BISERICA SFANTUL HARALAMBIE, VA INVITA PE DATA DE 26 AUGUST 2012 INCEPAND CU ORELE 07,30 LA SFINTIREA PICTURII .
SLUJBA VA FI OFICIATA DE IPS TEODOSIE IMPREUNA CU UN SOBOR DE PREOTI SI DIACONI, IAR RASPUNSURILE LITURGICE VOR FI DATE DE CORALA ARMONIA.
CU PRILEJUL ACESTUI EVENIMENT CREDINCIOSII VOR PUTEA TRECE PRIN SFANTUL ALTAR SI SE VOR INCHINA LA SFINTELE MOASTE .
luni, 6 august 2012
ACATISTUL CUVIOASEI TEODORA DE LA SIHLA (7 AUGUST)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Veniti toti cei iubitori de Hristos cu credinta si cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care in pustia Sihlei in mari nevointe a petrecut si lumina sihastrilor s-a facut. Cu laude sa slavim pe Dumnezeu si sa cinstim pe cuviosii Lui, zicand: Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Icosul 1:
Ingereasca ravna din tinerete avand, Tedora, parintii si familia parasind, departe de lume ai fugit si lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeritii, cu laude te cinstim:
Bucura-te, mladita sfanta care prin sfantul Botez in hristos te-ai altoit;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din copilarie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucura-te, caci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui de lume te-ai departat;
Bucura-te, ca slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucura-te, ca necazurile veacului de acum pe tine nu te-au impiedicat;
Bucura-te, sluga credincioasa a Marelui Imparat;
Bucura-te, mladita tanara cu rod preafrumos;
Bucura-te, mielusea blanda a lui Hristos;
Bucura-te, ca poruncilor Evangheliei lui hristos ai fost ascultatoare;
Bucura-te, a sfintilor pustnici vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 2:
La marea staruinta a parintilor tai te-ai casatorit; dar prea scurta vreme in casatorie ai vietuit. Pe sotul tau la un gand cu tine l-ai adus, caci parasind lumea, amandoi la viata monahiceasca v-ati dus si lui Dumnezeu ati cantat: Aliluia!
Icosul 2:
La Manastirea Varzaresti cu batrana stareta Paisia ai vietuit si pilda de ascultare tuturor calugaritelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:
Bucura-te, Teodora, ca prin ascultare si smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca si Mantuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a rascumparat;
Bucura-te, ca prin ascultare si taierea voii, mucenita te-ai aratat;
Bucura-te, ca prin ascultare, smerenie ai castigat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si taierea voii tale, partea Mariei ai ales;
Bucura-te, ca prin smerenie si ascultare, roadele mantuirii ai cules;
Bucura-te, ca ascutarea si rugaciunea ti-au fost bogatie;
Bucura-te, ca aceasta intelegand-o, cununa sfanta ti-ai ales tie;
Bucura-te, ca ascultarea si rugaciunea, mintea ti-ai luminat;
Bucura-te, ca venind prigoana turcilor, la pustie cu stareta ta ai plecat ;
Bucura-te, ca pustia si linistea v-au fost folositoare ;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 3:
Ajungand in pustie cu stareta Paisia, aceasta intru Domnul a adormit, iar tu singura ramanand, fara de nici o mangaiere, cu rugaciunea ta te intareai si din inima cantai lui Dumnzeu: Aliluia!
Icosul 3:
Dupa adormirea fericitei tale starete, Paisia, catre locasurile parintesti ai socotit sa vii si un loc de liniste in Muntii Neamtului ti-ai ales. pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinta, cu evlavie te laudam:
Bucura-te, ca loc de liniste si de pustnicie ai cautat;
Bucura-te, ca pentu aceasta staretului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;
Bucura-te, ca dupa sfatuirea lui, in pustia Sihlei ai plecat;
Bucura-te, ca acolo ajungand, din inima lui Dumnezeu ai multumit;
Bucura-te, ca foarte te-ai bucurat de acel loc linistit;
Bucura-te, ca in pestera cea de sub stanca ai locuit;
Bucura-te, ca acolo cu macris si cu verdeturile pustiei te-ai hranit;
Bucura-te, ca duhovnicul tau, ieroschimonahul Pavel, aici te-a gasit;
Bucura-te, ca prin duhovnicesti sfaturi te-a sfatuit;
Bucura-te, ca de Preacuratele Taine te-ai invrednicit;
Bucura-te, ca nevointa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucura-te, ca iubitorilor de liniste ai fost vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 4:
Ziua si noaptea petrecand in rugaciunea cea cu lacrimi si in cugetarile cele duhovnicesti, din inima suspinand laudai pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 4:
Petrecand vreme indelungata in pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicesti mai mult decat cu hrana trupului te intareai si cu nadejdea vesnicelor bucurii te mangaiai. Pentru care si noi, nevrednicii, te laudam:
Bucura-te, ca prin rugaciunea neancetata dragostea lui Dumnezeu ai castigat;
Bucura-te, ca pe treptele urcusului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucura-te, ca pe treapta faptuirii morale repede ai ajuns;
Bucura-te, ca pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucura-te, ca pe treptele indumnezeirii prin har ai urcat;
Bucura-te, ca si din indumnezeirea cea dupa har ai gustat;
Bucura-te, ca inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adapai;
Bucura-te, ca sufletul tau cu nadejdea vesnicelor bunatati il mangaiai;
Bucura-te, ca trupul tau cu putina hrana il hraneai;
Bucura-te, ca din verdeturile pustiei si din apa putin gustai;
Bucura-te, ca ochii mintii pururea priveau bunatatile viitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 5:
Multe ispite si naluciri de la draci ai intampinat, fericita Teodora, dar avand in sufletul tau dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit si pentru toate ai cantat lui Dumnezeu lauda de mutumire: Aliluia!
Icosul 5:
Avand mintea luminata de Preasfantul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stanga si cele de-a dreapta, care de multe ori navaleau asupra ta. Caci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscand vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugaciune cu lacrimi catre Dumnezeu ai alergat. Pentru care si noi cu evlavie te laudam:
Bucura-te, stanca duhovniceasca, care de vanturile viclenilor draci nu te-ai clintit;
Bucura-te, ca avand darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucura-te, caci cu multa smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucura-te, caci din adancul inimii tale catre El srigai;
Bucura-te, ca frigul, foamea si singuratatea, pentru Hristos ai rabdat;
Bucura-te, ca linistea si rugaciunea pe tine te-au ajutat;
Bucura-te, ca postirea si infranarea nu le-ai iputinat;
Bucura-te, ca neincetata rugaciune cu umilinta, tarie ti-a dat;
Bucura-te, ca prin rugaciune fierbinte ai biruit;
Bucura-te, ca prin nevointele duhovnicesti ai sporit;
Bucura-te, ca prin trezvia mintii pururea ai fost rugatoare;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune, sfintilor sihastri ai fost urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 6:
Saizeci de ani ai petrecut in pustia Sihlei inpost si rugaciune, rabdand cu barbatie nevointele pustniciei, si din inima lui Dumnezeu cantai: Aliluia!
Icosul 6:
Duhovnicul tau, Parintele Pavel, venea din cand in cand la tine, aducandu-ti pesmeti si alta hrana pustniceasca. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai si sfaturi duhovnicesti ii cereai, pe care in inima le scriai. Pentru care si noi, vazand a ta iscusinta, te laudam:
Bucura-te, ca din copilarie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucura-te, caci cu ivataturile Sfintilor Parinti pe tine te-ai intarit;
Bucura-te, ca invataturile Sfintilor Parinti in viata te-au calauzit;
Bucura-te, ca viata pustnicilor ai cautat;
Bucura-te, ca invataturile lor pe tine te-au luminat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si prin citire, trezvia mintii ai castigat;
Bucura-te, ca Mantuitorului pururea te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe Maica Domnului pururea o laudai;
Bucura-te, ca pe ea pururea mijlocitoare catre Mantuitorul o aveai;
Bucura-te, ca in desavarsire prin rugaciunile ei sporeai;
Bucura-te, ca si in rugaciunile sfintilor pururea ai cerut;
Bucura-te, sfanta, catre Sfanta Treime pururea rugatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 7:
Mangaiatu-te-ai cu nadejdea vesnicelor bucurii si toate luptele si ispitele veacului de acum cu barbatie de suflet le-ai primit, caci muntele s-a deschis prin rugaciunea ta, iar tu cu multumire cantai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
toate ispitele si luptele care de la lume, de la trup si de la diavol asupra ta au venit, cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi si suspin din adancul inimii rugandu-te, ai luat le le El indurare; de aceea si noi, cu smerenie te laudam:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, sluga lui Hristos cea preainteleapta;
Bucura-te, ca avand mila de la El, ai mers pe calea ce dreapta;
Bucura-te, ca de la El pururea ajutor ai luat;
Bucura-te, sluga inteleapta care pururea Lui ai urmat;
Bucura-te, ca toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca Iisus Hristos ti-a fost tie mangaierea;
Bucura-te, duhovniceasca albina, care mierea Duhului Sfant ai adunat;
Bucura-te, ca in cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceata ai aflat;
Bucura-te, duhovniceasca privighetoare, care pururea lui Hristos ai cantat;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare, care pururea pe Hristos ai laudat;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 8:
Avut-ai pururea in minte Paternicul si invataturile celor ce in pustie au locuit si cu desavarsirea s-au impodobit. De aceea si tu cu mare dragoste in urma lor ai alergat si lui Dumnezeu din toata inima ai cantat: Aliluia!
Icosul 8:
Ajuns-ai la adanci batraneti, locuind in pustia Sihlei, si postind patruzeci de zile te-ai pregatit pentru viata viitoare. De aceea si noi, intelegand minunata ta nevointa, te laudam:
Bucura-te, caci cu indelungata rabdare in pustia Sihlei ai vietuit;
Bucura-te, ca avand candela rugaciunii aprinsa in inima, asteptai pamantescul sfarsit;
Bucura-te, ca in credinta roditoare Domnul te cheama la Sine;
Bucura-te, ca din inima doreai sa sfarsesti cu bine;
Bucura-te, ca impartasirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucura-te, ca pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu rugaciunea ta a auzit;
Bucura-te, ca de sufletul tau El s-a ingrijit;
Bucura-te, ca prin niste pasari pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca acele pasari in trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;
Bucura-te, ca pentu tine paine de pe masa luau;
Bucura-te, caci cu painea in cioc spre Sihla zburau;
Bucura-te, ca Dumnezeu a vrut sa te descopere prin aceste zburatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 9:
Vazand calugarii din Sihastria ca pasrile au luat paine de pe masa si zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat dupa ele, iar pasarile se opreau, ca si cum i-ar fi asteptat. si asa, prin aceste pasri, te-au gasit pe tine, pentru care lauda au dat lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 9:
Ajuns-au fratii care urmarea pasarile, odata cu noaptea, in pustia Sihlei, unde deodata au vazut itre stanci o lumina mare si, venind mai aproape, lumina a disparut si le-ai spus: "Parintilor, aruncati-mi o haina", si unul dintre frati ti-a aruncat rasa ca sa te imbraci; iar noi;, mirandu-ne de aceasta descoperire a ta, glasuim:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora care in pustie ai imbatranit;
Bucura-te, ca in mare saracie ai vietuit;
Bucura-te, ca si hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca pe fratii care la tine au venit i-ai rugat;
Bucura-te, ca le-ai zis: Sa vina duhovnicul Antonie neintarziat;
Bucura-te, ca fratii aceea cu bucurie la Sihastria au alergat;
Bucura-te, ca pe duhovnicul Antonie despre tine l-au instiintat ;
Bucura-te, ca el auzind foarte s-a bucurat;
Bucura-te, ca luand de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucura-te, ca ajungand duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit si cuminecat;
Bucura-te, maica smerita, apustiei luminatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 10:
Aratandu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasa Teodora, ca pe o luminatoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii si fratii Sihastriei au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 10:
Ingropata-au cu mare evlavie parintii si fratii Sihastriei sfantul tau trup in pestera unde te-ai nevoit. Auzind binecredinciosii crestini, la sfintele tale moaste alergau, cu credinta si evlavie inchinandu-se, si te laudau, zicand asa:
Bucura-te, Cuvioasa teodora, care cu vietuirea ta pustia Sihlei o ai sfintit;
Bucura-te, caci cu sfintele tale moaste pustia Sihlei o ai impodobit;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste multa vreme in pustia aceasta au luminat;
Bucura-te, caci prin Pronia lui Dumnezeu in alta parte s-au mutat;
Bucura-te, ca in amintirea ta, o bisericuta de lemn s-a zidit;
Bucura-te, ca aceasta bisericuta cu hramul "Schimbarii la Fata" s-a sfintit;
Bucura-te, ca de peste o suta de ani crestinii spre pestera ta calatoresc;
Bucura-te, ca pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucura-te, ca si biserica sfantului Ioan Botezatorul aproape de pestera ta s-a zidit;
Bucura-te, ca in Schitul Sihla multi calugari s-au nevoit;
Bucura-te, maica, a poruncilor Evangheliei pazitoare;
Bucura-te, sfanta a nevointelro pustnicesti urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 11:
Toate cetele de monahi si monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasa Teodora, si, aducandu-si aminte de nevointele tale, cu credinta lauda pe Dumnezeu, Care pe tine te-a intarit a urma cuviosilor parinti si a canta Lui: Ailuia!
Icosul 11:
Auzit-a vestea sfintiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care in lume ti-a fost sot, care, venind la Sihla si afland pestera ta, cu multe lacrimi si suspine a inceput a zice catre tine asa:
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din tinerete pe Hristos ai iubit;
Bucura-te, ca parasind lumea in aceasta pestera ai venit;
Bucura-te, ca si pe mine la viata calugareasca m-ai indemnat;
Bucura-te, ca sfatul si indemnul tau am urmat;
Bucura-te, ca pentru aceasta duhovniceste m-am bucurat;
Bucura-te, ca dupa plecarea din lume, inapoi nu te-ai mai uitat;
Bucura-te, ca lui Hristos cu mare nevointa ai urmat;
Bucura-te, ca in pace si sfintenie calatoria ai savarsit;
Bucura-te, ca pe Hristos din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca pebtru dragostea Lui in toata vremea te-ai nevoit;
Bucura-te, maica a vietii pustnicesti ravnitoare;
Bucura-te, a pustiei sfanta locuitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 12:
Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasa Teodora, si ti-a ajutat pana la sfarsit a sluji Lui in pustniceasca nevointa. Pentru care, in toata viata ta, din inima l-ai cantat:
Icosul 12:
trecut-au peste o suta de ani si numai stancile de la Sihla cu pestera ta marturisesc vietuirea cea pusticeasca in care in atatia ani ai vietuit. Si astazi, mutime de monahi, precum si mare multime de credinciosi, alerga cu sete duhovniceasca sa vada pestera in care te-ai nevoit si sa-ti ceara sfintele tale rugaciuni in ajutorul lor; pentru care si noi, te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucura-te, teodora, ca nevointele vietii pustnicesti le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune in toata vremea te-ai inarmat;
Bucura-te, ca pana azi binecredinciosii crestini ti se inchina;
Bucura-te, a lui Hristos cereasca albina;
Bucura-te, ca mierea cea duhovniceasca in sufletul tau o ai purtat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca El cu al Sau dar te-a miluit;
Bucura-te, ca prin vietuirea ta ca o lumina ai stralucit;
Bucura-te, ca fecioarelor celor intelepte ai urmat;
Bucura-te, ca numai fericirea cea vesnica ai cautat;
Bucura-te, ca tuturor poruncilor lui hristos ai fost implinatoare;
Bucura-te, ca dreapta credinta ai facut-o roditoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, peacuvioasa Maica Teodora, fiind acum in ceata inteleptelor fecioare si avand indazneala catre Preainaltul nostru Mantuitor, adu-ti aminte si de no, nevrednicii, care suntem in acest veac petrecand in lupte, in ispite si in necazuri, ca prin sfintele tale rugaciuni, sa aflam si noi mila si indurare de la Dumnezeu, invrednicidu-ne a-l canta Lui in veci: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Ingereasca ravna din tinerete avand, Tedora, parintii si familia parasind, departe de lume ai fugit si lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeritii, cu laude te cinstim:
Bucura-te, mladita sfanta care prin sfantul Botez in hristos te-ai altoit;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din copilarie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucura-te, caci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui de lume te-ai departat;
Bucura-te, ca slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucura-te, ca necazurile veacului de acum pe tine nu te-au impiedicat;
Bucura-te, sluga credincioasa a Marelui Imparat;
Bucura-te, mladita tanara cu rod preafrumos;
Bucura-te, mielusea blanda a lui Hristos;
Bucura-te, ca poruncilor Evangheliei lui hristos ai fost ascultatoare;
Bucura-te, a sfintilor pustnici vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
si Condacul 1:
Veniti toti cei iubitori de Hristos cu credinta si cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care in pustia Sihlei in mari nevointe a petrecut si lumina sihastrilor s-a facut. Cu laude sa slavim pe Dumnezeu si sa cinstim pe cuviosii Lui, zicand: Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:
RUGACIUNE:
O, preacuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Hristos ai iubit si pentru dragostea lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti sufletul tau l-ai luminat, si in singuratate pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit; pustia sihlei cu viata ta o ai sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, sfintenia vietii tale a descoperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat. De aceea si noi,nevrednicii, cu evlavie si cu credinta cerem sfintele tale rugaciuni si te chemam: Roaga-te Preanduratului nostru Mantuitor ca si noi, pacatosii, in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa dobandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si al Fiului si a Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.
Sfanta Teodora de la Sihla / 7 august
In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului.
Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici.
Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea. Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita "iarba dulce" sau "macrisul Sfintei Teodora".
Dupa moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cum pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau faramituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc. Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos. Cei doi frati il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. Dupa ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele "Slava Tie Doamne pentru toate", si-a dat duhul.
Parintii citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesterii, unde a stat multa vreme. Dupa multi ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-a retras la Manastirea Secu si de aici la Sihla, ca sa fie cat mai aproape de aceea care i-a fost sotie si povatuitoare duhovniceasca. A trait tot sub stancile Sihlei, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi trecand din viata aceasta, a fost ingropat in poiana unde se afla acum schitul.
Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera, pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua, la mosia familiei din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine sfintei. Dar in anul 1856, in timpul ocupatiei rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfanta este venerata cu numele de Sfanta Teodora din Carpati.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.
PROGRAMUL LITURGIC
Luni ora 08:30 Sf Liturghie
ora 17 :00 Acatistul Sfantului Mucenic Ciprian
(tămăduitor de vrăji si blesteme)
Marți ora 08:30 Sf Liturghie
ora 17:00 Acatistul Sfântului Haralambie
(tămăduitor de boli grave);
ora 23:00 Miezonoptică
Miercuri ora 08:30 Sf Liturghie
ora 17:00 Taina Sfântului Maslu,(rugăciuni și
dezlegări pentru diferite trebuințe);
Joi ora 08:30 Sf Liturghie
ora 17:00 Acatistul Sfântului Mina
(ocrotitorul celor pagubiti)
Vineri ora 08:30 Sfanta Liturghie
ora 17:00 Taina Sfântului Maslu;(rugaciuni si
dezlegări pentu diferite trebuințe);
ora 00:00 Sf Liturghie
Sâmbătă
ora 17:00 Vecernia unita cu Litia
Duminică
ora 10:00 -12:00 Sfânta Liturghie (dezlegări pentru
diferite trebuințe);
ora 17:00 Paraclisul Maicii Domnului
In fiecare zi este program pentru spovedanie
A doua vinere din lună Sf Maslu cu 7 preoți.
PAROH
PREOT ICONOM STAVOFOR
CIPRIAN STANCA
EVANGHELIA ZILEI: 2012-08-06 Schimbarea la faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS Evanghelia de la Matei (XVII, 1-9)
 n vremea aceea, Iisus i-a luat pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus pe un munte înalt, ei între ei. Şi S'a schimbat la faţă înaintea lor; şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele I s'au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie li s'au arătat vorbind cu El. Şi răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: „Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: #ie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie“. În timp ce el încă vorbea, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei; şi iată glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultaţi!“ Şi auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s'au înspăimântat foarte. Şi Iisus a venit la ei şi, atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!“ Şi ridicându-şi ei ochii, nu au văzut pe nimeni, ci doar pe Iisus. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: „Vedenia aceasta să n'o spuneţi nimănui până când Fiul Omului va învia din morţi“. |
Acatistul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (6 august)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Condacul 1:
Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându - Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă, închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Icosul 1:
Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale Neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au spăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina întrupării Tale şi au cântat aşa:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Dumnezeul Cel Bun şi puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului.
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului.
Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu Slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe în locaşurile raiului.
Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi cei ce stăm în întuneric. Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii, pe noi cei ce dormim în umbra morţii.
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 2:
Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminati şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuIe să le rabzi de bună voie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei neputând întelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Iuan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, Slava Ta Dumnezeiască, ca şi în timpul patimilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!
Icosul 2:
Întelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale cele de bună voie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi, într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi Dumnezeiasca Ta Slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că patima Ta este de bună voie şi să-Ţi cânte aşa:
Iisuse, care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte.
Iisuse, care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice.
Iisuse, care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele.
Iisuse, care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţa, învredniceşte-ne acum şi pe noi credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale.
Iisuse, care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la Slava Ta.
Iisuse, care pentru Numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea Preadulcelui Tău Nume, să săvârşim urcare la cele înalte.
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 3:
Aleşii Tăi Apostoli îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele dc jos şi biruiţi totdcauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul 3:
Vrând ca înainte de Cruce de patima cea de bună voie să descoperi în parte Slava Dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei Slave: pe Petru care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi şi pe Ioan cel feciorelnic, care mai mult decât toţi, păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har osebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a Slavei Tale Dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:
Iisuse Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda mea mărturisire.
Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimii mele cele paşnice şi bune.
Iisuse Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu mă birui cu tunetul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor mele lăuntrice.
Iisuse, ridică-mă împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului.
Iisuse Cel ce Iacob a băut întâiul Tău pahar, găteşte-mi şi mie loc în rai.
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 4:
Furtună a fost arătarea Dumnezeirii Tale în muntele Sinai deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă, totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi Slava Dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul 4:
Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturisit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuti în iad venirea Ta în lume. Ilie, însă, a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre Slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vrut ca Văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea Slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a Privirii Tale.
Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască.
Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri.
Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Tabor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde.
Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt.
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 5:
Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut Slava Ta, a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul 5:
Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Fată întru Slavă Dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au spăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea Dumnezeieştii Tale Slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai stălucit ucenicilor Tăi Dumnezeiasca şi nespusa Ta Slavă, stăluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare.
Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii legii şi harului cu Lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea.
Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul Dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă.
Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai lumin.t muntele Sfânt, luminează cu lumind poruncilor Tale şi sufletele noastre cele întunecate.
Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, luminează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi.
Iisuse, Cel ce prin strălucirea Luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi.
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 6:
Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru având glasul plin de iubire Dumnezeiască a zis: “Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 6:
Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea Descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vâful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta Dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce pe Israel, de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în împărăţia Ta.
Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acopere-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt.
Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserică nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a Dumnezeirii Tale.
Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri.
Iisuse, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii Dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei.
Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi.
Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 7:
Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a Dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!
Icosul 7:
Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintesc şi tunet din nori s-au spăimântat şi o nouă revăsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:
Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric.
Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în Slava Dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat.
Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada.
Iisuse, Lumina fără Început, în Lumina Ta din Tabor, arată-ne şi nouă Lumina Tatălui.
Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului.
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 8:
În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise si Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului Dumnezeiesc şi vorbind despre patima Ta cea de bună voie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, Slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul 8:
Cu totul ai fost întru cele de sus Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea Dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: “Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.” Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce ai cuvintele Vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea Dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta.
Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit Taina patimilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta.
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, Slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău.
Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea chipului şi asemănării Tale.
Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a chipului Tău.
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 9:
Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: Îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur, Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând Slava Domnului. Muntele Tabor care
până atunci era întunecat şi fumegând s-a acoperit cu un nor luminos pentru că pe el au stat preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi Doamne, neputând suferi să vadă Faţă Ta au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când sfârşindu-se vedenia Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pricepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tăi nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut si au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa:
Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească.
Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată.
Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea Dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu cuvintele învăţăturii Tale.
Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă.
Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea.
Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune.
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 10:
Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de Slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea Slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!
Icosul 10:
Împărate preaveşnic toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi al venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cei sfânt, ca să luminezi întunericul din lăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm:
Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu.
Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine.
lisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt.
Iisuse, Cel ce prin strălucirea Dumnezeiască a trupului Tău toată făptura ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire.
Iisuse, Cel ce ce în Tabor ai arătat focul Dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre.
Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcile Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine.
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 11:
Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă şi strigăm: dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea Slavei Dumnezeieşti celei pururea fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să iesim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!
Icosul 11:
Fiind Lumină Nepătrunsă şi Dătălor de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi Lumina cea Necreată şi Dumnezeiască şi chipul Slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:
Iisuse Hristoase, Lumina cea Adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti.
Iisuse, împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru.
Iisuse, Lumină Lină, care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre.
Iisuse, Lumină Sfântă, care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului.
Iisuse, Lumina Preadulce si Preasfântă însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului.
Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 12:
Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşilor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim Dumnezeiasca Ta Slavă arătată în Tabor, ne închinăm Dumnezeirii şi Puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cel păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine ci ne acoperă cu Lumina Dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm Ţie:
Iisuse, Soarele Cel Neapus, care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu Dumnezeiasca Ta strălucire.
Iisuse, Lumina cea ne ajunsă, care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău.
Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în Cortul Tău Dumnezeiesc. Iisuse, Floarea cea binemirositoare a Raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei.
Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului.
Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de Sus cu frumuseţe Dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe.
Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.
Condacul 13:
O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu Slava Dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbării la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai împărăţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia. (de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1
RUGĂCIUNE
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) 6 august
Schimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august. Schimbarea la Fata este cunoscuta in popor si sub denumire de Probojenia. Primele reprezentari iconografice ale Schimbarii la Fata sunt din secolul al VI-lea: mozaicul din Biserica "Sfantul Apolinarie“ din Ravenna si cel din Manastirea "Sfanta Ecaterina“ din Sinai.
Din Scriptura aflam ca Mantuitorul luand pe Petru, Iacov si Ioan pe muntele Taborului, "S-a schimbat la fata inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultati-L". Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte" (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).
Schimbarea la Fata ne descopera ca Hristos a fost cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omeneasca pe care a asumat-o, ne-a fost descoperita dumnezeirea Sa. In acest sens, Sfintii Parinti afirma ca "Hristos Se schimba la Fata, nu luand ceea ce nu era, nici preschimbandu-Se in ce nu era, ci aratand ucenicilor ceea ce era, deschizandu-le lor ochii si facandu-i din orbi vazatori".
Pe muntele Taborului, trupul Sau a fost strabatut de lumina propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toti comentatorii Evangheliei sunt de acord ca Schimbarea la Fata a Domnului anticipeaza invierea Lui, iar invierea Sa o prefigureaza pe a noastra.
Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era "ca soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneaza ca "erau ca zapada”, ne descopera ca firea omeneasca nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca in Hristos, dupa cum nici "zapada” nu a fost topita de "soarele” din El. Cele doua firi sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos.
Pe 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, Biserica ofera dezlegare la peste pentru bucuria praznicului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)