miercuri, 11 februarie 2015
Credinciosii iau parte in numar foarte mare de fiecare data la Slujba Sfantului Mazlu la biserica noastra ...
TAINA SFANTULUI MASLU
Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea celui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si practicata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele Domnului". Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului harul vindecator pentru bolile trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.
DE CE ESTE IMPORTANTA PARTICIPAREA LA SFANTA LITURGHIE ?
Deoarece în cadrul ortodoxiei, rugăciunea este comunicarea noastră personală cu Dumnezeu și cu sfinții Lui, care poate fi făcută în orice loc și timp, vom încerca să subliniem aici importanța ei, atunci când este făcută în Biserică, mai ales în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. De ce numim astfel Liturghia? Pentru că, în această slujbă foarte importantă se săvârșește Sfânta Taină a Euharistiei, împărtășirea în chip nevăzut a credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Rugăciunile creștinului din timpul Sfintei Liturghii sunt într-adevăr mult mai puternice și mai plăcute lui Dumnezeu. Participarea laolaltă cu ceilalți credincioși, în fața Soborului de Sfinți și îngeri, conduce la o comuniune mai strânsă cu Creatorul nostru și al întregii lumi. Iar comuniunea deplină a omului cu Dumnezeu este Sfânta Împărtășanie, care se face numai în cadrul Sfintei Liturghii și desigur după mărturisirea păcatelor prin Sfânta Spovedanie. Nu în ultimul rând, prezența creștinului la Sfânta Liturghie reprezintă un act de cinstire a sărbătorii și a lui Dumnezeu. Pentru creștinii mai evlavioși, este chiar o datorie creștină.
Este greșit a crede cineva că, credința este doar în suflet și nu este necesară participarea creștinului la sfintele slujbe ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie din zilele de duminică și de sărbători. Credința trebuie realmente trăită. Și diavolul crede, crede în existența lui Dumnezeu, dar nu face voia Lui, ci dimpotrivă luptă până și astăzi împotriva Lui și a omului, care este cununa creației Sale. Creștinii sunt însă cei care se străduiesc să facă voia lui Dumnezeu și nu voia lor proprie (după cum rostim în rugăciunea Tatăl nostru), participând la Sfintele Taine și rânduieli ale Bisericii, cea ,,Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, după cum rostesc în Crez de fiecare dată.
Credința fără fapte este moartă, ne spune chiar Apostolul Neamurilor, Sf. Pavel. Iar participarea însăși a creștinului, jertfa aceasta pe care o face el venind la Sfânta Biserică și dăruind lui Dumnezeu doar două ore sau mai mult dintr-o săptămână întreagă, este o faptă minunată, o conlucrare cu El. Mirenii și clericii sunt trupul Bisericii, al cărei cap este Hristos. Drept răsplată, creștinul își reînnoiește cu această ocazie harul primit la Sfântul Botez iar acest har de la Dumnezeu îl ajută foarte mult în toate încercările vieții sale.
Este de asemenea greșită părerea că putem urmări această slujbă la televizor. Harul de care pomeneam mai sus se coboară în chip nevăzut asupra creștinilor din Sfânta Biserică, încununându-i, nu asupra celor care stau foarte comod în fața micului ecran. Chiar și atunci, când se ivește o împrejurare mai deosebită sau o boală, nu este bine deloc să stăm la televizor, ci să înălțăm rugăciuni fierbinți către bunul Dumnezeu. Televizorul nu are nicio legătură cu cele sfinte, ba am putea spune că el a devenit Evanghelia pentru tot mai mulți oameni. Ei se lasă seduși și cred mai ușor în ceea ce văd pe micul ecran, amăgiți de o realitate virtuală care este practic alta diferită de realitatea însăși.
Părintele Nicolae Tănase ne spunea că Evanghelia este pentru cei care vin la Biserică, iar nu pentru cei care nu vin și slujesc de fapt diavolului, fără să-și dea seama și pe care îl consideră dumnezeul lor. Există multe locuri în lumea ortodoxă, mai cu seamă în multe chilii, schituri și mănăstiri, unde lucrul nu începe fără rugăciunile din Biserică și binecuvântarea primită de la preot. În multe localități, cum ar fi în zona Maramureșului, pentru acest lucru îndeosebi, pentru participarea regulată la Sfânta Biserică, Dumnezeu a binecuvântat multe dintre familii, dăruind acestora mult mai mulți copii (ajungând în unele dintre ele până la 21-22 de copii!). Să luăm aminte și noi. Doamne ajută. Amin!
Înţelepciunea, dar de la Dumnezeu care trebuie căutat, cerut
Înţelepciunea este un dar al lui Dumnezeu care este la îndemână, chiar în faţa omului, nu la capătul pământului pe unde o caută cei nesăbuiţi. Ea este un şivoi care curge întruna. Înţelepciunea este un dar la care trebuie să luăm aminte, care trebuie cerut , pentru care trebuie să ne rugăm, care trebuie căutat, după care trebuie să umblăm ca după o comoară. Ea nu trebuie părăsită şi atunci ea ne va păzi, ea trebuie iubită şi atunci ne va ocroti, ea trebuie înălţată şi atunci ea ne va înălţa, ne va pune pe cap cunună plăcută, împărătească. Înţelepciunea iubeşte pe cine o iubeşte şi cei care o caută cu tot dinadinsul o găsesc.
Eclesiastul arată că Dumnezeu dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.
Dumnezeu îi apare în vis tânărului Solomon spunându-i să-i ceară ce vrea. Solomon îi răspunde că el este un tânăr neîncercat pus în fruntea unui popor fără număr şi că ar vrea o minte pricepută pentru a judeca poporul Domnului şi a deosebi binele de rău. Această cerere a plăcut Domnului care i-a spus că pentru că nu cerut pentru el nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor săi, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, el îi va da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nici unul nu a fost ca el şi cum nici nu se va mai ridica după el. Şi pe deasupra îi va da şi ceea ce n-a cerut, bogăţie şi slavă aşa încât nici unul din regi nu se putea asemăna lui. Dumnezeu îi mai promite că dacă va umbla pe drumul Său păzind legile şi poruncile Sale, îi va înmulţi şi zilele.
Iisus le spune apostolilor că ei vor fi persecutaţi în diverse feluri, adăugând:,,Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu -i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri”.
Apostolul Iacov scrie în epistola sa :Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu.În alt loc acelaşi apostol avertizează că înţelepciunea adevărată care este întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică, este aceea care vine de sus, pe când aşa-zisa înţelepciune, cea plină de invidie şi de ceartă este pământească.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)