Sfantul Voievod Stefan cel Mare (2 iulie)

Sfantul Voievod Stefan cel Mare s-a nascut din binecredinciosii crestini Bogdan Voda, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Musatinilor, si din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. a fost domnitor al Moldovei intre anii 1457-1504 si este cunoscut ca aparator al crestinatatii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit Traditiei mergea de tanar la cuviosul David Daniil Sihastru. Asa ne explicam de ce nu a fost numai un aparator al tarii, ci si un marturisitor al credintei.

Slujirea Sfintei Biserici era o ratiune a existentei sale. Nenumarate documente ale cancelariei domnesti stau marturie peste veacuri: "Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei, care arzand de dumnezeiasca credinta si iubire al cuvantului lui Dumnezeu fiind ...". In pisania bisericii mari din Manastirea Neamtu, din 1497, citim: "Doamne Hristoase, primeste biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tau, intru slava si cinstea Sfintei si slavitei Tale Inaltari de la pamant la cer; si Tu, Stapane, acopera-ne cu mila Ta de acum si pana in veac. Io Stefan Voievod ...".

Plina de semnificatie duhovniceasca este ruga Sfantului Stefan cel Mare infatisata pe steagul biruintelor sale cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe "purtatorul de biruinta" ucigand balaurul cel cu multe capete. "O, rabdatorule de patimi si purtatorule de biruinta, Mare Mucenic Gheorghe, care in nevoi si nenorociri esti grabnic aparator si ajutator si celor necajiti bucurie nespusa, primeste de la noi si aceasta rugaciune a smeritului robului Tau, domnul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei ...".

Sfantul Voievod Stefan a trecut la cele vesnice in anul 1504 si a fost inmormantat la Manastirea Putna.

Pentru ca multi contemporani resping sfintenia lui Stefan cel Mare, vom reda cateva marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman:

"Atunci cand pun in discutie problema sfinteniei lui Stefan cel Mare, intelectualii in discutie fac dovada unei incorecte cunoasteri a conceptului de sfintenie asa cum este el perceput in Biserica Ortodoxa. Mentalitatea ai carei exponenti sunt cei in cauza opereaza cu o acceptie putin deformata a sfinteniei, socotind ca aceasta tine de performantele mai ales morale ale unui om. Este o acceptie inexacta sau cel putin incompleta. Aceasta ar fi ceea ce noi numim indeobste curatenia sau puritatea, care este o premisa, dar nici suficienta si nici absolut necesara sfinteniei. Acceptiunea consacrata a sfinteniei in Rasaritul ortodox este data in mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmata si de sensul dat in limbajul comun familiei de cuvinte: sfintenie, sfant, sfintire.

Este sfant cineva sau ceva care a fost sfintit, care a primit ceva de la Dumnezeu, care a primit intr-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfintenia se dobandeste prin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Insusi. Numai Dumnezeu este sfant prin Sine si singurul izvor al sfinteniei. Omul devine sfant prin impartasirea de sfintenia lui Dumnezeu ... De aceea, simtamantul suficientei de sine - pe care-l cultiva inclusiv constiinta cuminteniei morale si indreptatirea de sine intemeiata pe stiinta - este cea mai mare piedica in calea omului spre Dumnezeu si, prin urmare, in calea omului spre sfintenie, si nu pacatele lui. Mantuitorul Hristos limpezeste odata pentru totdeauna aceste lucruri, deschizand usa Imparatiei cerurilor vamesilor, talharilor, desfranatelor etc. Sfintele Evanghelii ne arata foarte clar ca nu cei drepti, ci cei pacatosi se apropiau de Hristos si tot acestia sunt cei care-L primesc si-si ofera sansa impartasirii de puterea Sa dumnezeiasca. Cei drepti, sau mai curand cei care se considerau drepti se inchid asfixiant in limitele proprii si in propria logica si Il resping pe Hristos cam cu aceleasi argumente cu care resping contemporanii nostri sfintenia lui Stefan cel Mare.

Cine judeca in felul acesta sfintenia lui Stefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine - sa rastoarne complet criteriile Mantuitorului Hristos si ale Sfintelor Evanghelii si pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umpland calendarul sau cu pacatosi si nu cu drepti. De altfel, o evidenta usor de constatat pana astazi este faptul ca bisericile noastre nu sunt pline nici de carturari, nici de cei puternici, nici de cei drepti, ci de cei pacatosi, simpli, care nu se gasesc suficienti lorusi si cauta implinire in afara lor”. (Fragment din lucrarea „Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii”, Editura Bizantina)

Tot astazi, Biserica face pomenirea:
- Aducerii vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne;
- Sfantului Iuvenalie;
- Sfantului Mucenic Coint.

sursa:crestinortodox

Vindecarea slugii sutasului - Sfantul Ioan Gura de Aur

"Intrand Iisus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L pe El si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se. Si i-a zis Iisus: "Venind il voi vindeca”

Leprosul s-a apropiat de Domnul, pe cand Domnul Se pogora de pe Munte; sutasul, pe cand Domnul intra in Capernaum.
- Pentru ce nu s-au urcat pe Munte nici leprosul, nici sutasul ?
- Nu din pricina trandaviei - ca la amandoi credinta le era fierbinte -, ci ca sa nu intrerupa invatatura Domnului.
Apropiindu-se de Hristos, sutasul a zis: "Sluga mea zace in casa bolnav, cumplit chinuindu-se”.
Unii comentatori spun ca sutasul a spus pricina pentru care n-a adus cu el si sluga, pentru a se scuza. Nici nu era cu putinta, spun acestia, sa-l aduca; era paralizat, chinuit de dureri si pe moarte. Ca era pe moarte o spune evanghelistul Luca: "Era pe moarte”.
Eu insa sustin ca aceste cuvinte ale sutasului sunt o dovada a marii lui credinte, cu mult mai mare decat a acelora care au coborat pe slabanog prin acoperisul casei.
Sutasul socotea ca e de prisos sa-si aduci sluga la Hristos, pentru ca stia bine ca era de ajuns numai poruncii lin Hristos ca sa vindece pe cel bolnav.
- Si ce-a facut Iisus?
- N-a facut ce facuse mai inainte. Hristos de obicei urmeaza vointa celor care-L roaga; acum insa o ia inainte si nu numai ca-i fagaduieste sutasului ca-i va vindeca sluga, dar si ca se va duce in casa lui. O face ca sa aflam credinta sutasului. Daca nu i-ar fi fagaduit aceasta, ci i-ar fi spus: "Du-te acasa, sa fie vindecata sluga ta!”, n-am fi stiut cit e de mare credinta lui. La fel si cu cananeanca, numai ca in sens invers.
Sulasului ii spune, fara sa fie chemat, ca Se va duce acasa la el, ca sa afli credinta sutasului si marea lui smerenie; cananeencei insa ii refuza datul, pentru a face sa staruie in cererea ei.
Doctor intelept si iscusit fiind, stie sa dobandeasca cele contrarii prin contrarii. Intr-un caz, prin ducerea Sa de buna voie in casa sutasului; in celalalt, prin amanarea indelungata si prin refuzul Sau, descopera credinta femeii.
Asa face si cu Avraam, spunandu-i: "Nu voi ascunde de sluga Mea Avraam”, ca sa afli dragostea de oameni a lui Avraam si purtarea sa de grija pentru sodomiti.
La fel si cu Lot; ingerii trimisi la el au refuzat sa intre in casa lui, ca sa afli cat de mare era iubirea de straini a dreptului Lot.
- Ce a raspuns sutasul?
"Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”.
Sa ascultam aceste cuvinte toti cati avem sa-L primim pe Hristos! Ca e cu putinta sa-L primim si acum. Sa le ascultam, sa le urmam ca sa-L primim tot cu atita ravna! Cind primesti in casa ta pe cel sarac, pe cel flamand si pe cel gol, pe Hristos Il primesti, pe El Il hranesti.
"Ci zi numai cu cuvintul si se va tamadui sluga mea!”
Iata ca si sutasul, ca si leprosul, are despre Hristos parerea cuvenita Lui. Nici sutasul n-a zis: "Cheama-L pe Dumnezeu in ajutor!”, sau: "roaga-te Lui si cere-I!”, ci: "Porunceste numai!”. Apoi temandu-se ca nu cumva Domnul, din smerenie, sa refuze, a adaugat:
"Ca si eu sunt om sub stapinire, avand sub mine ostasi; si spun acestuia: "Du-te ” si se duce; si celuilalt: " Vino!” si vine; si slugii mele: "Fa aceasta!” si face”.
- Si ce-i cu asta, m-ar putea intreba cineva, daca sutasul credea ca Hristos este Dumnezeu? Pe mine ma intereseaza sa aflu daca Hristos incuviinta aceasta credinta, daca o intarea?
- Intrebarea este bine si intelept pusa. Sa o cercetam si vom vedea ca lucrul care s-a petrecut cu leprosul s-a petrecut si cu sutasul. Dupa cum leprosul a spus: "Daca vrei” - ca noi sustinem cu tarie Dumnezeirea si puterea lui Hristos, intemeiati nu numai pe cuvintele leprosului, ci chiar pe cuvintele Domnului; ca Domnul nu numai n-a vestejit parerea leprosului, ci a intarit-o si mai mult, adaugind chiar ce era de prisos sa spuna, adica: "Vreau, curateste-te!”", tocmai pentru a-i intari credinta - tot asa este drept sa vedem daca s-au petrecut la fel lucrurile si cu sutasul.
Si vom gasi ca s-au petrecut la fel. Cand sutasul a spus despre Domnul lucruri atat de mari, cand a marturisit ca are o atat de mare putere, Hristos nu l-a tinut de rau, ci i-a primit cuvintele si a facut mai mult decat ca le-a primit. Nici evanghelistul n-a spus numai ca Domnul a laudat spusesle sutasului, ci , aratand, cat de mult l-a laudat, spune ca S-a si minunat de credinta sutasului; si nu numai ca S-a minunat de credinta lui, ci l-a si dat ca pilda intregului popor si celorlalti, pentru a-i urma credinta.
Vezi, dar, ca fiecare din cei ce au fost martori la cuvintele Lui se mirau de puterea lui Hristos?
"Si se mirau si multimile de invatatura Lui, ca ii invata ca Acela are putere ”. Si nu numai ca Domnul n-a tinut de rau multimile, ci luandu-le, S-a pogorat cu ele de Munte, iar prin vindecarea leprosului, le-a intarit credinta.
Leprosul spunea: "Daca vrei, poti sa ma curatesti”; iar Domnul nu numai ca nu l-a mustrat, ci l-a si tamaduit si l-a curatit, asa precum leprosul Il rugase; iar sutasul I-a zis: "Zi numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea”; iar Domnul, minunandu-Se de credinta lui, i-a spus:
"Nici in Israel n-am aflat atata credinta”
Dar iti voi dovedi Dumnezeirea lui Hristos pe o alta cale, contrara celei de pana acum. Marta nu I-a spus Domnului ce I-a zis leprosul si sutasul, ci cu totul dimpotriva: "Oricate vei cere de la Dumnezeu iti va da “, de aceea Domnul nu numai ca n-a laudat-o - cu toate ca-I era cunoscuta, apropiata si una din persoanele cu multa ravna pentru El -, ci chiar a mustrat-o si a indreptat-o, ca nu graise bine despre El, zicandu-i: "Nu ti-am spus ca de vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”.
A tinut-o de rau, ca pe o necredincioasa. Si iarasi, cand Marta I-a spus: "Oricate vei cere de la Dumnezeu Iti va da”, Domnul ii scoale din minte o parere ca aceasta si o invata ca El n-are nevoie sa primeasca o astfel de putere de la altul, ci El este izvorul bunatatilor, spunandu-i: "Eu sunt invierea si viata”; adica: "Nu astept sa primesc putere, ci fac totul cu propria Mea putere”.
De aceea Domnul il lauda pe sutas, il da ca pilda poporului, il cinsteste, dandu-i imparatia cerurilor si cheama si pe altii sa mearga pe urmele lui. Si ca sa afli ca a spus acestea ca sa invete si pe ceilalti sa creada cum a crezut sutasul, asculta precizia cu care evanghelistul arata acest lucru, spunand:
"Si intorcandu-Se, Iisus a zis celor ce veneau dupa El: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta'’.
Gandeste deci si tu lucruri mari despre Hristos! Gandul acesta aduce credinta, imparatia cerurilor si celelalte bunatati.
Hristos nu S-a marginit sa-l laude pe sutas doar prin cuvinte, ci i-a dat, in schimbul credintei sale, sanatos pe cel bolnav, ii impleteste cununa stralucita si-i fagaduieste mari daruri, graindu-i asa:
"Multi de la rasarit si de la apus vor veni si se vor odihni in sanurile lui Avraam si ale lui Isaac si ale lui Iacov, iar fiii imparatiei vor fi aruncati afara”.
Hristos le vorbeeste cu mai multa indraznire, pentru ca facuse multe minuni. Apoi, ca sa nu creada cineva ca Domnul vrea sa-l linguseasca pe sutas cu aceste cuvinte, aratand tuturora ce suflet avea sutasul, i-a zis:
"Du-te, dupa cum ai crezut, fie tie!”.
Si indata a urmat vindecarea, marturie a puternicei credintei sutasului:
"Si s-a vindecat sluga lui din ceasul acela”.
Asa s-a intamplat si cu cananeanca; ca si aceleia i-a zis: "O, femeie, mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti! Si s-a vindecat fiica ei”.
Dar pentru ca evanghelistul Luca, istorisind minunea vindecarii slugii sutasului, adauga si alte fapte, care se deosebesc de cele spuse de evanghelistul Matei, este de neaparata treubuinta sa lamuresc si deosebirile acestea.
- Ce spune Luca?
- Ca sutasul a trimis la Iisus pe batranii iudeilor sa-L roage sa vina; Matei, dimpotriva, spune ca chiar sutasul s-a dus la Iisus si I-a spus: "Nu sunt vrednic”.
Unii comentatori spun ca e vorba de doi sutasi deosebiti, desi sunt multe asemanari intre istorisirile celor doi evanghelisti. Despre sutasul de la Luca, batranii poporului spun: "El ne-a zidit sinagoga noastra si iubeste neamul nostru” ; despre sutasul de la Matei Iisus spune: "Nici in Israel n-am aflat atita credinta”, dar despre cel de la Luca n-a spus ca:
"Multi vor veni de la rasarit si de la apus”, ceea ce ne face sa banuim ca sutasul de la Luca era iudeu.
Ce vom raspunde, deci?
Explicatia data de acesti comentatori este usoara, dar intrebarea este daca e si adevarata. Dupa parerea mea, in amandoua istorisirile evanghelice este vorba de una si aceeasi persoana.
- Cum poate fi una si aceeasi persoana, m-ar intreba cineva, cand Matei spune ca sutasul s-a apropiat de Domnul si I-a spus: "Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”, iar Luca spune ca a trimis la Iisus pe batrinii iudeilor ca sa-L cheme sa vina?
- Sunt de parere ca Luca, in istorisirea sa, ne descopera linguseala iudeilor, ca in nenorociri oamenii sunt nestatornici si isi schimba de foarte multe ori parerile. Probabil ca sutasul, vrand sa plece la Iisus, a fost impiedicat de iudei, lingusindu-l si spunandu-i: "Ne ducem noi sa-L aducem!” Vezi ca chiar propunerea lor este plina de linguseala, pentru ca au spus: "Ne iubeste neamul nostru si ne-a zidit sinagoga”.
Nici nu stiu cum sa-l laude. Ar fi trebuit sa graiasca asa: "A vrut el sa vina sa Te roage, dar l-am oprit noi, vazandu-i nenorocirea si pe bolnav zacand in casa”. Asa ar fi trebuit sa graiasca, pentru a-I arata lui Iisus cat de mare este credinta sutasului.
Dar ei nu graiesc asa! Din pricina invidiei nici n-au voit sa descopere credinta sutasului, ci au voit mai bine sa umbreasca virtutea sutasului, pentru care venisera sa faca rugamintea, decat sa-si ajunga scopul venirii lor, laudandu-i credinta. Invidia e in stare sa intunece judecata. Dar Domnul, Care cunoaste cele ascunse, impotriva vointei batranilor iudeilor, l-a laudat pe sutas.
Ca aceasta este adevarata interpretare, asculta-l iarâsi pe Luca, care insusi da aceasta interpretare. El spune asa: "Si nefiind Iisus departe de casa, a trimis sutasul la El zicand: " O, Doamne, nu Te osteni, ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”. Cand a scapat deci sutasul de gura batranilor iudeilor, a trimis la Iisus, spunandu-I: "Sa nu socotesti ca de lene n-am venit, ci m-am socotit nevrednic sa te primesc in casa mea”.
N-are importanta daca Matei spune ca sutasul n-a rostit aceste cuvinte prin prietenii sai, ci le-a rostit cu propria sa gura. Intrebarea este daca fiecare evanghelist a infatisat ravna sutasului si daca sutasul a avut despre Hristos parerea ce I se cuvenea. Se poate ca insusi sutasul sa se fi dus la Iisus, dupa ce a trimis pe prietenii sai, si sa-I fi spus aceleasi cuvinte.
Daca Luca n-a spus ca s-a dus sutasul la Domnul, apoi nici Matei n-a spus ca a trimis pe prietenii lui la El.
Nu este deci o contrazicere intre un evanghelist si altul, ci unul completeaza cele lasate la o parte de celalalt.
Uita-te ca Luca a laudat si in alt chip credinta sutasului, spunand ca "sluga lui era pe moarte”. Asta insa nu l-a deznadajduit, nu l-a facut sa-si piarda nadejdea, ci nadajduia cu tarie ca se va face sanatos.
Daca Matei a spus ca Hristos a zis: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta”, iar prin aceste cuvinte a aratat ca sutasul nu era israilitean, iar daca Luca a spus ca a zidit sinagoga iudeilor, deci s-ar parea ca este iudeu, nici aceasta nu e o contrazicere intre Matei si Luca. Era cu putinta sa nu fie iudeu si totusi sa zideasca sinagoga si sa iubeasca poporul iudeu.
Tu nu-mi cerceta numai cuvintele sutasului, ci adauga la ele si slujba lui, si atunci vei vedea virtutea barbatului.
Ca mare este mandria oamenilor care sunt in slujbe si nici nenorocirile nu le moaie cerbicia. Omul imparatesc de la evanghelistul Ioan Il cheama pe Iisus acasa la el, spunandu-I: "Coboara-Te! Copilul meu trage sa moara”.
Sutasul nu-i ca acesta, ci-i cu mult mai bun si decit acest om imparatesc si decit cei care au coborat pe slabanog prin acoperisul casei.
Sutasul nu-I cere Domnului prezenta Sa trupeasca, nici n-a adus pe cel bolnav langa doctor. Aceasta arata ca nu avea o parere mica despre Iisus, ci una cu cuviinta dumnezeieasca.
De aceea a si spus: "Zi numai cu cuvantul!” nici n-a spus de la inceput: "Zi numai cu cuvantul!”, ci la inceput isi povesteste numai durerea; ca nici nu se astepta, din pricina marii lui smerenii, ca Hristos sa-i faca indata pe voie si sa Se duca acasa la el.
De aceea, cand L-a auzit spunand: "Eu venind il voi vindeca”, I-a spus: "Zi numai cu cuvantul!”.
Durerea nu i-a intunecat judecata, ci chiar in suferinta filozofa, uitindu-se nu atat la sanatatea slugii sale, cat la a nu parea ca face ceva necuviincios. Desi nu L-a silit el pe Hristos, prin rugamintile sale, sa-i vindece sluga, ci Hristos, de buna Sa voie, i-a fagaduit vindecarea., totusi si asa se temea sa nu para ca cererea ii depaseste dregaroria si ca primeste un lucru mai presus de merit.
Ai vazut intelepciunea sutasului? Uita-te si la prostia batranilor iudeilor, care spuneau: "Este vrednic sa-i faci darul acesta”‘. Ar fi trebuit sa faca apel la iubirea de oameni a lui Iisus; dar ei ii vorbesc de dregatoria sutasului; si nici nu stiu cum sa vorbeasca. Sutasul insa n-a grait asa, ci I-a spus ca-i cu totul nevrednic nu numai de binefacerea Domnului, ci si de primirea Sa in casa lui. De aceea, dupa ce a spus:
"Sluga mea zace in casa bolnav”, n-a mai adaugat: "Spune sa se vindece!”, temandu-se ca e nevrednic sa primeasca darul, ci I-a vorbit numai de durerea sa. N-a staruit mai departe in rugamintea lui, nici cand L-a vazut pe Hristos binevoitor, ci a ramas mai departe modest, pastrand masura cuvenita.
Daca cineva m-ar intreba: Pentru ce Hristos nu l-a cinstit pe sutas, ducandu-Se in casa lui?, ii voi raspunde asa: Hristos l-a cinstit foarte mult. Mai intai, pentru ca a aratat tuturor de ce simtaminte era insufletit sutasul cand a spus ca nu-i vrednic sa se duca in casa lui; apoi, pentru ca i-a dat imparatia cerurilor si l-a pretuit mai mult decat pe tot poporul iudeu. Pentru ca sutasul s-a socotit nevrednic sa-L primeasca pe Hristos in casa sa, a ajuns vrednic de imparatia cerurilor si vrednic de dobandirea bunatatilor de care se bucura Avraam.
- Dar pentru ce leprosul, m-ar intreba cineva, n-a fost laudat de Hristos, desi a spus lucruri mai mari decat sutasul? N-a spus ca sutasul atat: "Zi numai cu cuvantul”, ci ceva cu mult mai mult: "Voieste numai!”; aceleasi cuvinte pe care profetul le-a rostit despre Tatal: "Toate cate a voit a facut”.
- A fost laudat si leprosul. Cand Iisus i-a spus leprosului: "Du darul pe care l-a poruncit Moise spre marturie lor”, nu i-a spus altceva decat: "Vei fi acuzatorul lor, pentru ca ai crezut”. De altfel nu-i acelasi lucru sa crezi fiind iudeu si sa crezi nefacand parte din neamul iudeu. Ca sutasul nu era iudeu se vede si de acolo ca era sutas, dar si din cuvintele Domnului: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta”.
Este mare lucru ca un om, care nu facea parte din neamul iudaic, sa aiba despre Hristos o parere atat de mare. Dupa socotinta mea, sutasul se gandea ca ostirile cele ceresti, bolile, moartea si toate celelalte se supuneau lui Hristos, asa cum i se supuneau lui ostasii sai. De aceea si spune: "Ca si eu sunt om sub stapanire”; cu alte cuvinte sutasul spunea: "Tu esti Dumnezeu, eu sunt om; eu sunt sub stapanire, Tu nu esti sub stapanire. Asadar, daca eu, om fiind si sub stapanire, am atata putere, cu mult mai mult Tu, Care esti Dumnezeu si nu esti sub stapanire”.
Sutasul voia sa-L incredinteze cu tarie pe Iisus ca nu rosteste aceste cuvinte ca sa arate ca este vreo asemanare intre ei, ci, dimpotriva, foarte mare deosebire. "Daca eu, spune sutasul, care sunt un supus si sunt sub stapanire, pot atata, datorita micii mele functii, incat nimeni nu-mi poate sta impotriva, ci se va face tot ce poruncesc , chiar cand poruncile sunt diferite – "Ca zic acestuia:”Du-te!” si se duce, si altuia :”Vino!” si vine”- cu atat mai mult vei putea Tu!”.
Unii citesc din Matei asa: "Ca daca eu, care sunt om”; apoi, dupa ce pun un semn de punctuatie, adauga: "Avand sub stapanirea mea ostasi”.
Tu uita-mi-te ca sutasul a aratat ca Hristos poate sa stapaneasca moartea ca pe un rob si poate sa-i porunceasca ca Stapan. Cand spune: "Vino!” si vine si: "Du-te!” si se duce , sutasul acesta spune "Daca poruncesti sa nu vina peste el moartea, nu va veni”.
Ai vazut cat era de credincios? Caci ceea ce avea sa fie cunoscut tuturora mai tarziu, sutasul o stia; stia ca Hristos are putere asupra mortii si vietii, ca pogoara la portile iadului si ridica.
Si n-a vorbit numai de ostasi, ci si de slugi, la care ascultarea e si mai mare. Si desi avea o credinta atit de puternica, se socotea totusi nevrednic.
Hristos insa aratandu-i ca este vrednic sa-i intre in casa, l-a cinstit si mai mult; l-a admirat, l-a laudat inaintea tuturora si i-a dat mai mult decat i-a cerut.
Sutasul venise sa ceara numai sanatate trupeasca pentru sluga sa si a plecat luand cu sine si imparatia cerurilor.
Ai vazut ca s-au si implinit cuvintele: "Cautati imparatia cerurilor si acestea toate se vor adauga voua”.
Pentru ca a aratat multa credinta si smerenie, Hristos i-a dat cerul si i-a adaugat si sanatatea slugii. Si nu l-a cinstit numai cu atata, ci i-a aratat ca intra in locul celor scosi din imparatia cerurilor.
Iar prin aceasta Hristos face cunoscut tuturora ca mintuirea se dobandeste prin credinta, nu prin faptele legii vechi.
De aceea darul imparatiei cerurilor nu este numai pentru iudei, ci si pentru pagani; si mai mult pentru pagani decat pentru iudei.
"Sa nu socotiti, spune Hristos, ca darul imparatiei cerurilor s-a dat numai sutasului! Darul acesta va fi dat intregii lumi!”
Spunea acestea, profetind despre pagani, dandu-le bune nadejdi. Ca in multimile de oameni, care Il urmau, erau si pagani din Galileea neamurilor.
Spunea acestea ca sa nu-i lase fara nadejde pe pagani si sa alunge din mintea iudeilor gandul ca numai ei sunt poporul ales.
Hristos nu vorbise pana acum de venirea paganilor la credinta, pentru ca nu cumva cuvintele Sale sa supere pe ascultatorii Sai si pentru ca sa nu le dea pricina de atac; prilejuit insa de credinta sutasului, vorbeste si de asta, dar nici acum nu rosteste cuvantul "pagan”; n-a spus: "multi pagani”, ci: "Multi, de la rasarit si de la apus”.
A aratat pe pagani, dar n-a suparat pe iudei: cele spuse erau invaluite. Nu numai aceasta invaluieste noutatea invataturii Sale, ci si prin inlocuirea "imparatiei cerurilor” cu "sanurile lui Avraam”.
Ca nici nu le era cunoscut numele de "imparatia cerurilor”; si Domnul vorbeste de sanurile lui Avraam, pentru ca pe iudei ii ustura mai mult aceasta pierdere.
Tot asa si Ioan Botezatorul n-a vorbit indata despre gheena, ci le a le-a spus ceea ce-i durea mai mult: "Sa nu vi se para ca puteti zice: "Suntem copiii lui Avraam”!.
Odata cu aceasta Hristos a aratat ca nu este potrivnic Vechiului Testament. Pretuind pe patriarhi si numind sanurile lor fericirea celor buni, surpa din temelii aceasta banuiala. Nimeni sa nu creada ca pe iudei ii ameninta numai o singura pedeapsa!
Ca dubla este pedeapsa iudeilor si dubla este si fericirea paganilor; iudeii nu numai ca au pierdut sanurile lui Avraam, ci au pierdut ce era al lor; paganii nu numai ca au dobandit imparatia cerurilor, ci au dobandit ce nu se asteptau; si pe langa acestea si o a treia, ca au luat cele ale iudeilor.
Hristos ii numeste pe iudei "fiii imparatiei”, pentru ca imparatia cerurilor lor le era pregatita. Si aceasta ii durea mai ales pe iudei. Si-i izgoneste din sanurile lui Avraam, dupa ce le-a aratat ca prin fagaduinta trebuiau sa fie in sanurile acelea. Apoi, pentru ca spusele lui Hristos erau o hotarare, o face crezuta prin minunea savarsita, dupa cum minunea la randul ei a fost intarita de profetia realizata mai tarziu.
Cel ce nu crede deci in insanatosirea de atunci a slugii sutasului, sa creada pe temeiul profetiei realizate astazi. Ca si profetia, chiar inainte de realizarea ei, a ajuns cunoscuta atunci pe temeiul minunii.
De aceca Iisus a rostit mai intai profetia, dupa aceea a vindecat sluga bolnava, pentru ca sa fie crezute cele viitoare pe temeiul celor prezente si ceea ce este mai mic, pe temeiul a ceea ce este mai mare.
Nu-i deloc nefiressc, ba, dimpotriva, o lege rationala si dreapta, ca cei virtuosi sa se bucure de bunatati, iar cei pacatosi sa sufere dureri; dar e mai presus de fire sa inzdravenesti un slabanog si sa invii un mort.
Totusi, la acesl lucru, mare si minunat a contribuit, nu putin, si sutasul; lucrul acesta l-a aratat si Hristos prin cuvintele: "Du-te si cum ai crezut, fie tie!”.
Ai vazut ca vindecarea slugii a proclamat puterea lui Hristos, a facut cunoscuta credinta sutasului si a facut crezuta profetia? Dar, mai bine spus, toate au proclamat puterea lui Hristos. Ca Iisus n-a tamaduit numai trupul slugii, ci, prin minune, a atras la credinta si sufletul sutasului.
Tu insa nu mi te uita numai ca sutasul a crezut, ca sluga s-a vindecat, ci minuneaza-te si de iuteala vindecarii. Aceasta a aratat-o evanghelistul prin cuvintele: "Si s-a vindecat sluga lui in ceasul acela”, asa precum a spus si despre lepros: "indata s-a curatit”.
Puterea lui Hristos s-a aratat nu numai prin aceea ca a vindecat sluga sutasului, ci si prin aceea ca vindecarea s-a facut in chip minunat si intr-o clipita.
Si nu numai prin aceasta ne este folos, ci si prin aceea ca de cate ori face Iisus cate o minune vorbeste si de imparatia cerurilor si cauta sa ne atraga pe toti spre ea.
Chiar pe cei pe care-i ameninta ca are sa-i alunge din imparatia cerurilor, nu-i ameninta ca sa-i alunge, ci ca sa-i infricoseze cu aceste cuvinte, spre a-i atrage la imparatia cerurilor.
Iar daca nu se folosesc nici de pe urma acestei amenintari, apoi toata vina e a lor si a tuturor celor ce sufera de aceeasi boala.
Poti vedea ca s-a intamplat aceasta nu numai cu iudeii, ci si cu cei ce au crezut. Ca si Iuda era fiu al imparatiei si auzise impreuna cu ucenicii: "Veti sedea pe cele douasprezece tronuri”, dar a ajuns fiu al gheenei; iar etiopianul, barbar fiind - din cei de la rasarit si de la apus - s-a bucurat de cununi impreuna cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov.
Aceasta se intampla si acum in vremea noastra. "Ca multi dintii vor fi pe urma, a spus Hristos, si cei de pe urma, intai”.
Hristos a spus aceste cuvinte pentru ca nici cei din urma sa nu se trandaveasca, gandindu-se ca nu mai au nici o putere sa ajunga in frunte, si nici cei dintii sa nu se increada prea mult in ei insisi gandindu-se ca sunt in frunte.
Acelasi lucru la profetit mai inainte si Ioan Botezatorul, spunand: "Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam”.
Si pentru ca profetia avea sa se implineasca, a fost predicata mai dinainte, pentru ca nimeni sa nu se tulbure la implinirea ei de un lucru asa de minunat. Ioan o da numai ca posibila, ca o spusese primul, Hristos insa o da ca sigura si o intareste prin minunea savarsita indata dupa savarsire profetiei.
Calendar Ortodox

Sfantul Leontie de la Radauti (01 iulie)

Sfantul Leontie de la Radauti s-a nascut la inceputul secolului al XIV-lea. Sfantul Leontie a intrat in monahism de tanar, la Manastirea Bogdana din Radauti, primind numele Lavrentie. Dupa o vreme se retrage in sihastrie, unde a construit un schit ce avea sa-i poarte numele: "Schitul lui Lavrentie“. Pravila pentru obstea de aici era urmatoarea: hrana o singura data in zi, la asfintitul soarelui, afara de sarbatori; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul noptii pana dimineata - priveghere in biserica, dupa randuiala Sfantului Munte si traditia pustniceasca. Pe locul unde a fost "Sihastria lui Lavrentie“, astazi se afla satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judetul Suceava.

Potrivit unor istorici, Sfantul Leontie ar fi ajuns chiar episcop la Radauti, in timpul domniei lui Alexandru Voda cel Bun, dar spre batranete s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care ii scrie viata, il numeste "facator de minuni”. Asa ne putem explica de ce in vechime strada de azi Bogdan Voda din Radauti, unde se afla si ctitoria domnitorului, se numea "Drumul Sfantului". Traditia spune ca a fost duhovnicul Sfantului Daniil Sihastru.

A fost inmormantat in biserica de lemn a schitului, iar mai tarziu, datorita cinstirii sfintelor sale moaste de credinciosi, acestea au fost mutate in Catedrala din Radauti. Prin anul 1639 o ceata de raufacatori a jefuit orasul Radauti. Traditia spune ca monahii, afland de venirea talharilor, au ascuns moastele Sfantului chiar sub locul unde erau depuse, in naos, in fata tabloului votiv al ctitorilor manastirii. O serie de cercetari arheologice efectuate intre anii 1974-1977 a scos la iveala moastele sale. In anul 1991 ele au fost asezate intr-o racla spre a fi cinstite de credinciosi.

In sedinta sinodala din 20 iunie 1992 s-a hotarat canonizarea sa oficiala. Praznuirea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti se va face in fiecare an, pe 1 iulie.

Tot astazi, Biserica face pomenirea:
- Sfintilor Mucenici, doctori fara de arginti, Cosma si Damian;
- Cuviosului Petru, patriciul;
- Sfantului Mucenic Potit, pruncul;
- Sfantului Mavrichie.

sursa crestinortodox

Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet (30 iunie)

Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intai ca sihastru pe valea paraului Ramet din Muntii Apuseni si apoi ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba. Pe peretele bisericii de la Ramet, perete care desparte naosul de pronaos, se afla urmatoarea inscpritie: "Scris-am eu mult gresitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb in timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, in zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscriptie este prima mentiune a unui intaistatator ortodox al Transilvaniei in istoria Bisericii noastre.

Potrivit traditiei Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga, postea si savarsea sfintele slujbe. Nu manca decat sambata si duminica, iar in celelalte zile se hranea doar cu Sfintele Taine.

Sfantul Ghelasie era atat parintele sihastrilor din Muntii Ramet, cat si al satenilor din Tara Motilor. Multi din cei stapaniti de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugaciunile sale.

La trecerea sa la cele vesnice, trupul sau a fost ingropat langa vechea biserica a Manastirii Ramet. Cu timpul a devenit necunoscut locul in care a fost inmormantat.

Moastele sale au fost scoase la iveala in anul 1925, cand, in urma unei ploi torentiale, a fost vazut un cap de om care a inconjurat de trei ori vechea biserica a Manastirii Ramet si s-a oprit langa sfantul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafata de ape. Capetele au fost ingropate in partea dreapta a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor dupa ce calugarii au vazut ca zapada se topea in fiecare an deasupra locului in care au fost puse capetele. Capul Sfantului Ghelasie a fost identificat dupa ce o femeie bolnava de epilepsie s-a vindecat dupa ce s-a atins de el.

Pe 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea oficiala a Sfantului Ghelasie si trecerea numelui sau in calendarul ortodox. Canonizarea solemna s-a facut la Ramet la 29 iunie 1992. Pomenirea Sfantul Ierarh Ghelasie de la Ramet se va face la 30 iunie.

Rugaciune catre Sfantul Ghelasie:

Catre tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, inaltandu-ne gandurile, cu umilinta si cu caldura te rugam: cauta din inaltimea plina de slava a cerului si te milostiveste de suferintele, durerile, patimile, necazurile, amaraciunile si stramtorarile noastre. Si roaga pe Stapanul si Dumnezeul nostru cel ceresc, sa ne ierte pacatele pe care, cu stiinta si cu nestiinta, le savarsim neincetat, ca si pentru putina noastra dragoste fata de El si fata de aproapele nostru, rugandu-L sa fie pururea milostiv si iertator si sa indeparteze de la noi toata suferinta si durerea. Fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca, urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile Sale si trecand din aceasta viata, sa ne bucuram impreuna cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnului, de Imparatia cea nesfarsita a cerurilor, ca acolo, inconjurati de cetele ingerilor, sa aducem marire, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui in Treime slavit, in vecii vecilor, Amin.

Tot astazi serbam:
- Soborul Sfintilor 12 Apostoli: Petru, Iacov al lui Zevedeu, Ioan, Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeul, Matia (ales in locul lui Iuda) si pomenirea:
- Sfantului Mucenic Meliton;
- Sfantului Mucenic Petru din Sinopi;
- Sfantului Mucenic Mihail, gradinarul (sec. al XVIII-lea).

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Acatistul Sfintilor Petru si Pavel

Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Cei ce sunteti intre apostoli, mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, stapanului tuturor rugativa, pace lumiii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Condacul 1:

Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum cu ingerii fiind, cu cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor!

Icosul 1:

Fara de inceput fiind cu vremea, inceput de vreme a luat facatorul vremurilor Dumnezeu-Cuvantul si, trimis fiind la noi de la Tatal, apostol preales te-a aratat pe tine, Petre. Pentru aceea cantam tie:

Bucura-te, al cetei ucenicilor incepatorule;

Bucura-te, al tainelor lui Hristos tainuitorule;

Bucura-te, decat toti cuvantatorii de Dumnezeu mai inaltule;

Bucura-te, decat iconomii duhului mai intaiule;

Bucura-te, ca pe Hristos tie Tatal L-a descoperit;

Bucura-te, ca pe acesta Adevarat Dumnezeu l-ai propovaduit;

Bucura-te, piatra a Bisericii prea nesfaramata;

Bucura-te, temelie a marturisirii prea intemeiata;

Bucura-te, incepatura cea in chipul stihiilor a credintei;

Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;

Bucura-te, prin care Hristos s-a slavit;

Bucura-te, prin care satana a fost rusinat;

Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 2:

Vederea ta cea intelegatoare curatind-o, ai intrat in sanurile parintesti, o, minune, si printr-insele ai vazut, fara ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu impreuna fara de inceput cu Tatal si cu Duhul; si propovaduindu-L pe dansul ai strigat: Aliluia!

Icosul 2:

Luminat fiind de fulgerari neapropiate intelegerii, cand ti s-a aratat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinta indumnezeita, si vas alegerii te-ai facut. Pentru aceea auzi:

Bucura-te, privitorule al luminii celei nemarginite;

Bucura-te, tainuitorule al tainelor lui Hristos;

Bucura-te, ritorului cel bine graitor al Bisericii;

Bucura-te, preaintelepte propovaduitor al lumii;

Bucura-te, ca intru tine vietuieste Hristos, Care pentru lume S-a rastignit;

Bucura-te, ca pana la al treilea cer te-ai suit;

Bucura-te, ca la inaltimea Raiului ai fost rapit;

Bucura-te, mare invatator al neamurilor;

Bucura-te, al credinciosilor prin duhul nascator;

Bucura-te, cel prin care lumea s-a luminat;

Bucura-te, cel prin care intunericul s-a alungat;

Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 3:

Trecand toata firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tau, si te-ai aratat impreuna cu dansul un duh, numai lui Hristos vietuind, pe Hristos indragind, pe Hristos socotindu-L rasuflare, lumina si dragoste, cantandu-I: Aliluia!

Icosul 3:

Intrand in norul cel mai presus de lumina al privirii, ti-ai muiat buzele tale, Petre; si umplandu-te intai de dumnezeire, ne-ai impartasit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glasuim tie acestea:

Bucura-te, indumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;

Bucura-te, nascutule al lumii celei neinserate;

Bucura-te, pescarule, al pescarilor mai intaiule;

Bucura-te, cerule decat cerurile mai inaltule;

Bucura-te, ca te-ai aratat al dumnezeiestii firi partas;

Bucura-te, ca pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;

Bucura-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;

Bucura-te, batran folositorule al turmei lui Hristos;

Bucura-te, indulcire preadesfatata a mintilor;

Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;

Bucura-te, cel prin care credinta s-a latit;

Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a zadarnicit;

Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 4:

 Graiuri de viata vesnica a rostit Petru catre piatra Vietii zicand: L-a cine, afara de Tine, vom merge si sa fim vii? Aratand astfel dragostea cea catre Stapanul, a strigat catre El: Aliluia!

Icosul 4:

Ai fost rapit la inaltimile cele vesnice si ai trait, Pavele, in afara de cele simtite si gandite, nu cu gandul, ci intru Duhul care era unit cu trupul, sau era fara de trup, Dumnezeu stie; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, indragirea lui Hristos cea neoprita;

Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;

Bucura-te, cel ce ai cunoscut taina rapirii;

Bucura-te, camara tacerii celei intelegatoare;

Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;

Bucura-te, ca toate le-ai facut ca pe cei multi sa ii mantuiesti;

Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult incapator;

Bucura-te, Apostole al darului celui din lege aratator;

Bucura-te, al lui Hristos deasa indeletnicire;

Bucura-te, al lui Iisus dulce gandire;

Bucura-te, miros de viata purtator pentru uni;

Bucura-te, miros omorator pentru altii;

Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 5:

Luminile cinstitelor tale trimiteri, in toate zilele indumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei intelegatori cu adevarat ajung la indumnezeire si oglindesc slava lui Dumnezeu, strigand: Aliluia!

Icosul 5:

Ne-ai castigat la brau aur sau argint de-al tau, pe pamant, o, Simon Petre ci avand infricosator numele lui Iisus, ai impartasit zestre fericita si prinr-Insul minunile lucrai celor ce striga tie acestea:

Bucura-te, straina hrana a sufletului;

Bucura-te, prea dulce bautura a trupului;

Bucura-te, dumnezeiasca alifie a celor orbiti;

Bucura-te, neauzita doctorie a celor ce bolesc;

Bucura-te, ca pe Tavita, care murise, vie ai ridicat-o;

Bucura-te, ca pe Safira moarta dintr-o data ai aratat-o;

Bucura-te, cel ce pe Anania, dintr-o data mort l-ai facut;

Bucura-te, cel ce numai cu un cuvant pe slabanog l-ai indreptat;

Bucura-te, izvor care varsa sanatate;

Bucura-te, fantana odraslitoare de vindecari;

Bucura-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;

Bucura-te, cel ce cu rugaciunea pe Simon ai omorat;

Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 6:

Tras ai fost, Petre, de frumusetea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat in munte. Pentru aceea vazand-o impodobita ca pe o camara de nunta cu stralucirile lumii celei nemarginite, inspaimantat m-ai strigat: bine este a petrece aici cantand: Aliluia!

Icosul 6:

Cuvintele cele ascunse ale docmelor celor preainalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le talcuiesti mai presus de fire, ridicand pe cei credinciosi cu minune a striga tie:

Bucura-te, minunea Apostolilor cea laudata;

Bucura-te, frumusete cea incuviintata a scripturii celei noi;

Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;

Bucura-te, noianul intelegerilor celor inteleptite de Dumnezeu;

Bucura-te, inaltule talcuitor al dumnezeiestii intrupari;

Bucura-te, carte inchipuita de Dumnezeu, mintii la vedere inspaimantatoare;

Bucura-te, camara dumnezeiasca a cerestilor comori;

Bucura-te, materia cea trebuincioasa a celor invatatori;

Bucura-te, cel ce ai luat spre propovaduire neamurile;

Bucura-te, cel ce savarsesti minuni dese;

Bucura-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat mare mester al cortului nou;

Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 7:

Minune mare s-a vazut la sfarsitul vietii tale celei dumnezeiesti, o, fericite Pavele: caci, taiat fiind capul tau, de trei ori la inaltime de la pamant a saltat cu saltarile ca si cu niste cantari, laudant Treimea asa: Aliluia!

Icosul 7:

Popor nou ai facut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia nasterii de Dumnezeu innoindu-l, pururea pomenite Petre, si locas darului aratandu-l, strigand tie:

Bucura-te, surpatorule al umbrei legii;

Bucura-te, stalp intaritor al adevarului;

Bucura-te, cel ce pe Israel din slava l-ai schimbat;

Bucura-te, cel ce intru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;

Bucura-te, ca in Tabor lumina Dumnezeirii ai vazut;

Bucura-te, ca alt soare cu totul luminos te-ai facut;

Bucura-te, cel ce ai fost ales sa auzi glasul parintesc;

Bucura-te, cel ce legea duhului ai luat;

Bucura-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;

Bucura-te, cel ce in cuvinte te-ai imbogatit de stapanire;

Bucura-te, cel ce pe credinciosi in rabdare I-ai mantuit;

Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 8:

Strain pe munte, indoita patima ai patimit, dupa simtire si gandire, Petre; caci biruite fiind cele firesti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet si prin trup, Caruia si cazand jos indumnezeit ai strigat: Aliluia!

Icosul 8:

Cer intelegator te-ai aratat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; si vestirea ta a iesit in tot pamantul, propovaduind pe Treimea cea nezidita, si pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce striga tie asa:

Bucura-te, cel ce cu adancurile duhului te imbogatesti;

Bucura-te, cel ce cu cunostinta cea nejefuita te falesti;

Bucura-te, casa cea preacinstita a Treimii;

Bucura-te, Biserica celor doua firi;

Bucura-te, necuprinsa latime a dragostei celei indoite;

Bucura-te, lungime a dumnezeiestii randuieli celei mai inalte de veci;

Bucura-te, neapropiata inaltime a teologiei;

Bucura-te, nevazuta adancime a iconomiei;

Bucura-te, vazatorule al sfaturilor lui Dumnezeu;

Bucura-te, minte ascutita a descoperirilor;

Bucura-te, focul atotvederii de Dumnezeu;

Bucura-te, fantana adanca a intelepciunii de Dumnezeu;

Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 9:

Cu dor pipaind ascunsurile cele nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie, impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei zadarnici in cuvinte si intelepti, ca pe niste neintelepti I-a aratat Petru cel simplu, luand grai al inteleptirii de Dumnezeu si limba de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicand pe cei ce cred, ca sa-I strige lui din inima:

Bucura-te, gura cinstita a Mangaietorului;

Bucura-te, limba cu foc ingradita;

Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;

Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;

Bucura-te, Petre, porumbita cea alba a bucuriei;

Bucura-te, de Dumnezeu inchipuita tablita tuturor fericitilor;

Bucura-te, primitorule al cheilor Imparatiei Cerurilor;

Bucura-te, vistierul tainelor lui Hristos;

Bucura-te, cugetarea cea veche a credinciosilor;

Bucura-te, podoaba darului cea preamarita;

Bucura-te, saratura a focului ceresc;

Bucura-te, invatatura a Luminii celei neasemanate;

Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 10:

Semn al dragostei Sale aratand Hristos pasterea oilor, ti-a zis tie: Daca Ma iubesti Petre, paste cu osardie oile Mele. Pecare le-ai si pascut, bucurandu-te pentru dumnezeiasca indragire si strigand: Aliluia!

Icosul 10:

Ce-mi este mie bogatia si slava si desfatarea, cea care se strica, Biserica lui Hristos striga. A mea bogatie si slava si desfatare este Pavel, dulce graind si preainalt ritoricind; pe care si sarutandu-l strig:

Bucura-te, trambita adevarului;

Bucura-te, chitara teologiei;

Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;

Bucura-te, randuneaua lui Hristos, cea mult glasuitoare;

Bucura-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;

Bucura-te, organ insuflat de suflarile Mangaietorului;

Bucura-te, limba de foc suflatoare care faci sa rasune cele dumnezeiesti;

Bucura-te, canon, alauta, si muza a duhului;

Bucura-te, indulcire cuviinta a urechilor mele;

Bucura-te, odihna a tamplelor mele;

Bucura-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;

Bucura-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;

Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 11:

Covarsind doimea materiei cea care este cu neranduiala, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, si curatindu-te la cele trei parti ale sufletului, singur vazator, nematerialnic al Treimii te-ai vazut, fara materie unindu-te si Acesteia din inima cantand, Pavele: Aliluia!

Icosul 11:

 Lumina cea intai, care din Fecioara a stralucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a aratat lumii, cu fulgerarile cele prealuminoase ale cunostintei de Dumnezeu luminand pe toti si desteptand cu laude multumitoare a canta tie:

Bucura-te, lumina celor intunecati;

Bucura-te, calea celor rataciti;

Bucura-te, al minunilor lui Hristos mai intaiule propovaduitor;

Bucura-te, al patimilor lui preaalesule marturisitor;

Bucura-te, ca tu singur lamuresti a iadului pogorare;

Bucura-te, ca tu intai ai vestit popoarelor invierea;

Bucura-te, cel ce ai cuvantat revarsarea Mangaietorului la popoare;

Bucura-te, cel ce ai invatat Evanghelia pe Marcu;

Bucura-te, cel intai luminator al neamurilor;

Bucura-te, calul lui Hristos cel preaales alergator;

Bucura-te, disc luminos al soarelui;

Bucura-te, urmare a neurmaritului Dumnezeu;

Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 12:

Te bucuri negrait intru cele inalte, o, Petre, cu Hristos iubitul invatator ca un Dumnezeu, fara mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, si de slava cea dumnezeiesti incepatoare te umpli strigand neincetet: Aliluia!

Icosul 12:

Canti lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vietuire, cantarea cea intreit Sfanta, Pavele, si cu duhul, cu cuvantul si cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvant si pe duh prin inchipuire pe cel intai chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi:

Bucura-te, icoana a frumusetii celei intai inchipuite;

Bucura-te, stapanirea docmelor lui Dumnezeu;

Bucura-te, descoperirea din nou a lumii celei gandite;

Bucura-te, aratare a celor gandite;

Bucura-te, gura cea graitoare de Hristos, rasuflarea lui Gura de Aur;

Bucura-te, preaindumnezeita zare a mintii lui Dionisie;

Bucura-te, privitorule al vederilor celor nevazute;

Bucura-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;

Bucura-te, cel plin de roadele Duhului;

Bucura-te, cel indestulat de darurile Lui;

Bucura-te, cel prin care Treimea a fost propovaduita;

Bucura-te, cel prin care Unimea a fost preaslavita;

Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 13:

O, preadulce Petre si preaiubite Pavele, Parintii cucerniciei noastre, primiti aceasta scurta cantare, ca pe o gangurire de prunci mici, si slavei celei vesnice invredniciti pe cei ce viersuiesc: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel (29 iunie)

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durata, in functie de data Sfintelor Pastilor.

Sfantul Apostol Petru - fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos cand El este prins spre a fi rastignit. Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.

Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.

Sfantul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Hristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.

Din cauza faptului ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost in temnita, au fost luati ca ocrotitori ai sistemului penitenciar din Romania



Sursa: CrestinOrtodox.ro

Aflarea moastelor Sfintilor Mucenici Chir si Ioan (28 iunie)

Sfintii Mucenici Chir si Ioan sunt pomeniti de Biserica, in fiecare an, pe 31 ianuarie. In data de 28 iunie facem pomenirea mutarii sfintelor moaste ale celor doi sfinti de la Canopos la Manutin. Sfintii Chir si Ioan au patimit pentru Hristos in vremea imparatului Diocletian (secolul al IV-lea). Amandoi ingrijeau bolnavii, fara sa primeasca vreo recompensa.

Cetatea Manutin era idolatra si multi demoni stapaneau in ea. Patriarhul Teofil al Alexandriei (385-412) a incercat sa le indeparteze, insa nu a reusit. Urmatorul patriarh, Chiril al Alexandriei (412 - 444), s-a rugat si el lui Dumnezeu sa nimiceasca necuratia idolatra ce stapanea cetatea Manutin si unde puterea demonilor domnea absolut. Atunci inaintea Patriarhului Chiril s-a infatisat un inger al Domnului care i-a descoperit ca diavolii nu vor putea fi surpati, decat prin aducerea moastelor sfintilor Mucenici Chir si loan.

Sfantul Chiril a facut ascultare si a adus in Manutin moastele Sfintilor Chir si Ioan, zidand acolo o biserica in numele lor. Din momentul in care moastele au fost aduse in Manutin, duhurile necurate au fost gonite, iar locul a devenit izvor de tamaduiri.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfantului Mucenic Papia;
- Dreptului Serghie Magistrul (secolul al IX-lea);
- Sfantului Mucenic Macedonie;
- Sfantului Cuvios Ulchian;
- Sfantului Pavel, doctorul;
- Sfantului Moise cel departat din lume;
- Sfantului Donag, episcopul Libiei;
- Sfintilor saptezeci de mucenici din Schitopolis;
- Sfintilor trei mucenici din Galatia;
- Sfantului Cuvios Magnu.

sursa:crestinortodox