Sfantul Mucenic Vavila 4 septembrie

Sfantul Mucenic Vavila a trait in vremea imparatului Numerian. Acest imparat dupa ce a jertfit idolilor pe copilul unui conducator pagan, dat drept zalog pentru pace, a mers catre biserica in care slujea Sfantul Vavila, sa vada ce se petrece in ea. Sfantul Vavila l-a oprit pe imparat sa intre in ea, motivand ca nu este crestin.

Imparatul Numerian, acuzat de insulta adusa impartului, l-a chemat pe Sfantul Vavila la palatul sau si i-a cerut sa jertfeasca zeilor. In timp ce Sfantul Vavila era supus la diferite torturi, imparatul a poruncit sa fie ucisi alti trei copii, fii duhovnicesti. Vavila participa la uciderea copiilor si ii intareste in mucenicia lor. Dupa moartea copiilor a fost ucis si Sfantul Vavila.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Vavila, dascalul din Antiohia, impreuna cu optzeci si patru de copii;
- Sfintilor Teotim si Teodul;
- Sfantului Proroc Moise;
- Sfintei Ermiona, fiica Apostolului Filip;
- Sfintilor Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian si Iulian;
- Sfintilor Mucenici Ermiona impreuna cu fratii sai: Haritina, Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil si Veveea.

EVANGHELIA ZILEI: 2012-09-03 LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 10-23)

n vremea aceea, când Iisus era singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă. Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească şi să nu vadă, şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte“. Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numa' ce-l aud, că vine de'ndată Satana şi ia cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de'ndată cu bucurie, dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar pân'la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, acestea înăbuşă cuvântul şi-l fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută“. Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Sfantul Mucenic Antim 3 septembrie

Sfantul Mucenic Antim a pastorit Biserica Nicomidiei in timpul persecutiilor impotriva crestinilor, dictate de imparatii Diocletian si Maximian. In anul 288 din porunca lui Maximian, au murit 20.000 de crestini in Nicomidia. In timpul acestei prigoane, Sfantul Antim era prezent in satul Semana, nu pentru a se feri de moartea muceniceasca, ci pentru a-i intari pe cei de acolo in primirea muceniciei.

Una din epistolele sale trimisa crestinilor din inchisoare, a fost predata imparatului Maximian. Imparatul citind epistola, a poruncit ca Antim sa fie prins. Sunt trimisi douazeci de soldati in cautarea si prinderea sa. Antim, vazator cu duhul, le-a iesit in intampinare soldatilor, i-a dus la casa sa, le-a slujit la masa ca unor oaspeti si numai dupa aceea le-a marturisit ca el este cel cautat.

Soldatii, uimiti de bunatatea lui Antim, i-au poruncit acestuia sa se ascunda, spunand ca-i vor marturisi imparatului ca nu l-au gasit. Antim le-a spus ca nu se fereste sa primesca moartea pentru Hristos si ca nu i se cade cestinului sa minta.

In drum spre imparat, toti soldatii au crezut in Hristos si au primit sa fie botezati. Ajuns in fata imparatului, Sfantul Antim a fost supus la multe torturi, iar in urma acestora i s-a taiat capul.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintei Febe, diaconita din Chenhrea;
- Sfantului Cuvios Teoctist;
- Sfantului Zinon; a Sfintei Vasilisa;
- Sfantului Aristion, episcopul Alexandriei;
- Sfantului Hariton;
- Sfantului Mucenic Arhontiul;
- Sfantului Mucenic Polidor.

EVANGHELIA ZILEI: 2012-09-02 DUMINICA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 33-44)

is-a Domnul: ascultaţi parabola aceasta: era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s'a dus departe. Iar când s'a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!... Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“ Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“. Iisus le-a zis: „Oare niciodată n'aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s'a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

Acatistul Sfantului Serafim Rose din Platina 2 septembrie

Condacul 1

Vas ales al lui Hristos, cuvioase parinte Serafime, tie-ti daruim cantare de multumire si lauda, cautand la lucrarea si jertfa ta placuta lui Dumnezeu. De vreme ce il zaresti acum pe Domnul cel inviat, pe scaunul Sau de slava, mijloceste pentru jalnica noastra generatie. Pentru aceasta, noi pacatosii iti strigam tie: Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Icosul 1

In vremea sederii tale pamantesti, ai negutatorit bogatiile cele stricacioase ale unei lumi ce moare, pentru bogatiile cele nespuse si nemarginite ale Imparatului Ceresc. Parasind toate legaturile ce te tineau catre pamant, cautat-ai sa dobandesti cugetul si credinta Sfintilor Parinti ai Bisericii celei Ortodoxe, si sa inmanezi harul acesta spre mantuirea celor multi. Cinstind maretele tale faptuiri, iti cantam unele ca acestea:
Bucura-te, cautatorule al Adevarului mai presus de toate cele!
Bucura-te,cel ce ai respins multele ispite ale largii cai spre pieire!
Bucura-te,cel ce l-ai marturisit pe Domnul Iisus Hristos in fata lumii!
Bucura-te, cel ce a vadit cursele ascunse ale vrajmasului!
Bucura-te,cel ce ai cautat harul si luminarea Imparatiei launtrice!
Bucura-te, cel ce ai parasit zidirea si ai cautat Lumina cea Nezidita!
Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 2

Zarind inselarea si nebunia ce trece drept intelepciunea acestei lumi, ales-ai calea lui Hristos, ajungand cu adevarat intelept. Iar precum Fericitul Augustin, ai cautat apoi sa intelegi taina Imparatiei lui Dumnezeu si a imparatiei omului. Si dorind Imparatia Sa, impreuna cu tine Ii cantam: Aliluia!

Icosul 2

Trecand pe langa infricosatorul adanc al apostaziei, inaltat-ai strigatul mantuirii asupra unei lumi insetate. Raspunzand chemarii, iti cantam tie:
Bucura-te,cel ce ai aratat calea spre mantuire intunecatului om al zilelor noastre!
Bucura-te,smerita sluga urmatoare a Traditiei intocmai cum ti-a fost inmanata!
Bucura-te,filosof ce a zarit istoria odihnindu-se in palma lui Dumnezeu!
Bucura-te, inima pocaita ce a cautat iertare de pacate!
Bucura-te, cinstitor al imparatilor celor ortodocsi!
Bucura-te,cel ce ai vadit gresala omenirii respingatoare a lui Dumnezeu!
Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 3

Aflandu-te cu boala de netamaduit in tineretile tale, te-ai rugat fierbinte Sfintei Maici a lui Dumnezeu spre tamaduire, ca sa ai vreme a rodi pentru Fiul ei cel Sfant. Si gasind tu aceasta mila, ii cantam Domnului Iisus Hristos: Aliluia!

Icosul 3

Cautand asceticele nevointe spre tamaduirea de pacat, fost-ai inaltat intru tarie. Iar acum te rogi Vesnicului Judecator al omenirii pentru copiii-ti cei dupa duh si pentru toti cei ce-ti striga unele ca acestea:
Bucura-te,cel ce te-ai curatit intru dureri!
Bucura-te,cel ce ai cautat milostivirea Maicii Domnului spre a savarsi lucrarea Fiului ei!
Bucura-te,cel ce ai cautat sa umbli calea cea stramta ce duce la viata!
Bucura-te,cel ce ai stralucit cu lumina Imparatiei celei Ceresti!
Bucura-te,cel ce cu smerenie primitu-ti-ai locul in randul dreptilor, asezat fiind de Sfanta Treime!
Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 4

Nascut fiind intr-un tinut despartit de adevarul mantuitor al Ortodoxiei, ai lucrat spre a infatisa Apusului pe ai sai Sfinti precum o candela fara de greseala. Iar noi, cei ce avem folosinta din lucrurile tale, impreuna aducem cantare Sfintei Treimi strigand: Aliluia!

Icosul 4

Marturie dand in tineretile tale facatorului de minuni al zilelor noastre, Sfantul Ioan Maximovici din San Francisco, sufletele mantuindu-le precum odinioara Sfantul Martin de Tours, ai urmat pildei sale prin dragostea-ti cea catre sfintii Apusului. Bucurandu-ne intru lumina lor, strigam:
Bucura-te,cel ce ai proslavit sfinti ai lui Dumnezeu precum Grigorie de Tours!
Bucura-te,cel ce ai urmat calea unui Gherman al Alaskai!
Bucura-te,cel ce ai aratat calea catre Imparatia Cerurilor celor multi, precum Inochentie!
Bucura-te, sfant vas nascut al locului precum Petru Aleutul!
Bucura-te, lumina a noilor tinuturi precum Ioan Maximovici!
Bucura-te, sfant pazitor al celor Sfinte precum parintele Gherasim al Alaskai!
Bucura-te, cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 5

Zarind pe multi imprejuru-ti cazand intru gresalele cele dea stanga ori dea dreapta, ai gasit a urma blagoslovita cale Imparateasca cea de mijloc, ce duce spre Imparatia Adevarului. Iar noi, cei ce tindem ati urma pasii, laudam pe Domnul cu cantarea: Aliluia!

Icosul 5

Nazuind a pricepe cum este cu putinta cuiva a ramane credincios lui Hristos intro-vreme in care dragostea a multi sa racit, gasit-ai ca singura suferinta indurata cu durere de inima, din dragoste de Hristos, duce catre mantuire. Si noi, oftand de dureri, strigam:
Bucura-te,pastor ce ai invatat cu cuvantul si cu fapta!
Bucura-te,crestin adevarat ce ti-ai luat crucea si urmat-ai lui Hristos!
Bucura-te, dascal ce ai invatat de la Sfinti!
Bucura-te, cel ce infatisezi cumpatarea cea duhovniceasca!
Bucura-te, cel ce ai osandit a compromisului greseala!
Bucura-te, om al intelegerii ce mustrat-a fariseii zilelor noastre!
Bucura-te, cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 6

Neincrezandu-te intelepciunii de sine, cautat-ai dumnezeiestile, izbavitoarele de viata invataturi ale Sfintilor Parinti. De vreme ce esti acum desavarsit intru intelepciunea aceasta, roaga-te Domnului Iisus ca si noi sa trecem pe langa intelegerea de sine, graindu-I: Aliluia!

Icosul 6

Aflandu-te ca apartinator erai unui alt Sion, lasatu-te-ai a fi altoit intru vita cea adevarata a Ortodoxiei. Si urmand celor ce te-au invatat, harul dumnezeiesc atinsu-ti-a viata. Iar noi, mare trebuinta avand de o asemenea hrana, iti cantam unele ca acestea:
Bucura-te,fiu adoptiv al Sfintei Rusii!
Bucura-te,ucenic al Parintilor Filocaliei!
Bucura-te,campion al tovarasiei ortodoxe!
Bucura-te,urmator al Sinoadelor Ecumenice!
Bucura-te,cinstitor al mucenicilor!
Bucura-te,intaiul sfant nascut al unui taram nou!
Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 7

Iubind tu raiul cel dumnezeiesc mai presus de pamantul acesta trecator, cautat-ai catre calea cea monahiceasca a deprinderii sufletului spre a cerceta la lucrurile cele inalte. Sezand la picioarele Domnului si ascultand cuvintele Sale, luat-ai ceea ce e mai bun. Si noi, tinzand dupa multe lucruri, tanjim a-I canta impreuna cu tine Domnului: Aliluia!

Icosul 7

Cautand tu sa iti mantuiesti sufletul ca un smerit calugar, inaltatu-te-ai dincolo de cautatura patimii. Si noi, prada cazand vrajmasilor si patimilor, cerem cu tarie ale tale rugaciuni, cu laude ca acestea:
Bucura-te, cel ce ai cautat sa aduci viata monahiceasca omului cel pierzator al zilelor noastre!
Bucura-te, cel ce ai chemat spre Tebaida cea americana!
Bucura-te, iubitor al vietuitorilor pustiei Egiptului!
Bucura-te, ziditor al unui Munte a Athos in a ta inima!
Bucura-te, urmator al Sfantului Ioan Inaintemergatorul, lumii strigand din pustie!
Bucura-te, cinstirea Noilor Mucenici, inaintemergator al monahilor din vremile de pe urma!
Bucura-te, cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 8

Pricepand tu ca cunostinta acestei vieti duce numai catre pieire, primit-ai preotia din mainile celui ce mostenea Traditia de la Optina, Nectarie Kontevici, episcopul cel sfant. Si, preot fiind, cu adevarat unul legiuit, adus-ai pe multi la credinta cea dreapta, prin ale botezului ape. Cu ei impreuna, cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 8

Cautand sa unesti a adevaratei credinte evlavie cu a ratiunii intelegere, scris-ai carti fara de numar spre a aduce Cuvantul Ortodox unei epoci in cadere. Ca preot, hranit-ai a celor credinciosi turma cu Prea Sfantul Trup si Sange al lui Hristos. Saturat-ai astfel pe oamenii cei flamanzi duhovniceste ai zilelor tale, cu cugetul si cu duhul. Iar noi, tinzand sa ne inaltam cu tine, strigam:
Bucura-te, campionul Ortodoxiei!
Bucura-te, ostas ce foloseste sabia cea ascutita cu doua taisuri a Cuvantului lui Dumnezeu!
Bucura-te, cel ce ai vadit minciuna evolutionismului!
Bucura-te, sustinator al maretiei zidirii lui Dumnezeu!
Bucura-te, cel ce nu te-ai increzut ratiunii omenesti!
Bucura-te, slavire a Logosului!
Bucura-te, cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 9

Cunoscand trebuinta de ati pregati duhul pentru moarte, intru pocainta ai cautat invataturile Sfintilor Parinti asupra plecarii sufletului din acest loc al inselarii. Si iertare cautand de la Hristos, milostivire ii cerem, cantand: Aliluia!

Icosul 9

Pricepand c omul trebuie a da socote-al de orice gand, a a vorba si fapta, ai prevenit o generatie fara de minte asupra Judecatii ce va sa vina. Si noi, cutremurandu-ne de pacatele noastre, iti cantam acestea:
Bucura-te, invatatorul adevarului!
Bucura-te,intarirea celor slabi!
Bucura-te,smerirea celor mandri!
Bucura-te,chemare spre pocainta!
Bucura-te,mijlocitor catre Nascatoarea de Dumnezeu!
Bucura-te,rugator inaintea Treimii!
Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 10

Zarind lumea cum se cufunda intru nebunie si necredinta, ai vorbit despre apropiata Judecata a lui Dumnezeu asupra omenirii celei ratacite. Si noi,ingroziti fiind de a noastra lipsa de credinta, ii cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Iubindu-i pe toti cei iubiti ai lui Hristos, ai cinstit Sfanta Sa Maica si ai cautat catre ajutorul ei in vreme de incercare. Si noi, de credinta si indelunga ta suferinta minunandu-ne, strigam Maicii Domnului:
Bucura-te, Fecioara Sfanta, ceea ce degraba raspunzi rugaciunilor!
Bucura-te, acoperirea celor ce sunt indurerati!
Bucura-te, nadejdea celor pierduti!
Bucura-te, balsam al cel raniti!
Bucura-te, Maica crestinilor!
Bucura-te, ajutatoare a fericitului Serafim!
Bucura-te,cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 11

Fiind al Sfintei Rusii nou fiu, si vazand acea tara pradata de vrajmasii cei fara de Dumnezeu, straduitu-te-ai a tine in viata Sfanta Rusie intr-un nou pamant. Si Dumnezeu a rasplatit ale tale osteneli, lumanarea ta de Pasti luminand Sfanta Rusie aflata in suferinta. Vazand acestea, strigam Imparatului Ceresc: Aliluia!

Icosul 11

Respectand credinta cea adanca si straveche a pravoslavnicilor rusi, vorbit-ai de invierea Sfintei Rusii si pentru aceasta ajuns-ai candela stralucitoare ce lumineaza intreaga lume. Cu adevarat, ai fost printre roadele cele timpurii al proorociei celei mari a Sfantului Serafim, a descoperirii credintei Ortodoxe catre intreaga lume. Cinstind credinta si inainte-vederea ta, strigam:
Bucura-te, rod nou al unui stravechi pom!
Bucura-te, samanta a unui nou inceput!
Bucura-te, prooroc al invierii!
Bucura-te, campion al Noilor Mucenici!
Bucura-te, ostas al armiei lui Hristos!
Bucura-te, unealta a dumnezeiestii pronii!
Bucura-te, cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 12

Dea lungul vietii tale celei pamantesti, cautat-ai cu sporire pe Hristos Domnul. Si la vremea departarii tale de la aceasta viata inselatoare, Domnul ti-a ingaduit mari suferinte trupesti spre ati pregati sufletul pentru vesnicie, pricinuind astfel minuni mari prin sfintirea ta. Iar acum, ca te desavarsesti in Imparatia cea cereasca, roaga-te pentru noi, ca sa venim cu totii la Hristos, cantand: Aliluia!

Icosul 12

Caile Domnului nesocotite sunt de catre om, care ridicatu-si-a bratul impotriva Ziditorului sau si a Bisericii Sale. Vazand tu unele ca acestea, instiintatu-ne-ai sa fim cu tarie in incercarile ce ne stau dinainte, graind „E mult mai tarziu decat va inchipuiti!” Cautand rugaciunile tale, strigam cu glas mare:
Bucura-te, prevenire spre a nu fi caldicei!
Bucura-te, taria celor slabiti!
Bucura-te, cel ce vadesti ereziile cele incurcate!
Bucura-te, sustinator al adevarului Ortodoxiei!
Bucura-te, lumina intru intuneric!
Bucura-te, luminator al lui Hristos!
Bucura-te, cuvioase sfinte parinte Serafime, candela stralucitoare a lui Hristos ce lumineaza vremile din urma!

Condacul 13

O, sfantul nostru parinte, cuvioase Serafime, la a ta ingropaciune Nectarie episcopul ne-a invatat a cauta spre mijlocirea ta. Apoi, la patruzeci de zile de la adormire-ti, cantatu-ti-a el Proslavirea, asezandu-te astfel cu sfintii impreuna. De cei multi trecuta nezarita pana cand, la saisprezece ani infatisat-ai fost drept Cuvios. Acum stim ca pururea canti lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Se repeta Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre cuviosul Parinte Serafim Rose din Platina:

O, sfantul nostru parinte, cuvioase Serafime, petrecutu-ti-ai viata pe potriva poruncilor lui Hristos, tie murindu-ti, crucea ridicandu-ti-o si urmandu-I. Astfel savarsind, adus-ai multa roada secerisului celui dumnezeiesc. Rugamu-te, roaga-L pe Domnul pentru noi, copiii tai cei dupa duh, ce vietuiesc intr-o vreme a necredintei si a vrajmasiei fata de adevarul neprihanit. Roaga-te ca Hristos Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne dea intelepciune si credinta spre a trece de incercarile ce ne stau inainte. Roaga-te pentru familiile noastre, pentru prietenii nostri, vii si morti.

Roaga-te ca ochii launtrici ai sufletelor noastre sa se deschida si sa zarim Evanghelia cea dumnezeiasca si adevarata a Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca astfel sa dobandim in launtrul nostru Duhul cel Sfant. Roaga-te ca noi toti sa putem, la o vreme, a vietui in fericire impreuna cu tine si cu ceilalti Sfinti in Imparatia Cerurilor. Roaga-te Maicii Domnului sa mijloceasca fierbinte catre Fiul ei, ca milostiv sa fie sufletelor noastre. Ca preaslavita si fara de sfarsit este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tropar, glas 4

Ca un credincios nevoitor al Sfantului Gherman
Ai inflorit ca o roza duhovniceasca in Platina
Ca un luminator al Ortodoxiei in America
Scrierile tale aduc nadejde intregii lumi
Invatandu-ne pe noi credinta cea adevarata
O, cuvioase Serafime
Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Condac, glas 4

Pe deplin credincios fiind Maicii lui Dumnezeu
Asezatu-te-ai spre vietuire intr-un munte langa Platina
Si acolo rastignitu-ti-ai trupul, cu ale sale patimi si pofte, prin ascetica nevointa
Ajungand intaiul nascut al Americii sfant,
Drept povata si stea calauzitoare fiind ortodoxiei americane.
Astfel iti strigam tie
Mantuieste-ne cu ale tale rugaciuni
O, Serafime, Sfantul nostru Parinte.

Pilda lucratorilor viei - Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii 2 septembrie

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Cuvantul psalmodiat de cor, “Cine este Acela Imparatul slavei?”, ne este noua introducere la cuvantul dumnezeiesc al Evangheliei de astazi. Sa-l ascultam:

“Zis-a Domnul: Ascultati pilda aceasta: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele. Dar lucratorii, punand mana pe slugi (slujitorii lui Dumnezeu), pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa. La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori? I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri»? De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste” (Matei 21, 33-45).

Preaiubitilor, am inteles toti ca e vorba de o parabola ce a fost rostita de Mantuitorul chiar in Saptamana Patimilor, inainte de patimirea Sa, adica inainte de Cruce si de Inviere. Era la Templu, si carturarii si fariseii se aflau de fata. Intelesul ei ne dezvaluie o icoana a istoriei. De aceea, sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca lumina acestui inteles. Stapanul este Dumnezeu; via – darurile Lui si lumea aceasta, referitor la poporul ales, asa cum cititm la Profetul Isaia cap. 5: via e insusi poporul lui Dumnezeu. “Vreau sa cant pentru prietenul meu cantecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coasta manoasa. A sapat-o, a curatit-o de pietre, a sadit-o cu vita de bun soi. Ridicat-a in mijlocul ei un turn, sapat-a si un teasc, si avea nadejde ca va face struguri, dar ea a facut agurida”. “A imprejmuit-o cu gard”, am ascultat rostindu-se de catre Mantuitorul. Gardul imprejmuirii – Legea pe care a dat-o prin Moisi, ca sa-i fie ocrotire, zid impotriva raului, a pacatului. “A sapat in ea teasc” – teascul, in vie, reprezenta locul unde se striveau strugurii si instrumentul pentru producerea vinului. Aici, teascul are intelesul de altar.

Deci, in mijlocul viei altarul de jertfa, pe care jertfeste fiecare cu darul lui. “Si a cladit turn” – turn de straja, de veghe. Turnul e reprezentat prin mai-marii poporului, arhierei, farisei, acei care aveau datoria sa strajuiasca la pazirea Legii si deci la ocrotirea poporului, a viei, dupa voia Stapanului – a lui Dumnezeu. “Si a dat via lucratorilor, iar el a plecat departe”. – Dupa ce-ti incredinteaza darul, te lasa sa ucenicesti, sa lucrezi. Dumnezeu parca Se retrage. Si tainic El te inspira, dar fara sa te sileasca. Se pare ca e departe, si, totusi, chiar atunci cand crezi ca e departe, iar tu te rogi cu foc, e mai aproape ca oricand de tine. E taina aceasta a libertatii, pentru ca intr-adevar ucenicul sa cunoasca darul uimitor al libertatii, sa fie cu adevarat raspunzator si el de fapta lui.

Sa aiba mangaierea ca lucrul facut e si al lui. E totodata si darul lui Dumnezeu, dar si osteneala lui. Nimic nu vom intelege in Scriptura fara acest, daca vreti, paradox, aceasta antinomie. Adica, in ce inteles: lucrarea darului lui Dumnezeu si a ostenelii noastre. Ai spune ca totul este dar, si asa este; dar spui ca fara osteneala ta nimic nu este, si asa si este. Si atunci, unde este adevarul? Sau darul, sau osteneala? Ei bine, adevar e si una si alta. Asta inseamna paradox. E si darul lui Dumnezeu, si osteneala mea, fara de care nu capat nimic. Aici e taina libertatii, aici e taina bucuriei, a inaltarii, a oricarui progres, daca vreti, a oricarei sporiri in istorie. Si aici e si taina caderii si-a durerii, in acelasi timp. Caci in aceasta taina a libertatii insasi moartea si-a gasit loc. Pacatul si moartea... De aceea spune Sfantul Grigorie de Nyssa ca pacatul descopera totodata si libertatea, si pierderea libertatii. Si libertatea ca poti sa faci rau, din nefericire. Ai pierdut libertatea si ai devenit robul raului.

... “Si a plecat (stapanul) departe”. Dar a sosit vremea roadelor. Caci, daca i-a lasat in libertate pe oameni, nimeni nu este scutit de raspunderea rodului, intr-o lume a zidirii, a creatiei. Au n-a spus Mantuitorul: “Dupa roade ii veti cunoaste”? Numai rodul ne indreptateste inaintea lui Dumnezeu si inaintea istoriei, inaintea oamenilor. Si ati vazut ce spunea proorocul Isaia: n-a adus via roade, ci agurida.

A venit sa ceara Dumnezeu rodul. Dar lucratorii, cand i-au vazut pe slujitori, au pus mana pe ei, i-au batut, i-au lovit, i-au ucis. Slujitorii, sau slugile trimise de stapan sunt profetii, in Vechiul Testament. Si de-a lungul sutelor de ani multi profeti au indurat aceasta ucidere a lucratorilor viei. Au fost, asa cum va spune Apostolul mai tarziu, Sf. Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, ca au fost batjocoriti, loviti, multi dintre ei ucisi, ferestruiti, cu pietre ucisi, pusi la cazne, ucisi cu sabia, pribegind in piei De oaie, in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. Si din nou Mantuitorul adauga. Daca intr-o perioada acesti slujitori au fost primiti de lucratorii viei precum s-a spus, a trimis alti slujitori; au patimit mai rau decat cei dintai. Iar la urma a trimis pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu. Fiul era El insusi, Mantuitorul. El, Care se pregatea sa intampine acum crucea, asa precum pregatise pe ucenici de-a lungul lunilor care premersesera, cand le spunea: “Iata, ne suim in Ierusalim, si Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor pacatosi, care Il vor batjocori, lovi, scuipa, rastigni, omori”. Si acum le spune direct fariseilor, la Templu. Lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis: Acesta este mostenitorul. Veniti sa-l omoram, sa avem noi mostenirea lui. Cuvantul uimeste: “Sa avem noi mostenirea”.

Noi credem ca aici Mantuitorul spune de-a dreptul tocmai fariseilor, le descopera pacatul lor. Pentru ca ei faceau din virtutea lor valoarea suprema, mantuitoare. Deci: “sa avem noi mostenirea” – in noi este totul, nu mai avem nevoie nici de Fiul. Altfel spus – mantuirea prin ei. Sa nu fie! Caci greu este cuvantul. “Si punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis”. Profeteste Mantuitorul cum va fi ucis, rastignit in afara templului, pe dealul Golgotei (al Capatanii). Si aici se incheie drama unui anumit timp al istoriei – cu rastignirea. Observati: nu vorbeste Mantuitorul aici de inviere. Acest fapt a dat temei celor mai ascutiti cercetatori ai Scripturilor sa incredinteze ca Mantuitorul a rostit aceasta pilda cu aceasta taina profetica si ca e un adevar al Scripturilor. Caci daca ar fi fost spusa mai tarziu, de altcineva, ar fi fost vorba si de inviere. Mantuitorul acum le pune in fata ultimul lor pacat – al crucii. Si raspunderea: “Cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?”. Si I-au raspuns – nu toti, unii numai: “Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor”. La Sf. Evanghelist Luca, aceeasi pilda mai are un raspuns. Unii din farisei au zis: Sa nu fie, Doamne! S-au cutremurat in fata unui asemenea cuvant, unei asemenea sentinte.

Pana aici pilda se refera mai ales la farisei si carturari. Dar observati: nu e vorba – si as vrea sa subliniez acest lucru – de poporul intreg, de poporul ales; pentru ca nu osandeste via, ci numai pe lucratori, pe farisei si carturari. Deci niciodata n-ai dreptul sa osandesti un neam intreg. Nicaieri in Scriptura nu este vorba de osanda unui neam, ci numai de cei care au fost raspunzatori pentru el, cei care s-au aflat in turn – adica la veghe, la straja, si nu si-au implinit chemarea. De aici inainte pilda se deschide intr-o viziune asupra intregii istorii. Si zice Mantuitorul: “Au n-ati citit niciodata in Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri»?”. De unde este cuvantul acesta? Il rostise odinioara Psalmistul, asa cum citim la Psalmul 117. Mantuitorul reproduce cuvantul intocmai: “Piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta s-a facut in capul unghiului. Si de la Domnul a fost aceasta si minunata este in ochii nostri” (Ps. 117, 22-23).

Pe cine reprezinta aceasta piatra? Nabucodonosor, regele Babilonului, avand in captivitate o mare parte din neamul ales, intre acestia fiind si Daniel, a avut o viziune si a chemat pe inteleptii sai sa-i dezlege, sa-i talcuiasca. Dar cei din neamul sau nu s-au priceput, si atunci a chemat si pe Daniel. Si asa i-a vorbit profetul: “O, rege! Tu priveai si iata un chip – acest chip era peste masura de mare si stralucirea lui neobisnuita – statea inaintea ta si infatisarea lui era grozava. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul si bratele de argint, mijlocul si coapsele de arama, pulpele de fier, iar picioarele parte de fier si parte de lut. Tu priveai si iata o piatra desprinsa, nu de mana, a lovit chpul peste picioarele de fier si Domn lut si le-a sfaramat. Atunci au fost sfaramate in acelasi timp fierul, lutul, arama, argintul si aurul si au ajuns ca pleava de pe arie vara si vantul le-a luat cu sine fara ca sa se gaseasca locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul” (Daniel 2, 31-35). In scurt, talcuirea acestei viziuni inseamna imparatiile care s-au desfasurat incepand cu vremea aceea (cu circa 450-500 de ani inainte de Mantuitorul), care reprezentau fie puterea aurului, a argintului, a aramei, a fierului, a lutului, si care, toate s-au spulberat in istorie. Dar Piatra a crescut si a devenit un munte inalt care strajuie peste tot pamantul.

Iar Piatra – cum vor spune Sf. Apostol Pavel si Petru – era Hristos. Piatra ajunsa in capul unghiului. In vremea veche, in constructii, piatra unghiulara era acea piatra care lega doi pereti, doua ziduri; pusa la locul de imbinare, in unghi, unde se imbinau cele doua ziduri, si care facea legatura intre ele. Si de aceea va spuneam ca pilda se desfasoara intr-o viziune asupra intregii istorii. Piatra unghiulara care lega si leaga cele doua ziduri, cele doua lumi – Israelul si Neamurile, adica intreaga umanitate. Atunci, cuvantul pune cea mai adanca tema a Revelatiei, a Descoperirii dumnezeiesti, si anume ca in Hristos, pentru constiinta crestina, potrivit Revelatiei, e data unirea tuturor neamurilor pamantului, e data posibilitatea impacarii tuturor, e data posibilitatea salvarii. El este, asa cum Il descopera Scripturile, Mesia – Hristosul, Trimisul lui Dumnezeu – si Unicul; caci se descopera aici unicitatea lui Hristos, a acestei Pietre unghiulare. Caci ar putea spune cineva: Bine, dar au mai fost si alti profeti, si alti intemeietori de religii. Cum Hristos este unic? – Da, El este unic prin insusi faptul ca este Fiul pe care Il trimite Stapanul viei, potrivit parabolei.

Este Fiul unic al Parintelui ceresc, Care n-are decat un singuri Fiu, despre Care a rostit si la Botez, la Iordan, si la Muntele Taborului: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit. Pe Acesta sa-L ascultati!”. El este unic si, fiind unic, El poate da unitatea umanitatii intregi. Caci daca n-ar fi unic, si daca am mai astepta si alti profeti, pe care l-ar alege istoria? Ce deruta, ce crize s-ar produce neincetat in adancul constiintei umane! Dar, repet, Dumnezeu nu are decat un singur Fiu, pe El L-a trimis, si El a luat pacatul intregii omeniri, l-a pironit pe cruce si, El, unicul, a biruit acea povara strivitoare a pacatului si a mortii, prin Inviere. Si, asa cum au marturisit Parintii Bisericii, in frunte cu Marele Atanasie, El cu adevarat este Unicul Mantuitor, pentru ca este Unicul Dumnezeu si Om totodata. In nici o religie, in nici o profetie, in nici o descoperire dumnezeiasca nu ni se comunica vreun mesia, vreun salvator care sa fie totodata si Dumnezeu si om, ca Iisus Hristos. Nici Mahomed, nici Budha, si nici altii, oricare ar fi. Si constiinta religioasa crestina intelege acest fapt: ca eu, ca om, nu pot fi mantuitor; oricare dintre noi. Toti suntem cu greselile noastre. Numai El, pentru ca e si Dumnezeu si Om, ne poate salva. Numai Cel fara pacat poate izgoni pacatul. Numai Cel care a biruit moartea poate sa biruie si moartea mea; numai cel care a inviat ma poate invia si pe mine. De aceea El e cu adevarat Piatra cea din capul unghiului, asa cum Se descopera El. Si adauga: “de la Dumnezeu este aceasta” – pentru ca El e Fiul lui Dumnezeu.

“Si se va lua imparatia de la neamul acesta si se va da neamului care va aduce roade”. – Deschide perspectiva istoriei, adica a intemeierii Bisericii si a chemarii neamurilor. Si, fireste, la acel prag al istoriei, la acea plinire a vremii, asa precum spun Scripturile, si neamul cel dintai si ales, care a primit chemarea, si el va cunoaste taina acestei Pietre din capul unghiului, care a unit cele doua lumi. Cum va spune Sf. Pavel: Daca ramurile din aceasta radacina au dezvaluit stralucirea Evangheliei, dar tulpina din care au rasarit, prin Hristos, Care-i Radacina!

Si cuvantul de incheiere, si mai greu si uimitor: “Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi”. Repet, greu este cuvantul. Deodata spune, pentru o constiinta care ia aminte la Evanghelie, ca nu poti sa te feresti din calea Ei, nu poti trece dincolo de Hristos. Sau tu cazi, impotrivindu-te, sau Ea cade peste tine, n-O poti evita. Si, deodata, aceasta descoperire te uimeste, te framanta, te zguduie. Un suflet chinuit imi spunea nu demult: Orice cuvant si gand al meu cand stiu ce ecou are in sufletele celorlalti... dar mai mult, chiar simpla lui iradiere... Gandirea este o energie care se raspandeste. Si daca raspandesc aceasta gandire rea, vinovata, a mea, care-i infecteaza pe cei din jurul meu, cum voi raspunde? Caci ea ramane, fie in jurul meu, fie in cei pe care i-am smintit, i-am tulburat. Aceasta raspundere, de care nu pot sa nu tin seama. Si cum sa cazi tu peste Piatra? Si cum te sfarmi, daca tu cazi?

Cand un vas cade pe piatra, se intelege ca se sparge. Dar in Evanghelie totul trebuie inteles duhovniceste. Nu-i vorba de o violenta fizica, in nici un chip. Si nu e cu putinta sa intemeiezi pe Evanghelie violenta fizica. Nu e cu putinta, nu ai nici un drept. Si a fost o mare prabusire, o mare cadere, o mare eroare si tragedie in istorie cand s-a incercat sa se indreptateasca uneori chiar osandiri la moarte. Iertati-ma ca trebuie sa numesc Inchizita. In numele Evangheliei... Si prin aceasta si altii au incercat sa justifice faptele lor rele. Or, in Evanghelie, va rog sa retineti, nu poti intemeia nici un fel de violenta fizica. Numai adevarul, care trebuie sa convinga cu armele adevarului. Si de ce nu poti intemeia in Evanghelie o violenta fizica, ci numai duhovniceste, prin Duhul adevarului? – Pentru ca inceputul Evangheliei este prin Duhul Sfant. Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfant S-a intrupat si din Fecioara, in curatie sfanta. Atunci, intreaga Evanghelie este iluminata duhovniceste, caci temeiul Evangheliei este Duhul Sfant, Duhul adevarului.

Deci “Cine va cadea pe Piatra aceasta se va sfarama” – te sfarmi atunci cand vrei sa lovesti tu in ea. Aduceti-va aminte, ca sa intelegem duhovniceste, de Sf. Pavel, cand mergea la Damasc sa-i prigoneasca pe crestini. Si pe drumul Damascului Mantuitorul i S-a descoperit. Lumina aceea orbitoare care l-a prabusit la pamant. Si trei zile si trei nopti n-a vazut si n-a mancat. Si auziti cuvantul: “Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Cine esti, Doamne? Eu sunt Iisus pe care tu Il prigonesti. Zadarnic iti este tie sa lovesti cu piciorul in tepusa”. Saul mergea sa loveasca si lumina Duhului Sfant l-a prabusit. Si, cu alte cuvinte, Mantuitorul i-a spus: Tu lovesti, tu te ranesti. Cand lovesti in bine, in adevar, in frumusetea divina, nu binele il distrugi, nu adevarul il distrugi, nici frumusetea negraita. Pe tine te ranesti, pe tine te ruinezi, pe tine te distrugi. De aceea spune Dumnezeu prin gura proorocului Ezdra: “Nu pe Mine M-ati parasit, ci pe voi insiva”. Cand parasesti binele si adevarul te parasesti pe tine. Ca sa te cunosti pe tine, trebuie sa-L cunosti pe Cel dupa al carui chip ai fost zidit – Fiul lui Dumnezeu facut Om; Dumnezeu-Omul. Si atunci, lovind in El in tine lovesti. “Cel ce va cadea pe Piatra aceasta se va sfarama” – si Saul era sa se sfarme, daca n-ar fi ascultat cuvantul. Si oricine nu asculta, sarmanul, pe el se paraseste, pe el se pierde, pe el se sfarama. Nu sunt atatea suflete chinuite care se sfarma, se piseaza launtric in zbuciumul patimilor si in cautarea vietii celei adevarate?!

Si invers: “Peste cine va cadea Piatra il va strivi”. Daca tu te impotrivesti, te sfarmi. Si chiar daca tu ramai cumva inchis in tine, ai zice neutru, vine Ea, Piatra. A venit Hristos la lume, a venit Fiul lui Dumnezeu, trimis in lume. Deci fie tu te indrepti spre Dumnezeu, fie Dumnezeu Se indreapta spre tine. Si se descopera aici ca mantuirea nu e cu putinta altfel, decat in cele doua porniri: de la Dumnezeu si de la tine, de la harul Lui si de la libertatea ta. Si numai din intalnirea lor se naste mantuirea. Nu e nevoie sa mai staruim: “Peste cine va cadea Piatra il va strivi”. Am aflat din profetia lui Daniel cum imperiile au pierit unul dupa altul: si cel de aur, si cel de argint, si cel de arama, de fier, de lut. Nici aurul, nici argintul, nici arama, nici fierul, nici toate altele odraslite de ele nu dirijeaza istoria. Ci, dimpotriva, Piatra aceea care s-a inaltat ca un munte deasupra intregii istorii. Iar Piatra aceea este Hristos. Si ferice de tot sufletul care si-a intemeiat viata si casa pe Piatra.

Inchei cu acel cuvant al Evangheliei Mantuitorului unde tot de piatra este vorba: “De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca. A cazut ploaia, au venit raurile mari, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip (adica pe toate opiniile noastre miscatoare ca nisipul). Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare” (Matei 7, 24-27). Pentru ca n-a fost temelia ei pe Piatra, pe Hristos. Faca Domnul ca fiecare suflet din cei de fata si orice suflet din lume... Temelia casei lui neclatinata de nimic sa fie...

Parintele Constantin Galeriu

Calendar Ortodox

Sfantul Mucenic Mamant 2 septembrie

Sfantul Mucenic Mamant s-a nascut in Paflagonia (Asia Mica), din parinti crestini. Theodot si Rufina, parintii acestuia, pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, au fost intemnitati. Astfel, Sfantul Mamant s-a nascut in inchisoare. Tatal sau moare inainte ca acesta sa se nasca, iar mama sa a trecut la cele vesnice dupa ce l-a nascut.

Un inger i se descopera unei femei crestine, Amina, si ii porunceste sa mearga la temnita si sa-l ia pe Mamant. 

Mamant nu a grait pana la varsta de cinci ani, iar cand a implinit aceasta varsta, primul cuvant pe care l-a rostit a fost "Mama”. Amina, vazand ca deseori copilul isi striga mama, i-a pus numele Mamant.

In vremea domniei lui Aurelian a fost o cruda prigoana impotriva crestinilor. Nu au fost iertati nici copiii. Astfel, Mamant la varsta de cincisprezece ani ajunge inaintea imparatului si i se cere sa renunte la credinta in Hristos. Mamant refuza si este supus la multe chinuri: biciuire, ardere cu faclii, ca in cele din urma sa fie aruncat in mare. Un inger al Domnului l-a scos din mare si l-a dus pe un munte de langa Cezareea. Aici fiarele salbatice s-au imblanzit datorita rugaciunilor acestuia.

Descoperit de persecutori, este adus din nou la judecata si ucis.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor si Dreptilor Eleazar si Fineas, preoti ai Vechiului Legamant;
- Sfintilor 3.628 de Mucenici din Nicomidia;
- Sfantului Ierarh Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (582-595);
- Sfantului Diomid;
- Sfintilor Mucenici Aitala si Amun.