-te, saracie cu bogatie nepieritoare;

Bucura-te, al preasfantului duh chip de adancime;

Bucura-te, priceperea peste mintea omeneasca;

Bucura-te, viata in petrecere de taina;

Bucura-te, cu adevarat chemat la sfintenia firii;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 6-lea

  

Doar tu stii cat de greu ti-a fost "drumul Golgotei" ce a trebuit sa-l strabati, insa puterea crucii pe "masura credinciosiei" tale s-a aratat, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 6-lea

  

Fiecare are crucea dupa "masura sa" si tie, cel de la "rascruce de vremi", o "grea cruce" ti s-a dat in lucrarea de taina, pe care cu vrednicie ai implinit-o.

Bucura-te, ierarhul cel de cinste;

Bucura-te, ierarhul pe "masura vremurilor";

Bucura-te, slujire cu multe osteneli;

Bucura-te, slujire printre temeri si nadejdi;

Bucura-te, credinciosul cel mereu dusmanit;

Bucura-te, credinciosul cel mereu prigonit;

Bucura-te, strabaterea prin "incurcaturile lumii;

Bucura-te, greaua trecere printre stapanirile rele;

Bucura-te, cernerea continua dintre bine si rau;

Bucura-te, vederea prin negurile furtunoase;

Bucura-te, omul ales pentru "vremuri grele";

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 7-lea

  

Intre temeri si nadejdi, intre primejdii si jertfiri, ti-a fost petrecerea ta, ca vrajmasia pagana pe ascuns cauta distrugerea bisericii sfinte, pe care ai oprit-o, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 7-lea

  

Peste toate oprelistile, multe carti sfinte ai tiparit ca ai iubit cu adevarat cuvantul lui HRISTOS, facandu-te propovaduitorul sau cel ravnitor.

Bucura-te, neoprita stradanie pentru cele sfinte;

Bucura-te, ca in multe carti tiparite, insuti te-ai intiparit;

Bucura-te, prevedere peste "timpuri si vremi";

Bucura-te, ca prin tiparirea de carti, credinta ai facut-o "izvor";

Bucura-te, ca apa vie ai facut sa curga;

Bucura-te, cel chemat la lucrarea de mare taina;

Bucura-te, cel prin care HRISTOS si mai mult s-a proslavit;

Bucura-te, amintire ce nu se mai sterge;

Bucura-te, pomenire inscrisa in veri;

Bucura-te, parintele carturariei romanesti;

Bucura-te, chipul cartii vietii;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 8-lea

  

In Tara Romaneasca ai fost chemat, sa fii un mare sprijin bisericii lui HRISTOS, ca multi pe ascuns voiau s-o strice cu alte credinte straine, fara cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 8-lea

  

Cata intelepciune a trebuit sa ai, sa te strecori printre vrajmasii ascunsi, printre paganeste stapaniri, sa nu fii descoperit si nici patat, in iscusinta de pricepere duhovniceasca.

Bucura-te, credinciosie de mare veghe;

Bucura-te, tacere in lucrare de taina;

Bucura-te, grija de a nu te murdari cu cele ale pacatosilor;

Bucura-te, grija pentru pastrarea celor sfinte;

Bucura-te, mergere printre prapastiile abrupte ale vremurilor;

Bucura-te, petrecerea doar in griji si temeri;

Bucura-te, ca prin iubirea de DUMNEZEU prin toate ai trecut;

Bucura-te, ca si tie dar de biruinta ti-a dat;

Bucura-te, ca prin credinta doar biserica ai slujit;

Bucura-te, ca prin HRISTOS tarie ai avut;

Bucura-te, ca prin HRISTOS, neabatut ai ramas;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 9-lea

  

In Bucuresti, la Snagov, Ramnicu Valcea, Targoviste, peste tot "tiparnite" ai semanat, "samanta de carte sfanta" sa creasca in pamantul cel bun, facandu-te astfel urmatorul apostolesc, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 9-lea

  

Inzestrat cu dar de sus, si limba romaneasca ai deprins si in "grairi sfinte" ai intiparit-o sa fie vestirea lui HRISTOS peste veacuri la nesfarsit

Bucura-te, si infierea romaneasca;

Bucura-te, si inrudirea cu acest pamant;

Bucura-te, si inrudirea duhovniceasca;

Bucura-te, intalnirea de inima, prin HRISTOS;

Bucura-te, intalnirea de adanc, prin SFANTUL DUH;

Bucura-te, intalnirea cea peste hotare;

Bucura-te, iubirea ce urca spre vesnicie;

Bucura-te, grai de vestire;

Bucura-te, grai de chemare;

Bucura-te, tainicul lucrator al celor sfinte;

Bucura-te, om de cinste si de pretuire;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 10-lea

  

O, cate amaraciuni ai gustat, ca unii cautau sa te momeasca la faradelegile lor, iar altii sa te defaime si sa te prinda in invinuiri mincinoase, dar tu ca printre "furci" ai trecut in cantarea de: ALILUIA!.

  

Icosul al 10-lea

  

Ca un carmaci cu mare iscusinta te-ai aratat, ca printre toate rautatile biserica lui HRISTOS ai strecurat-o, si stapanirile viclene nu au putut s-o supuna dupa voile lor.

Bucura-te, dar al bisericii lui HRISTOS;

Bucura-te, slujitor de aleasa demnitate;

Bucura-te, slujire de fiu, nu de sluga;

Bucura-te, slujire de iubire, nu de stapanire;

Bucura-te, fiu vrednic de parinteasca binecuvantare;

Bucura-te, ca tu insuti ai castigat chipul de parinte

Bucura-te, cel de acum, printre sfintii nostri parinti;

Bucura-te, parinte de credinciosie ortodoxa;

Bucura-te, al apostolestii invataturi urmator;

Bucura-te, cel neabatut de nici o inselare;

Bucura-te, icoana in zugravire romaneasca;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 11-lea

  

Venit in Tara Romaneasca, Fiul ei te-ai facut, si in inrudirea cea sfanta de neam ai intrat si asa in sfintenia romaneasca de acum esti, parintele nostru de-aproape, in cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 11-lea

  

Ca si odinioara, Sfinte Antime, de rautatile ascunse ale viclenelor stapaniri ne ocroteste si ne scapa, ca si de cele patimase si ale duhurilor rele, ce necontenit ne bantuiesc.

Bucura-te, jertfa pentru prinosul de sus;

Bucura-te, daruire pentru darul vesniciei;

Bucura-te, ca suferinta pentru cele sfinte ai indurat;

Bucura-te, ca chinurile celor rai ai primit;

Bucura-te, ca suspinul de acum ti-a trecut;

Bucura-te, ca lacrimile de acum ti s-au oprit;

Bucura-te, chin si amar duse pana la capat;

Bucura-te, ca prin toate acestea credinta ti s-a probat;

Bucura-te, ca aur te-ai dovedit;

Bucura-te, ca prin focul lumii ai trecut;

Bucura-te, ca te-ai aratat si mai infrumusetat;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 12-lea

  

Scos din scaunul mitropoliei romanesti, prin uneltirile pagane si mincinoase, la manastirea Sinai ai fost exilat considerat ca o primejdie pentru acei "lupi rapitori", fara cantarea de: ALILUIA!

  

Icosul al 12-lea

  

Dar ostasii agareni, care te duceau in exil, muceniceste te-au omorat, prin inecarea in raul Tungia si asa viata cea de "Mucenicie tacuta si in Mucenicie de Sange" ti s-a facut, prin care vesnicia ai castigat

Bucura-te, Antime, nume al sfinteniei noastre romanesti;

Bucura-te, Antime, nume de cinste, in biserica noastra;

Bucura-te, carturar, cuvios si mucenic;

Bucura-te, arhiereu si slujitor credincios;

Bucura-te, marire si smerenie in unire;

Bucura-te, fiu ajuns si el la chipul de parinte;

Bucura-te, de acum pomenire printre sfintii nostri parinti;

Bucura-te, parinte la care si noi alergam in nevoi;

Bucura-te, brate de parinte preaiubitoare;

Bucura-te, iubire de parinte pentru toti primitoare;

Bucura-te, icoana zugravita din pamant si neam romanesc;

Bucura-te, Sfinte Ierarhe Antim Ivireanul, mucenicie de taina a lui HRISTOS!

  

Condacul al 13-lea

  

O, Sfinte Ierarhe Antime, din tinerete si pana la moartea pamanteasca un "drum mucenicesc" ai avut, dar cu darul lui HRISTOS, la implinirea cea sfanta ai ajuns, ca un adevarat slujitor de mare cinste al bisericii, si asa fii si noua intaritor in dreapta credinta, sa cantam: ALILUIA!

(Acest condac se repeta de trei ori)  

Se citeste apoi din nou Icosul 1.

(dupa Cuviosul GHELASIE de la FRASINEI)